Pentru ca promisesem Panseliticeste ca voi scrie despre un subiect anume, desi far’ de chef, trebuie sa ma achit..’ ti-ai schimba modul de a gandi daca ti-ai schimba mediul, locatia s.a’ Eu am raspuns din start si fara menajamente ca NU, as gandi in mare parte la fel, pentru ca modul in care gandesc ma defineste ca persoana si nu s-a schimbat in esenta din adolescenta cand mi-am stabilit niscaiva repere solide si rezistente, unele si sub forma de principii 😀
Ma simt nitel pusa le perete, ca atare pasesc in zona mea de confort si voi sapa nitel dupa niste notiuni de prin timpul facultatii, doar sa exemplific optiunea mea. Vai de memoria mea!
Pentru toti psihologii gandirea este de o importanta evidenta reprezentand un proces care implica polarizarea conceptiilor, are o varietate terminologica ceva de speriat, si o sa incerc sa nu va scriu in ‘sanscrita’, adevarul e ca nici nu-mi aduc aminte in totalitate toti termenii de specialitate.
Gandirea e o trasatura distinctiva care defineste omul, tot ea e cea care produce modificari de substanta ale informatiei cu care opereaza, in mintea mea rationez asa : modul meu de gandire nu se schimba ci isi schimba modul in care percepe schimbarea, in baza modelelor si informatiilor de care dispune la un moment dat. Azi si maine voi gandi la fel de negativ daca raman fara job, fie aici fie in america, fie in Africa. Ca sa ajungi sa cunosti un fenomen, in procesul cunoasterii gandirea se bazeaza si pe alte procese psihice. si astea nu sunt doar de ordin cognitiv ci implica si notiuni de tip afectiv-motivational ori volitiv-reglatorii. Dar oricat de smechera o fi gandirea asta si carul de mecanisme pe care le implica este totusi o notune abstracta si evident este supusa interpretarilor. Cert este ca imi amintesc invatand la examen pentru psihologie cognitiva si capitolul asta cu gandire era cuprins in cateva zeci de pagini, cum spuneam are tzanspe functii si o gramada de laturi si operatii in care se implica, nu mi le amintesc si nici nu vreau sa dau vreun copy past absolut inutil.
Poate nu mi-as schima modul de gandire si datorita faptului ca oricat am calatorit, peste tot am luat contact cu acelasi tip de persoane,preponderent din acelasi mediu social in niste parametri ‘normali’ dupa modelul meu de reprezentare a normalitatii, un model panselitic ce nu-mi reprezint ca fiind benefic pentru mine, le sterg din start, ca atare zero material pentru schimabare. Oi fi o statica in gandire, o fi, dar de-a lungul timpului nu au existat fluctuatii, o sa va anunt cand comit prima crima si o sa va descriu ‘cum am gandit’ atunci :)))

Sa auz :intrebari? Biinee trecem peste articolul asta!