Pseudo-calatoria

Scriu tare greu, tastez cu o singura mana, un fleac, m-ai ciuruit la spital, unele sunt tare pricepune in a NU nimeri o vena si te schinghiuesc cu sarg, presupun si cu injuraturi printre dinti ( na fir’ai tu al naibii, ca puteam si eu sa trag de-o tigara daca nu iti trebuiau tie analize), am ajuns si la urgente, e un mare dute vino si revino, sa nu mai zic ca daca ai ajuns acolo ia-ti adio de la spatiu intim sau de la rusine, eu una m-am vindecat de pudism pentru toata viata, zau daca nu! Una peste alta, ma simt ok, sper ca nu or sa existe probleme nici de aici incolo.

Marele regret este ca nu am ajuns in Onesti, asta este, poate week-endul urmator, am fost laudata pentru rezultatul activitatiloe mele din timpul week-end-ului, sunt nitel palida, adormita, lesinata partial ca nu am mancat nimic pana acum si curajaosa tare o sa mai inteprind si o vizita de curtoazie Irinei ( pretena din dotare) , dupa programul de la birou…

Cum e cu inceputul de saptamana? Cam cati va bucurati de un week-end prelugit? Va invidiez, dar voi supravietui! 😀

Va pup, de scris am scris deja prea mult 😛

Mare eveniment, MARE

Va spuneam cu sufletul la gura cat de matusica voi deveni eu in curand. Curandul se identifica el cu data de 15-20 decembrie. Buuun, am ales si numele, mi-am facut si programul la birou in functie de fericitul eveniment, voiam neaparat sa stau in sala de nasteri ( nu sa filmez, dar sa o tin macar de mana!), mai mult de curiozitatea sa vad ce ma asteapta, sa imi dau seama daca ar trebui sa ma incumet sa fac mici teroristi sau ar trebui sa imi caut o ‘mama la purtator’ – nu sariti , pacatele mele ca fac si eu haz de necaz, cand vad prin ce trec prietenii mei posesori de mici teroristi, vai imi vine sa spun ca n-o sa-mi fac niciodata asta cu mana mea ( acu’ stie toata lumea ca nu mana e ‘organul’ in cauza) . Poate va intrebati unde se iteste necazul in toata povestirea asta idilica?! Va spun imediat, nu inainte de a ma plange si vaicari putin, ca acest copil mi-a pus gand rau, inca nenascut, daca nu am sarit in sus si-n jos la aflarea vestii, daca nu ma gandeam deja ce mare fericire pe mica noastra familie, care va sa devina mai MARE, ma gandeam cu fericire si emotie la momentul in care o sa IL strang in brate, pe EL, singurul barbat care va duce numele familie mai departe…Simeon l-ar fi chemat, insa nah, treaba a fost sa fie sa mai avem o femeie in micuta noastra familie de muieri. Riscul ei , zic eu ca habar nu are ea ce o asteapta! Hihihih

Per total suntem 6 femei in familie, eu o sa mai astept pana fac un copil, sa avanseze oamenii de stiinta, in descoperirea unei metode care sa iti permita , garantat 100% ca poti sa alegi ce sex vrei pentru copilul tau, cred ca se numeste selectie non-naturala, si asa in vremurile astea nu ne putem astepta la nimic natural, atitudine, produse felurite, comportament, politica…scuze, nu aici voiam sa ajung, desi  nu sunt schizoida ca si constructie sufar de sindromul fugii de idei 😀  Sa imi fie cu iertare rogu-va!

A sasea prezenta feminina, nelinistita ca si specia din care face parte, a decis ea de capul ei si spre surpriza maica-sii sa purceada la drum inspre afara : INAINTE TOVARASI! Mititica de ea s-a nascut cu o luna mai devreme curioasa tare sa o vada pe mama’sa. Bine mama’sa nu o sa o vada decat peste cateva ore bune, v-ati prins ca ea se nascu in Onesti iar eu sunt aici in Bucuresti, tare dezamagita ca mi-a stricat ea planurile…ma conformez legilor nescrise si ma consolez cu ideea ca la nasterea mea, sigur sigur voi asista! 😀

Nu am altceva interesant de marturisit, pacatele le spuneam de obicei popii, insa de cand nu i le mai zic, ma abtin…sa fac pacate 😛

Habar nu am ce cadou sa ii fac prichindelei si matusicii, fetelor…putin autor??!

Sa va spun ca maine voi fi la birou? Nu va intereseaza, si totusi, maine voi fi la birou, duminica sper sa apuc drumul Onestiului cu tot cu sampanie.

Va tuc si va doresc sa aveti un week-end prelungit de minunat 🙂

Normalitate

Vi se intampla sa va treziti intr-o zi normala, intr-un mod normal, totul in jur fiid cuprins de normalitate impinsa periculos inspre rutina, starea in care te afli constant, care te face sa te simti bine, sigur/a pe tine? Si vi se mai intampla dupa catva timp, relativ putin sa ti se dea toata normalitatea peste cap, sa iti iasa pe nas, sa nu ai cum sa opresti tumultul nenorocirilor si schimbarilor care se abat peste tine? Nu te face sa te intrebi, bai frate unde am gresit? Cand s-a schimbat totul? si mai ales nu incerci in disperare sa afli motivatia asupririi divine?

Mie asa mi se intampla, deschid ochii, si val vartej ma poarta viata inspre diferite situatii cu diferite finalitati, si chipurile noi suntem stapanii propriului destin…ce-i mai place destinului sa se joace cu noi…

Pe voi cum va gaseste ziua de azi?

Frank si Furt

Un cititor drag mie a facut o vizita prin strainataturi si pentru ca mi-a placut descrierea am postat-o frumos cum se cade intr-un articol, poate cuiva ii va fi folositor 🙂

De notat e ca am de dat un bulz pentru toata treaba asta, echitabil zic eu 🙂

Si ia uitati ce ne spune Schnitzel:

Frankfurt, de fapt hotelu’ nu era chiar in oras, era undeva la periferie, la vreo 10 km de centru. La ei e orasu’, si in jur sunt mai multe zone, cam de dimensiunea cartierelor de la noi, dar cu case, unele in genu’ celor din Satul Francez, altele in genu’ celor sasesti din Ardeal. Am stat aici ca era mai aproape de sala (de fapt sor’mea a fost la un concert, si eu ca un frate bun ce sunt, n-am putut s-o las nesupravegheata ). Se ajungea destul de repede in centru, faceam cam 15 minute cu metrou’ usor; apropo de metrou, la ei se vine la ora fixa, era lista cu ora exacta la care vine fiecare tren, si in 3 zile n-am vazut nici unu care sa intarzie nici macar un minut.
Cum: cu avionu’. Deci MAI VREAU! Imi plac chiar si turbulentele Pacat ca la intoarcere a fost innorat, si n-am vazut mai nimic pe geam.
Sunt multe de vizitat, iti trebuie cateva zile bune sa vizitezi tot ce-ar fi de vizitat, mai ales ca majoritatea muzeelor se inchid pe la 4-5. Magazinele se inchid mai tarziu, pe la 8. Inclusiv mall-urile, la 9 ne-au cam facut vant; probabil ei ies de pe plantatii la ore normale, nu ca noi.
Orasu’ e despartit de Main: in sud e partea istorica, cu multe case vechi si muzeele aliniate pe malul raului, si in nord e centrul modern, cu zgarie-norii, bursa si toate bancile importante (Banca Germaniei, Banca Central Europeana, Commerzbank si alte balarii). De vizitat, neaparat, sunt domul (poate nu la fel de impresionant ca altele), primaria (Romer), opera veche si Paulskirche (teoretic, biserica, practic, sala de conferinte, cunoscuta pentru reunirea parlamentului) – toate distruse si reconstruite dupa al doilea RM – gradina zoologica, care e imensa, una din cele mai mari din Europa, am stat vreo 3-4 ore si nu sunt sigur c-am vazut chiar tot (nu, nu m-au pastrat acolo ), si casa Goethe – casa e putin spus, avand in vedere ca are vreo 4 etaje, fiecare cu cel putin 3 camere. Ar mai fi fost gradina botanica si universitatea, pe care n-am apucat sa le vad din cauza de ploaie si mai ales lipsa de timp.
In rest nu m-a impresionat foarte tare, am vazut si pitzipoance, si cocalari (nu, nu erau romani ), in centru e curat, dar in rest sunt destule hartii si mai ales frunze nestranse pe strazi.
Ce mi-a placut: inca imi mai ploua-n gura dupa berea nemteasca si apfelwein (vin din mere); panorama orasului noaptea e superba (sunt terase pe acoperisul cladirilor inalte de unde se poate vedea tot orasul); sunt f multe biciclete prin tot orasu’, la noi de-abia pot sa ajung pana la Romana, mai incolo e sport extrem; si nemtzalaii astia au niste bebei de-ti vine sa-i mananci! absolut toti pe care i-am vazut erau frumosi foc, nush de unde-i scot ca ei sunt urati, probabil se uratesc cu timpu’
Ce nu mi-a placut: oamenii – auzisem ca sunt reci, da’ acum m-am convins, chiar am intrat putin in curtea unei “doamne” sa intrebam ceva si ne-a expediat ca “i-am invadat teritoriul”, i-am tras o injuratura romaneasca si-am plecat; femeile – majoritatea n-au nimic feminin, in 3 zile jumate am vazut doar doua care sa-mi placa, dintre care una era spanioloaica; suvenirurile – 5 euro cel mai ieftin magnet, da-o-n mama ma-sii de treaba!

Ce mai asteptati? Pe cai si in Frankfurt 😀

Leapsa calatoare

M-am procopsit cu o leapsa de la Sangerica, ca o bucata de pastrama sau o tuiculita nu ar da zgarcitul!

In fine, leapsa este despre mega limuzina in care eu imi cam fac veacul, zau , eu percep metroul ca fiin in intregime al meu, pun acolo cu scopul de a ma sluji, si neneii aia de conduc parca ar transporta sacii cu barabule sunt niste soferi de limuzina indisciplinati, da nu am gasit inca modalitatea de a-i concedia intr-o maniera eleganta, ca doar mi’s Cocoana si ma respect.

Sa nu mai bat apa in piua de pomana ( nu aia a porcului la care deja visez cu ochii deschisi!) prima intamplare vine de pe alte meleaguri, cum zicea si Sar, in  Londra astia au fost mai rapizi, asa de rapizi ca populatiei de rand i-a fost greu sa tina pasul, si azi auzi un anunt pentru retardati : PLEASE MIND THE GAP BETWEEN THE TRAIN AND THE PLATFORM!! Wtf!!! Ajunsesem deja in doua zile ,paranoica, deja ma gandeam ca astia or fi avand spatii mai mari intre peron si vagon si carecumva ti-ar trebui picioare de minim 1.20 sa te poti descurca, deja ma vedeam capturata de un mare hau si rotile metroului tansandu-mi diverse portiuni ale corpului..nu a fost sa fie, bine ca am scapat in viata si ca sa imi aduc aminte de tambalacul asta am luat si doua cani ( una pt mine si una pt sis a mea ) pe care se regaseste harta metroului siiiii : fraza consacrata de please mind the gap blah blah….- sa mai zica cineva ca umorul englezesc nu-i tare 😀

A doua intamplare traumatizanta s-a intamplat intamplator si fara de veste in urma cu un an, anul fatidic 2008, bine naibii ca o sa scapam de el!

Ma indreptam eu ca o viorea inspre orele de chin dureros cu instructorul de fitness, si desi nu eram in graba, mie neplacandu-mi de fel sa intarzii, goneam voioasa pe scari ( nu alea rulante, ca-i bine sa iti faci din timp incalzirea), si schimbandu-mi-se mie brusc melodia din ureche, cu una deranjanta ( dracu stie ce cauta ea pe ipodu’ meu), scot magaoaia din buzunar sa dau next, si calc, in gol…se terminasera treptele si eu am calcat anapoda = un tipat de durere asociat de obicei cu tehnicile de tortura medievala  = o injuratura printre dinti= pierderea echilibrului, timp in care partea mea dorsala a poposit pe ultima treapta a scarilor si privirea de caprioara vanata cerand ajutor unui suflet bun sa ma tarasca pana in tren ( unde speram sa prind un loc unde sa sed si  sa evaluez stricaciunile), insa, al naibii daca s-a uitat cineva la mine, nimic, s-au uitat curiosi si au trecut mai departe, dupa 10 minute si doua tramvaie pierdute mandria mea sfaramata m-a facut sa ma ridic, sa vad daca pot sa merg…moment in care un impuls dureros a plecat din varful piciorului propagandu-se repede la creier, care el, creierul mi-a zis : stai dracu’ tapana, insa cine naiba sa-l asculte, am topait sontac sontac pana la tren, unde am urcat, unde am prins si loc, unde traznita ca de gandul cel bun venit cel de pe urma ma intreb : UNDE dracu te duci tu la fitness cu piciorul beteag?! In fine, am ajuns in minunatul lacas cu o mare entorsa, umflatura, dat misiu antrenor cu diclofenac ( parca!), facut putine exercitii pentru brate si purces la un masaj care m-a uns la inima => luat taxi pana acasa, sofer ajutat la mine sa ajunga in scara blocului, unde NU EXISTA LIFT, si am urcat topain doua etaje!

Leapsa ii mai lepsuieste si pe Ada, Crocoditza, Erminusa, si Ocservatorul, pe Semafor si pe Jasmin le sar de data asta, sa se bucure ca nu-s in Bucuresti!

Asta fu tot, daca indrazneste cineva sa rada, ma apar cu bata din dotare, hai sa avem parte d eo zi frumoasa, evident, metroul nu ar trebui inclus acilea!

Creanga, Ionela Creanga

Va spuneam eu de multitudinea de amintiri din copilarie? Da, va spuneam, si am revenit cu alte incursiuni pe taramurile indepartate ale copilariei. Dialogam cu Schnitzel prin niste comentarii si mi-a adus aminte de bulz ( asa se scrie la mine si asa ramane, da?!), insa in jurul bulzului se tese o poveste care incepe de la poalele muntelui inaccesibil masinii sau carutei, mai exista varianta calului cu sa de calarie, dar iese din poveste prin inexistenta lui. Am suferit mult ca nu am avut un calut cand am fost mica, ma rugam constant de bunici, incercand sa-i mobilizez cumva,sa-i sensibilizez dar n-am avut bafta si  pace! Intr-o zi la targul de animale se cumparau purcei, si a mea bunica a luat doo bucati de purcei, i-a trantit intr-un sac de rafie si cand s-a intors eu nu mai eram acolo… Va dati seama ce panica?! Si dai si cauta copilul, si dai si intreaba, si dai si zbiara din toti rarunchii…si… nimic! Toata lumea din jurul bunica-mii ma cauta, insa eu…eehhh….eu ma indragostisem dragii mei, ma introdusesem sub o caruta si ma uitam cu ochii inlacrimati la un manz parca desprins din poveste, si acum il vizualizez, era maron roscat cu alb, albe avea si copitele, ca pe alea le vedeam cu precadere!!!

Parca auzeam de undeva din departare un tipat straniu si totusi familiar…din ce in ce mai aproape…din ce in ce mai furios….pana mi-am dat seama ca o sa mananc o mare papara moldoveneasca daca nu imi misc fundul inspre vocea deloc prietenoasa, insa…problema….in jurul meu erau  mai multe copite de cal, adicalea eram cam blocata, si in cazul in care nu as fi avut tendinte sinucigase de la varsta aia, chiar nu puteam sa ies decat stropsita in picioarele cailor. Ce era de facut? Pai, de pe un munte pe altul se tipa si ecoul poarta vocea departe…si ma pun pe tipat : Mmmmaaammmaaaiiieeeeeee :D, si ma gaseste si ma trage de-o aripa de sub caruta, si ma burzuluieste, si imi zice ca ma asteapta o mare ‘fericire’ de senzatii cu urme rosii acasa, si cu lumea din jurul nostru rasufland usurata, cu purceii guitand din sacul de rafie intr-o mana, si cu mana ailalta implantata in umarul meu a purces mamaie la drum…strasnica femeie! Ma intreb si acum, daca i-as fi zis ca vreau calutul mi l-ar fi luat?s-au  mi-as fi  luat eu una peste ochi acolo pe loc? Hmmmm, mdah, stiu sigur ca nu, insa eu mi’s d’aia bezmetica si visatoare uneori. Ahhh, si daaahh, am luat o bataie de mi-au sarit fulgii cand am ajuns acasa!

Vorbeam despre altceva, asa-i? Ce sa-i fac daca nu am invatat sa imi controlez  gandurile ( macar de le-as putea controla p’ale lui Bill Gates! hihihih)! Despre bulz se trateaza tema, bulzul bun depinde de o mamaliga strasnica, si de o branza facuta cu simtul responsabilitatii, si unde sa gasesti asa ceva decat la mama lor, si anume la stana. Eu si mamaie cu desaga de merinde si alcool pentru ciobani, cu gogosi pregatite in caz ca ni se face foame pe drum, ne uitam deznadajduite cumva la muntele impunator din fata noastra, dar cu speranta in suflet si bulzul in minte purcedem…si dai si mergi, si dai si urca, cat un purice mi se facea inima cand mai auzeam cate un fosnet, ca era mare pericol de ursi…mergeam cat mai departe de rugii de mure sa nu dam nas in nas cu Mos Martin. Iepuri tasneau de pe ici de pe colo, am bifat pe lista si vulpi, caprioare, si dupa un traseu nemarcat ( stia mamaie drumul pe de rost- ia nu va ganditi la prostii ca de obicei venea si tataie, asadar nu erau orgii cu ciobani sau altele asemenea!), si care ne-a luat mai bine de 7 ore, mai mult moarte decai vii, nepotica (adicalea eu) si bunicuta ( mamaie-mea) ajung in apropierea stanei, unde sunt intampinate ‘dragastos’ de o haita de caini,cainii voinici paznici la stana….bine ca nu terminaram toate gogosile, ca aruncam cu ele in stanga si in dreapta ( asta fu ideea bunica-mii, eu una m-as fi catarat intr-un copac si nu as fi coborat de acolo decat cu macaraua, sperand ca macaraua ma va duce si acasa direct, sa ma fut in el de bulz ca nici pofta de el nu mai am – sau poate nu as fi folosit fut ca nu stiam eu ce e aia!). Stiti roseata aia din obraji specifica oamenilor de la tara care au parte de un trai sanatos? Eh, asa eram eu si mamaie la fata, rosii ca focul, de atat efort, de nervi si de teama, sa ne intelegem eu faceam urat de mica! Profitand de gogosi si de distragerea fiarelor de cam un metru si ceva de inalte, fug inspre stana, ma si vedeam eroina EU aducand ajutoare, pe ciobani, sa o salveze pe mamaie din gura cainilor…ce sa mai….v-am zis doar de fanteziile mele hollywoodiene, si dai si fugi, cu ultimele puteri din trupsorul firav, ( de obicei nu avea rosu in obraz, palida si ganditoare nevoie mare am fost mereu), o aud pe mamaie sa nu ma misc ca s-au luat dupa mine fiarele…ei as, sa numa ceee?????! Si am fugit ca si cum ar fi fost ultimul lucru pe care il mai puteam face, si am fugit aproape simtindu-mi picioarele cum cedeaza, si am ajuns in stana inainte sa ma ajunga vreun caine! 😀 Cum era de asteptat ciobanii s-au dus dupa mamaie, ca ea avea desaga cu bunatati. Uite cate pot face doua suflete pentru un bulz bun!!!

Finalul este, evident apoteotic, eu ca un copil fericit si lipsit de griji mancam urda dulce, abia pusa in strecuratoare, iar in toata stana mirosea deja, printre altele si a mamaliguta facuta la ceaun in mijlocul lacasului. Mai conta ca era murdar, ca ciobanii puteau de te trazneau, ca aveau mainile crapate ( nu vreau sa imi imaginez cum framantau branza!), niet, conta dragii mei ca gustul bulzului ala  mi-a facut copilaria fericita, ca il modelau rotund, dar rotund perfect si il aruncau in jar…( balesc strasnic!) si cand ajungea in mainile mele tremurand de emotie, ma ardeam si il scapam pe jos, il luam de acolo si suflam peste el, era curat , murdar,dar era bulzul meu, mirosea divin, ma murdaream ca un puradel de prin jurul cortului, pana la brau, cu untul din bulz scurs pe toata barbia, dar zambeam fericita si unsuroasa de parca eram o diva, d’aia hollywoodiana cum spuneam 🙂 Offf, ferice de mine!

Drumul pana acasa nu mai conta, deja simteam ca am aripi, ca scopul a fost atins si nimic altceva nu mai conteaza…si plecam cu desaga plina de branza in coaja de brad, sa avem si pe acasa ( desi nu era acelasi drac), si uite asa se intampla in vremuri de demult apuse, pe vremea povestilor cu nepotele si bunicute , care cel putin o data pe an incursionau incursiv in incursiunea vietii aventuroase.

S-am incalecat p’o sa, si v-am spus povestea asea.

Semnat Creanga Ionela 😀

Leapsa chinuitoare

V-am mai spus vreodat’ ca mi’s putin masochista? NU???Eh, stiti acum, am preluat din proprie initiativa una bucatica leapsa mancacioasa de la Sufletica, si spune cam asa:

1. Cireasa de pe tort si…

2. Bau-baul din farfurie

Pentru ca ordinea e aleatorie, mai bine scap de ce e mai neplacut…Nu suport, sub nici o forma calamarii, sa nu ii vad, desi am incercat sa mananc fiintele astea gatite in diverse forme, gretos! Punct! Sa nu vad in fata ochilor ghiveci de legume, nu ii vad rostul, sincer! Feta e o alta poveste, depinde de calitatea ei, insa in general se lasa cu opinteli de la capra…linistiti-va, laptele de capra voiam sa zic! 😀

As manca intr-una fara oprire sushi, caracatita la gratar, creveti cu paste, saouvlaki, sarmalute cu mamaliguta si bulz cu branza de oaie din coaja de brad ( aia se intinde si are un gust divin!). Nu as zice domne feri NU unei salate de boeuf facuta ca la carte  si unui muschiulet de porc impanat si dat la cuptor. La capitolul ciorbe, exista o singura ciorba pe meniu, o fac si imi iese fenomenal, si mi’s bucuroasa ca vine sezonul in care o sa ma pot delecta mancand : ciorba de afumatura cu taitei de casa si dreasa cu ou…yummy!

Souvlaki

Cred ca nu am procedat bine cu imaginile astea, la meteo nu a anuntat ca o sa ploua pe rupte in cavitatea mea bucala…

Deserturile sunt problematice…Ocservatorul stie ca’s moarta dupa dulceata de cirese amare, ciocolata neagra si trufe…altceva…nu prea, acum depinde, se intampla sa fiu pofticioasa uneori si sa mai dau iama prin vre-un tort sau vreo prajitura care ma tenteaza cu aspectul. Sa ne intelegem, poalele in brau sunt un fel de mancare in sine nu se incadreaza aci 😀   

Cine mai doreste, cine mai pofteste..leeaaappsaaaaaa aveeem…

A face dragoste abandonandu-te simturilor

Cu fiecare vers, cu fiecare frantura de acord, cu fiecare respiratie resimtita pana in maduva oaselor ca o ploaie de talent care ma invaluia. Am fost muta de uimire, am fost in extaz, m-am bucurat ca un copil mic de craciun, m-am identificat cu artista si am admirat cu nesat tumultul sufletesc integrat in fiecare particica de spectacol.

V-am spus ca merg la Diana Krall, ei bine, am fost, si inca resimt extazul din care ma imbatam aseara. Sa vedeti ce spune ea insasi despre albumul promovat aseara : “It’s not coy. It’s not ‘peel me a grape,’ little girl stuff. I feel this album’s very womanly – like you’re lying next to your lover in bed whispering this in their ear.” Imaginati-va un timbru vocal capabil sa va faca sa vibrati in interior ca o frunza in bataia vantului, numai cu vocea ei susurandu-ti in timpan ai ajunge la un „final” monumental! ( norocos sotul ei, si copiii ei carora le citeste povesti cu vocea ei senzuala- m-am lasat purtata de val, sa imi fie cu iertare, dar nu ma pot abtine!) Trebuie sa imi manifest admiratia fata de talentul ei, sa va spun si de modul cum arata la varsta de 45 de ani? Inimaginabil de bine!!! Castigatiare a doua premii Grammy, cu o cariera in jazz, de peste 20 de ani… M-a fermecat cu zambetul, modul in care flirta cu publicul, modul dragalas si jucaus in care se intorcea de la pian cu un zambet pe fata care te topea pur si simplu, modalitatea in care a castigat puplicul apropiindu-l de ea cu detalii despre copilaria ei, despre familie, despre copiii ei ( ca si concluzie, ne-a impartasit faptul ca nu o sa isi impulsioneze copii sa aleaga calea pe care a ales-o ea, incepand sa ia lectii de pian de la tatal sau de la varsta de 4 ani, isi doreste ca ei sa se poata bucura de o copilarie fericita fara eforturi si privatiuni), totul imbracat intr-o nuanta fina de umor. Nostim a fost si episodul in care toti cei patru artisti aflati aseara pe scena au fost bantuiti de o musca bezmetica, a facut un ocol de la chitarist, la basist, pana la mainile ei care alunecau armonios pe clapele pianului, probabil era o specie aparte de musca melomana 😀

Inca nu imi pot face gandurile sa se opreasca din procesat, v-am atentionat asupra faptului ca devin uneori repetitiva, insa chair nu am cuvinte care sa ma ajute sa exprim ce am simtit in cele doua ora petrecuta la Sala Palatului, unde mai pui ca am fost in primul rand si m-am bucurat si de zambetul constant a lui Staticus, nu cred ca l-am vazut vreodata zambind atat de mult! Chitaristul in tumultul lui intens si-a rupt o unghie, si in pofida durerii a continuat sa cante cu zambetul pe buze, a fost singurul care s-a transpus total intr-o lume numai de el stiuta, devenind acelasi cu instrumentul, bine, pentru un ochi neantrenat ar fi parut o persoana cu nevoi speciale si mai ales cu o mare nevoie de a i se sterge balutele de la gura, insa nu a fost cazut, ceilalti doi membri ai trupei, au impartit cu publicul un optimism acaparator, zambete, veselie, voie buna, am adorat nespus momentele de improvizatie, pana si alea le-au iesit perfect! Imi pare nespus de rau ca nu imi amintesc numele celor trei artisti, insa am o memorie care ma lasa balta mereu 😦

Stiti povestea cu desaga fara fund? Eh, in modul asta am perceput eu concertu de aseara, o artista desavarsita care reusea sa te acapareze, sa te abandoneze, sa te inalte sa te emotioneze pana la extreme, din crestetul capului, pana la degetele de la picioare am fost strabatura de fiori…mi-as dori sa pot si eu canta macar cateva acorduri la pianul mamei, dar cred ca din respect pentru obiect o sa incetez sa imi plimb degetele profane pe clape. Diana Krall, ne-a oferit doua ore de extaz, doua ore in care a facut dragoste constant, virtuos, cu nesat, cu fiecare clapa a pianului in parte, doua ore in care a condus publicul spre extaz cu vocea, atitudinea, talentul si pasiunea ei , doua ore care au culminat cu o Sala a Palatului arhiplina, in picioare, ovationand artistii de pe scena!

Fara nici un fel de menajamente, din punctul meu de vedere Diana Krall a fost concertul anului 2009 in Romania. 

Cum ar fi?

Daca toate mamele ar fi asa zurlii?

M-am gandid sa impart asta cu voi, in speranta ca o sa va fac sa zambiti in aceasta zi insorita de VINERI! 🙂

Marturisiri indiscrete

In valatuci de ceata, mintea mea se zbate pentru un raspuns …la intrebarea: oare chiar o sa i se rupa cuiva de informatia asta?! Pe de alta parte ma bucur de ceata si las izvorul de bucurie sa tasneasca la suprafata intr-un suvoi abundent de veselie si extaz : I-am gasit nume nepoticii mele! Si m-am si hotarat , intartata de mama o s’o si botez, o sa fiu o matuso-nasica 😀

Auziti…?? Auziti voi oare?? Surle, trambite, tromboane…tttaaataaaaaammmm si micuta minunatie ( desi eu am o vaga, dar nu prea vaga impresie ca o sa fie o mica terorista specializata in distrugerea populatiei de neuroni ai mama-sii ) se va numi…AYANNA SELINA, asa, acu o sa zicei ca sunt naspa numele, ca una ca alta, nici ca mi-ar pasa, astea au fost alese astea raman! Mi-am facut creierii ferfenita cautand si rascolind peste tot dupa nume de fetite, unele sunt de’a dreptul infernale, cum ar fi sa iti botezi copilul : Cracuta? sau Curulet, Bujorel?? Doamne sfinte, si culmea ca astia au publicat carti, prostii le-au cumparat si inauntru surpriza : teapa fraiere ai  dat banii de pomana! Fraiera eram eu in exemplu asta, ma uitam cu o fara deznadajduito-interzisa la paginile alea, in fine, trauma a trecut, nu va preocupati pentru sentimentele mele de regret a banilor cheltuiti nefolositor si d’amp’lea, se intampla frecvent sa dau banii numai si exclusiv pe tampenii!Dar si cand am gasit niste nume dragute si decente am sunat, ne-am certat ( eu si matusa-mea, parca ar fi fost copilul meu nu alta…tipam intr’una : Nuuuu Yanna e naaassspaaa!!!), am picat deacord cu cele doua nume mai sus prezentate ( slava domnului ca cedam nervos nu alta!)  Insa totusi, as prefera sa imi spuneti, voi ce parere aveti? Si as prefera sa imi dati un feedback fara sa imi raniti sentimentele, ca mi’s sensibila tare, mai ales dupa atata munca si chin…munca Sisifica nu alta!

Azi am inviat, ma simt de milioane, chiar ma gandesc la o cafea dupa program… coffee anyone? 😀 La birou e minunat, nici ca se putea mai bine, acasa e liniste si pace, prietenii mei sunt bine sanatosi, familia e si ea bine, nume pentru  mititica am gasit si…..anul nou il voi face in Nevada :D! De data asta pe bune nu cum am petrecut exotic in Tailanda, uite cum mi-am adus aminte si ma oftic! Deja cant prin casa : viiiivaaaa Las Vegas…ce alte motive de bucurie am? Da’ ce, imi trebuiesc  motive, imi ies din piele de bucurie si atat, nu scormonesc pe la radacina ca nu are rost, prefer sa ma bucur inconstient de senzatie si sa torn apa la radacina florii de bunadispozitie 🙂

Voi, bine sanatosi? Planuri de revelion? Planuri de weekend? Planuri de viitor? 😀

 

Va pup!

Intre realitate si abisul uitarii

Vi se intampla sa fiti constienti de iminenta unui lucru insa sa aveti tendinta sa negati existenta lui? Realitatea este ca oricat ai incerca sa negi, acel lucru exista si cel mai probabil nu o sa cada in picaj direct in abisul uitarii, poate, niciodata!

Nu m-am inspirat din 2012, desi mi-a placut filmul, usurel, tras de par, insa efectele sunt de vazut, de apreciat si de urmarit cu rabdare si intensitate uneori, vreo 2 ore si ceva…sfatul meu ar fi sa nu mergeti in timpul saptamanii si a doua zi sa fiti cu ochii sparti de vinisoare rosii plus incapacitate de concentrare. Sincer, mi-a placut mai mult After 28 days si After 28 weeks, filmele astea chiar mi-au dat fiori, insa in cazul lui 2012 nu se intrevede decat bugetul colosal, o idee vehiculata si rastvehiculata,(ahhh si binili invingi! 🙂 ) si…putina actiune pe alocuri chiar aberanta, mai dragut a fost filmul cu Nicolas Cage, Amintirile unui politist…chiar funny, a avut de toate, idila, heroina, actiune, sex, insa nu despre asta voiam sa va vorbesc! Ce sa fac daca imi aleagra prin cap mii de ganduri, ca la maraton, si eu ca fraiera incerc sa le prind si sa le atasez acilea?!

Va spuneam cum se manifesta paranoia mea vis a vis de boli si imbolnavire, eh, azi de dimineata am mijit un ochi, pleoapa deja imi tremura de efort parca instiintandu-ma ca sunt nebuna sa vreau sa dezvalui ochiului zorii de zi. Odata cu efortul ridicarii pleoapei m-a lovit si un junghi si o durere care repede s-a propagat in tot corpul, m-am speriat ca o sa paralizez, de la sperietura inima a inceput sa imi bata neregulat, dar eu sunt o sfortoasa, m-am ridicat si mi-am dat seama de unde tot amalgamul asta de senzatii de durere si discomfort! Parca am si uitat ca luna trecuta aceasi durere m-a tintuit la pat cu sedativele tinandule companie antiimflamatoarelor si un somn continuu, prelung, nefiresc care ma proteja de tumultul durerii. Eh, azi sunt la birou, ma tin pe piciaorele mele, tremur, ma sedez, usor usor o sa treaca si ziua asta, imi e teama ca desi mi s-au adus garantii ca e totul in regula, ar trebui sa nu o iau de buna, sa-i dau ghes intuitiei mele si sa merg la un alt medic! Si imi alearga mii de ganduri prin minte, cum sa le opresc?? Oare pierd controlul? MA gandesc deja la salata de cuvinte fara noima a schizofrenilor! Doamne feri si pazeste 😀

Pana ajung sa imi revin in simtiri, va salut cu respect si o mana tremuranda, si va intreb asa, voi, cum reactionati la durere???

Inutilitati intr-o marti

V-am zis cum sunt eu cu elevarea? Daca va gandeati ca ma urc pe o scara si tin paru in aer sa ma elevez, io’te ca nu e cazul..Nu dragii mei, eu citesc, chipurile ma cultiv in metoda express pe campul de porumb..in fine, in ultimul timp nu mi-a picat in maini nici o carte mai acatarii, una sa aiba un inteles de nepatruns mintii de rand, substanta, sa imi transmita ceva, ioc, insa am citit tampenii, Eagon…cum dracu’ sa citesti asa ceva? Poate va intrebati ( pe buna dreptate) de ce ma plang?! Pai ma plang pentru ca eu daca am citit pana si doua randuri dintr-o carte nu o pot abandona! Nu pot sa o las din maini…dar in cazul asteia nici macar nu era vorba de curiozitate, vazusem si filmul, ca sa vezi paradoxul naibii! Dar nu mai fac, zau, ar trebui sa imi fie cu invatare de minte de la seria Amurg, am dat bani pe carti pe care a doua oare nu le mai poti rasfoi…eh, da’ uite asa descoperi cititul de plictiseala, sau cititul d’amplea….acum citesc ” selling luxury” – alt paradox existential, eu nu sunt axata pe domeniul vanzarilor, luxul ma atrage doar prin calitate si cu atat mai mult nu ma vad vanzand zarzavaturi in magazinul LV…oare ce se intampla cand nu te mai poti intelege pe tine insati? Te certi cu tine si jumatatea desteapta pleaca acasa? Hmmm buna varianta, eu pun intrebari, eu imi raspund!

Sa va spun de ce nu am mai scris? Staticus e de vina! Ma tine inchisa in casa, ma pune la facut treburi casnice, ma siluieste, imi face capul calendar chinezesc, dupa care ziua culmineaza cu o noapte in care ne sucim, ne invartim, ne inghiontim unul deasupra celuilalt, respiratia se intretaie, icnetele devin din ce in ce mai apasate, respiratia iese fierbinte, sangele se pune in miscare cu o viteza care te ameteste si totul se termina cu un geamat ascutin urmat de : DA-MI SI MIE O BUCATA DE PILOTA NEMERNICULE!!!! Astazi am facut schimb de ture, el gateste, eu o sa imi fac exercitiile yoga, o sa comentez la condimentele pe care o sa le foloseasca, o sa joc craps pe intercasino folosind id-ul lui..dupa cina minunata ( ce e drept gateste si bine …accidental) o sa il strang tare in brate spunandu-i cu naduf : da io ti iubesc maaahhh! 😀

Asa se iubesc unii, nu ca marul perfect rotund, unii se iubesc obsesiv, se iubesc la modul destructiv, se iubesc cu nebunie si pasiune, se iubesc…si ce mai conteaza?!

Mai oameni buni, paralizara astia Bucurestiul! De dimineata mi-a sunat telefonul, diferiti colegi anuntandu-si intarzierea, mama lui de Metrorex!…un management al timpului defectuos…zau daca nu! Eu m-am mutat la Staticus, e frumos sa te aduca cineva cu masina la munca si sa te pupaceasca de zi buna, sa faca o ora in trafic pana la el la birou…eehhh, ce ziceam eu de iubire? 😀

Saptamana frumoasa tuturor! Semnat :

AiacuParu care bucatareste ;))

Indraznesc sa visez

Nu ma refer la visele propriu-zise, habar nu am ce visez, de cele mai multe ori deja stiu ce-i poate pielea subconstientului meu si stie si el ca nu ma mai poate surprinde usor! Ma refream la visele cu ochii deschisi! Si visez la un covor alb de zapada, si eu ca o craiasa a iernii pierzandu-ma in zare in saua unui cal negru, culoarea fiind pentru contrast, v-ati prins, nu?

V-am mai spus cat imi place echitatia? Nu? Va spun acum, ador caii, ma dau in vant dupa echitatie, as lasa totul balta sa ma retrag in munti unde sa fiu doar eu un cal si o poteca, n-ar mai conta ca as avea fundul arsice de la atat efort! Daca nu ma insel parca Hogas Calistrat scria ceva de genul asta….in fine, ma oftic acum la gandul ca ultima mea experienta la calarie a fost de toata jena, si in loc sa ma relaxez, sa imi fie bine m-am umplut de nervi si am facut instructie cu parul pe acolo, cred ca unii de la interactionat prea mult cu balega se tampesc, si anume neneii care insista sa vina cu tine pe traseu…ca poate le furi calul, sau poate te papa lupu’ prin padure,ori poate pur si simplu asa au ei chef sa te frece la melodie, in plus o fac pe banii si timpul tau, hmmm trecem peste, important e sa stabilesti o legatura cu animalul inainte sa il incaleci, si de cele mai multe ori, un mar, un morcov fac minuni! Si sa nu vad cravasa in fata ochilor, i-as pocni cu ea peste mutra pe unii idioti! Calutii din poza de jos sunt de la centru unde merg eu cu drag, pe la Cheile Rasnoavei. Daca vreti detalii…hmm… ma mai gandesc 😛

Si tot gandindu-ma eu in mintea mea ca o sa ne facem gasca pentru Moeciu, sper sa pot face acolo echitarie daca nu…ii bai, adica e bai si e cu banat! EU sunt si fidela, v-am mai spus asta? Daaa, sunt fidela unui singur cal, desi am incalecat mai multi, pardon, multe , preponderent am calarit iepe deoarece chipurile ar fi mai docile, defapt, alta e trauma, in copilarie pe la 5 ani asa, eram calare pe un armasar, eu si stapanul armasarului, si eram fericita, ma tineam cu manutele de coama, vantul imi adia molatec prin parul scurt ( baieteste tuns cu forta de mamaie), si in viteza, si chicoteam si ma simteam fericita pana s-a ridicat din senin pe picioarele din spate atat de brusc incat abia a avut omul timp sa se dimireasca sa ne arunce ( sfortosul!) pe amandoi de pe spatele animalului turbat, pret de cateva minute dupa contactul brusc cu iarba de pe camp si pamantul de sub ea, nu am mai putut respira! Si uite asa mi-am pierdut increderea in cabalinele masculine, vorba aia, increderea se pierde o singura data! Sa va spun ca pe deal m-a alergat un armasar de era sa ma sfasie, sa ma rupa bucatele, sa ma nimiceasca…eram ca forest..rruuuunnnn Forest…rruuunn, si eu fugeam si el fornaia, scary de’a dreptul! Si am ajuns la un copac in care m-am catarat asa de repede ca nu mi-am dat seama cand m-am ghemuit pe o creanga si ma rugam sa plece animalul turbat de acolo, zau daca stiu ce naiba o fi avut cu mine?!

Hai ca v-am facut capul calendar si nu ati inteles nimic, asa e? Ideea de retinut e ca imi plac caii/mai mult iepele, ca vreau sa fiu Craiasa Iernii ( Zapezilor), imi plac de mor dobermanii si matele persane, intentionez sa administrez in viitor o gradina zoo… siiii acum imbuc un minunat senvis facut cu maiestrie si multa dragoste de Staticus 😀 Numai firmituri sunt peste tot pe tastatura..off offf! 😀

Voua ce animal va trezeste sentimente?

Ceasul 5

Mai exact fac referire la stirile de la ora 5.  Eu nu stiu cu ce garnitura se mananca ele, le vad foarte rar din pricina de aflare pe plantatie la ora respectiva. Dar aseara, stateam eu stramb si ma gandeam drept la ineptia aia de reclama de informare, cea care suna ceva de genul : ” Pentru o viata sanatoasa, consumati zilnic doi litri de lichide!” – e si asta o campanie initiata de CNA, dar mi-a facut click imediat, marsavia se poate descrie astfel: CNA face bani din amenzile pe care le dau posturilor care publica stiri ( si alea de la ora 5) cu violuri , crime si alte minunatii asemenea. Pai nene, infractorul ala, saracu’ nu a facut alceva decat sa ia aminte la sfaturile tale, si anume : a baut minim doi litri de lichid..fie el tuica sau vin ori mitilic, tot lichid e si ala! Vai de mama noastra care ne-a facut romani!

Apropos de Romanica, voi stiati ca nenea Geoana are una bucata baietandru care la 16 ani conduce nestingherit bolizii de mii de euro ai lui tatucu?? Crin desi e o floare frumoasa ( m-a lovit damblaua metaforelor), se exprima ca un cur…ce declaratii poa’ sa debitezee…doaaammneee, asa ma bucur ca o am Pantera Roz, si am cu cine vota, ca nu  gasesti candidati la presedentie mai acatarii nici sa-i cauti ca pe ac in carul cu fan!

Si…cam ce se da pe post pe la ceasul 5? Aveti vro’ emisiune la care va uitati constant? Mai exact, de ce aprindeti televizorul? Eu recunosc, imi plac desenele animate, si pe weekend ma delectez cu Tom and Jerry 😀

Zi faina voua!

Numai mie mi se poate intampla!!!

Buna de dimineata, in speranta ca pentru voi chiar e o dimineata buna, pentru mine..hmm..sa va zic o chestiuta, nu poate omu’ sa lipseasca ( motivat evident) doua zile de la scarbici, ca vine si le gaseste pe toate pe d’andoaselea, si am chestii de facut, chestii care o sa ii streseze pe unii colegi, si a fost nevoie sa imi spal si ceasca de cafea ( e crima sa faci asta de dimineata cand iti arde buza dupa licoare) – nu imi explic cum de am lasat-o eu nespalata, de vineri!!! Tot de vineri am inceput sa dau iama si prin cluburi, sa pun capac tot acolo am aterizat si sambata, ba am realizat si un tur al catorva localuri d’astea pentru dezmatati. Parca a dat strechea in mine acu’ la batranete. Gata imi iau liber, urmatoarea iesire va fi undeva pe la Pastele cailor, nu exact, dar cam pe acolo. 🙂

Va spuneam eu de ai mei vecini extraordinari, daca tot ii am la indemana,  ieri m-am hotarat sa profit de pe urma legaturii create intre mine si …tata Mimi sa ii spunem, sau Radio sant. Dar sa va informez asupra problemei ce ma chinuia, de cateva zile nu aveam energie electrica la prize, cu exceptia celor din bucatarie, desi ma pricep la schimbat o siguranta ( mama ei de treaba e doar o siguranta, ori cu  lita ori d’aia noua), nu am putut si pace sa ma rist s ama ating baremi de panoul ala vechi cam de pe cand era mamaie de 3 anisori…de ani multi si nemumarati, adicalea, am zis pas si am inceput sa sun electricieni, s-au fatait, s-au codit, s-au data la fund, ba unul a zis ca vine la o ora si mi s-au lungit urechile de asteptat! Ca atare ieri, pica si unica priza din mirificul apartament ( de 3 + anexe), ca atare sa fi vrut sa sun la electricieni nu aveam unde sa imi ‘umplu cu energie’ celularul din dotare, si m-au lovit grav pandaliile…grav de tot…cu nervii din dotare intinsi la maxim purced un etaj mai jos, la vecina, si bat si bat si nema raspuns si ma enervez si sun, si suuuuunn prelung pana cand unul ( cel mai mic ) dintre baieti raspunde, evident incheindu-se la slit ( nu’s ce facea si nici nu ma interesa, cred eu ca daca Mimi nu era acasa se uita si el la un pornache)…L-am luat din start ( am trecut peste invaluire- desi il vedeam a doua oara) :

– Hai putin la mine sa te uiti la un panoul de electricitate ca ma imbolnavesc de nervi!!! Tu esti student la Politehnica, nu? ( stiam, istoria de la Mimi care’si lauda odrasla )

– Acum, da, ma duc acum la cursuri… abia inganand saracu’

– Ia si o surubelnita, ai?

-Da, am luat…

Pe scurt, in 5 minute aveam sigurante noi! Fericita eu, dau sa il recompensez pe micutul geniu care imi rezolva problema ( bere si tigari nu a vrut, a zis ca nu e genul! WTF! )…chiar mi se facu si drag de el uitandu-ma cum mestereste la panoul ala antic…cand colo il aud :

– Dar lasati DOAMNA, nu imi trebuie nimic!!! Si iese pe usa multumindu-mi el mie! Pai sa imi multumeasca pramatia, vorba aia, ca nu i-am zburat dintii din gura cand a scos porumbelul… DOAMNA?? Auzi la el, daca te uiti la mine zau ca imi dai 16 ani…Si eu care dupa incursiunile mele prin d’alde cluburi ma simteam tanara, dezinvolta si zurlie, ehhh, uite ca imi dadu el repede peste bot! Da si cand il prind…….

E prima mea zi de munca din saptamana, ca atare:  sa avem o luni de zile mari 😀

Vinerea guglitoare

Stimati cetitori, nu prea imi fac eu timp sa adun minunatele fraze, da’ azi am zis ca’i musai, si uite selectia celor mai sugubete cautari, plus interpretarile filosofico-stiintifice date de nimeni alta decat eu cea care sunt cu mine  🙂

1. Chestii ciudate – multe’s pe lumea asta, da-i si tu o cautare avansata, fii mai specific/a!

2. eu sunt eu si atat – asadar…tu esti un fel de eu si eu sunt si eu , deci suntem mai multi, pacatele mele tre sa ii trec si la intretinere?!

3. judo la pat – sugestie: da-i rupe-l, omoara-l!!!!!!!!!!!! haaaaa iaaaa!

4. Mi-am dat seama ca nu te mai iubesc – ca atare decat sa fii trista, deschide o sampanie, si amuza-te aruncandu-i hainele de la balcon 😉

5. master Psihocriminalistica – am  terminat, mersi da ma opresc aici…hai bafta la angajat in domeiu!

6. motivatia sexului – libidoul, sexului nu-i trebe decat o m otivatie : orgasmul aiuristic, daca nici pe asta n-o stii e grav – si manastirea e o optiune

7. pizda dezmierdata – mie deja imi e greata daca vrei sa dezmierzi ceva denumeste si tu roganu altfel, asta daca nu dezmierzi ceva pe centura, alea u pizda, si de cela mai multe ori si varza…murata!

8. Replici spuse de femei : frecvent folosesc : mmaaahh dobitocule!

9. stiati ca…despre psihiatrie –  vademecum in psihiatrie, da nu as recomanda sa stii nimic despre domeniu!

10. Stiati ca..despre oligofreni – No, vezi, ce ti-am zis eu?? Acu iti  place unde ai ajuns? Asa-ti trebuie!

11. ziua Ciprului+hilton – Nu a fost mare branza, niste ciocaneli de pahare, un dentist zurliu, mai o televiziune..da se merita sa mergi pentru mancare, daaa, ca la praznic, adica GRATIS

12. intrebari sugubete – Si…ce-ai mai sugubarit sugubetule? – Te multumeste?

13. Se opreste apa rece in Vitan – pe scurt ati cam imbulinato cu dungulite

14. fantezii cusute la masina pe pilota – Sa nu uiti si de modele!!! WTF! Uite exeplu ca unii nu merita sa aiba fantezii ca altceva mai bun de facut cu ele nu au…Fantasmagorica dilema! Mai uita-te la filme pentru inspiratie, ce sa zic, eu nu dau din casa,le tin pe ale mele pentru mine si Staticus!

15. Replici intro cearta – Sa te…Sa ma…Tu nu..mai boule….sa una sa alta. ORI :  te rog sa ma scutesti cu ineptiile tale, refuz sa ma cert. Tacere la orice replica ar urma 😀

16. Cand se termina firul vietii – O pun rudele de-o pomana…si te reancarnezi intr-o veverita sau dihor ca al lui Botezatu, ori o furnica..d’astea, nu te panica!

17. Bocete pentru tataie – Eu ti-am zis sa nu te panichezi?

18. Fete sexi striptis – ba s-o crezi tu, na, acum depinde si la ce club de streaptease mergi…

19. Frappeuri – lasa-ne in durerea noastra te rog, ca a vent toamna si mai un ceai de raceala, mai o palinca de incurajare, ami un vin fiert de gust…vii tu repede cu frappeurile!!!

zgatie – rasa de o dragalasenie aparte, inrudita cu micul terorist de mai putin de un an si zvapaiata surlubatica de pana’n trei ani 🙂

Pentru ca e vineri sunt tare fericita…,si va doresc sa aveti parte de un week-end macar la fel de fain ca al meu 😀

 

17.

 

Educarea vointei

Nu o sa incep cu definitia vointei, toata lumea stie ce e aia fara sa fie nevoie de cuvinte mari sa o definim, da’, cand isi face ea aparitia in vietile noastre, in ce imprejurari o punem la incercare? O sa va spun eu cam de cate ori am renuntat la fumat..hmmm cam de 4 ori, si evident de fiece data m-am reapucat dand vina nu pe slabiciunea vointei ci pe faptul ca imi place gestul de a tine obiectul fumegand intre degete. Si ma ingrozesc ca vointa mea nu o sa se ridice niciodata la nivelul la care sa ma ajute sa renunt la fumat , si parca nu as vrea neaparat sa renunt, dar se pune problema de riduri, igiena orala, elastina, celulita si multe altele, nu vreau  sa imi stric dimineata mentionandu-le. Dar si cand o sa ma las, o sa fie un final apoteotic, o sa renunt si la mancarea nesanatoasa ( cine nu a mancat un burger sa arunce primul cu piatra!), si la bautura, o sa beau numai apa strecurata printre roci selene, pentru ca ala o sa fie si momentul in care o sa ma mut pe luna in noua mea casa care la momentul in care eu scriu asta se  inalta pe cateva nivele bune ( am de gand sa fac multi copii), asa ca sa vada casa mea tot muritorul de rand si de pe planeta pamant…V-ati prins deja ca frec menta si chestiile descrise mai sus n-or sa se intample in veci si pururi! Si uite asa imi vine sa prind vointa de umar s-o scutur bine sa-si bage mintile in cap, sa puna si ea mana sa ma ajute…n-ai sa vezi, si vointa mea e la fel de incapatanata ca mine si-mi sopteste sfidator:  ‘las’ ca te descurci tu si fara mine’ – da si cand o s-o prind..ii rup picioarele, si asa n-are nevoie de ele…si asa se taraste ca melcul!

Ma gandeam ca daca as fi fost terapeut, pe langa rabdare ( posed si de asta fix deloc), ar fi trebuit sa implic si vointa sa nu ma ridic de pe scaun sa ma duc sa trag o tigara, ceva de genul : ‘ luam o mica pauza in care o sa va rog sa meditati la aspectul discutat anterior…fond muzical” si eu dispar ca magarul in ceata sa pipez. N-ar fi fost profi deloc! Ori pe avion… sa ai un zbor de peste 10 ore si sa nu poti fuma??!!! DETURNEZ avionul, mama lor care i-au facut pe ei smecheri sa interzica fumatul, ma duc sa fumez in cockpit cu pilotii ca atlfel, eu devin o turbata fara doza de nicotina…serios daca nu inteleg sevrajul resimtit dureros de cei care se drogheaza ( am zis drogat nu fumat, da??!!) 😀

Va las, vointa mea a dat bir cu fugitii, nici mama ranitilor nu isi mai face aparitia, ca atare ma duc ca pipez ca nu se m ai poate!

Voi, ce ‘placeri’ vicioase aveti? La ce nu ati putea renunta nici in rupul capului?

Zi faina tuturor!

Leapsa foto

Ce mai conteaza ca o sa ma fac de ras, cand am promis ca ma achit de aceasta minunata leapsa?

Leapsa mi-a aterizat in brate via Semafor, si fara sa o mai lungesc ia uite’te ce frumusete de poza funny impart cu voi :

Uite ca fatuca rasare, e a mea, a mea e oare? 😀 Eram in Valencia de o sarbatoare numita La Faya ( cred ca am scris corect!).

Urmeaza o fotografie care ma linisteste si imi induce aceeasi stare de bine, de meditatie de misirupism de care ma bucuram in momentul respectiv…Vinul se numea Rioja…, era cald, era frumos, era si evident nu mai este ca ne-a invadat ninsoarea!

Transmit mai departe leapsa Adei, pentru ca i-am promis-o, Crocoditzei, Erminusei, Marmoticii,Jasminei, Sufleticii, lui nenea Sangerica….si cine o mai binevoi sa o preia.

Va pup, sa fiti cuminti cat sunt racita ca altfel ma supar si impart virusii  cu voi. Eu o banuiesc pe Ada ca mi i-s transmis telefonic…si dau cu lamaie, dau cu ceai si miere, si vitamina C…si poate o sa dau si o tuica pe gat cum ma sfatui Ocse 😀

Gunoiereala de toamna

Vineri se desfasura evenimentul, dupa un maraton ca-n  filme, sa ne organizam ?! Sa nu ne organizam….pai fu grele, fiecare cu o varianta, alti curiosi nu si-au bagat nasul sa ajute, mai sa cedeze Sburlea nervos si alta nu, mai ales dupa ce i-au umplut frigiderul cu d’ale gurii cei de la caru’ cu bere… Asterixul s-a mobilizat, si in stil comunist  ne-a bagat repede pe gat ora si localul, sa ne pototeasca de tot! Buna initiativa Asterixule, nu stiu zau ce ne faceam fara tine si Sburlit! Pisica a venit cu o idee de local, si pana la urma urmei nu a fost dezastruos, chiar a fost ok ( cu exceptia sistemului de aerisire si a pseudo-cutremurelor datorate tramvaiului nr 34 – asa ma informai de la Croco : ) Vezi mai Ada daca nu ne organizezi tu ne bezmeticim de tot… sa nu ne mai pui pe cap tascuri d’astea!

Ne-au dus sa avem de unde veni si ne-am intalnit sa avem despre ce vorbi, La scanteia, pe Ferdinand, nu va ingramaditi, ca nu e mare chestie, cel putin pe mine nu m-a surprins cu nimic, desi credeam ca va sa fie special..nici parizer pe ziar nu mancaram, n-am vrut sa ne riscam, un vin e mai bun si mai sanatos!

Adunarea generala a suferit lipsuri precum Ada ( a venit cu un specimen de raceala unguresc, dat nabii, si pe buna dreptate a stat acasa sa se refaca, Erminusa si ea gripata, de data asta cu virusai autohtoni, credeti ca asta a oprit-o sa faca poze prin tilefon cu una bucata Crocodita zvapaiata? Nuuu!!!Ocservarul prins cu indatoriri familiale, a lipsit si Sangerica, si Marlo… Lasa ca am semnat-o noi condica, noi fiind : eu si cu mine, Croco, ea si cu cealalta ea ( cica s-ar purta 3 in 1!) , una bucata Irina pretena proprie si personala, O Buratina simpatica si timida ( am plecat inainte sa o vad dand pe gat un pahar de vin – avea sanse sa se dezamorteasca asa!) – sau eu cred ca Buratina a fost observatorul pasiv, a stat ea cuminte si ne-a facut profilele psihologice la fiecare in parte! Mai fuse la semnat condica si Marius si Elif, cuminti in coltul lor, susotind ( defapt Marius incerca sa ii traduca franturi din discutie – si eu nu am vrut sa ma bag in seama dejeaba! 😛 ), in coltul nebunelii sedea o Pisica turbatica, cu al ei Motan, ne-a spus bancuri…ca atare o iertam ca ne-a stricat susta cu Sburlea ( am incercat sa il taxam pentru intarziere, si voiam sa nu il bagam DELOC in seama cand intra, sa ne transmitem salutarile numai si doar Nicoletei, dar nu s-a putut Pisicuta abtine si explodat dupa 30 de secunde cu fraza : naaasuuuleee!!!). Eul a zis cateva bancuri, dupa care si-a dat seama ca s-a asezat in dreptul ferestrei deschise si a tacut ( cred ca se temea sa nu faca doamne feri rosu’ in gat! ), Asterixul si Bulgaroaica aveau niste suste acolo, auzul meu ( fin dealtfel ) nu a percepun nimic din discutie, Marmotica a venit acompaniata de Marmotel, care, banuiesc eu a facut ceva frumos pentru ea, ca nu l-a pus la colt, dealtfel coltul era rezervat Sburlitilor, pedeapsa pentru intarziere 😀

Hmmm, ma gandesc sa spun ceva de Marul perfect? Bineee, fie! Joa mi-a spus ca nu o coafeaza schimbul de podoaba capilara pentru ca m-am tuns..si uite asa mi-am luat adio de la fantezia mea cu parul cret ( mi s-a rupt inima nu alta!). Da o iert ca e o dulce! KS jumatatea ei o completeaza, asa cum spunea si Croco, si prin asorteuri si prin gesturi si prin priviri…e o incantare sa vezi oameni iubindu-se asa fraimos! Si…stati asa, pozitia lor strategica era in fata semineului..hmm va ganditi la ce ma gandesc si eu? Unii sunt predestinati sa fie fericiti!

Pozele se afla acilea : http://crocoditza.wordpress.com/2009/11/02/sezatoarea-in-poze/#comment-6519

Pe la 11 si putin Eu, ca o mica securista tradatoare am spalat putina, si eu si Irina ( prietena din dotare), si desi ma tragea un mare somn ( nu de undita!), inspre casa, Irina m-a momit cu o cafeluta pe undeva, biiinee sa fie si o cafeluta ca meritam, sa va spun ca era sa facem infart ( fara c ul din cuvant, ma refer si la inima si la..fart-ul de frica 😀 ),  amadoua cand mergand noi agale pe Ferdinand ne-a taiat calea un MEGALUS SOBOLANUS?! Dar nu s-a oprit aici, Irina a tipat, eu m-am mobilizat cu un par dintr-o tufa, dar am crezut ca am scapat dupa ce s-a aciuat el cuminte sub o masina..si cand trecem prin dreptul masinii Zvaaaammm sobolanul ucigas atenteaza la picioarele noastre..ISTERICALE pe Irina, am crezut ca nu-si mai revine..Vedeti voi, merita saracuta, in soc post-traumatic o cafea amarata. Insa nu am avut noroc, si am ajuns in El Comandante unde ne-a uitat D-zeu pana inspre dmineata, unde mai pui ca desi nu ne vorbiseram am facut o mare gasca de fete cucuiete in club!

Sambata si duminica m-am preumblat prin Onesti, pe la casuta mamei din povesti ( unde nu o sa mai luam nici dog german nici saint bernard!) Acolo este Terry stapan, un fel de zdreanta simpatic cafeniu si iubaret ..eu ma multumesc cu el! Siii…sunt tunsa baieteste..siiii..va las ca am mult de munca!

Promit eu ca fac in seara asta leapsa foto! 🙂

 

Sa imi traiasca Blogul!

Vorba aia ca de murit ar muri cam greu, sau n’ar avea motive sa sucombeze asa, degeaba! Uite cu ce fu el mititelu premiat :

 Cu aceasta ocazie tin sa-i multumesc lui Sangerica pentru jestul fraimos, pentru asta nu o sa-l amenint niciodata cu paru’. Si il pasez Adei , Crocoditei ( desi il are!), Sufleticii, Jasminei si nu in ultimul rand Semaforului si Ocservarului plimbaret.

Promit eu ca maine o sa imi fac timp sa ascriu despre Gunoiereala de vinerea trecuta si despre cum decurse intalnirea de gradul 3 cu ale mele rude ( doua la numar! 🙂 ).

Va pus si va doresc sa aveti parte de un inceput de saptamana minunat..macar voi daca eu..nu am bafta asta!