La mine s-a instalat depresia, in toata splendoarea ei, si sunt depresiva pentru ca ieri m-a facut poaia ciuciulete, dospeau conversele mele de cata apa prinsesera la bord, si iar ma ia cu ganduri de emigrare, intr-o maniera obsesiva chiar…pai ce mama ei, cand e prea cald cand e prea frig, ce-i asta? Panseluta e firava si mecanismele de aparare ii sugereaza s-o ia din loc, dezradacinare cred ca s-ar numi procedeul…Eh pana una alta,mi-am luat cu mine umbrela, chiar daca un coleg milos m-a luat azi de acasa cu bibi-ul 😀
Pana ajung sa imi fac o rezerva de Xanax, va las cu o melodie…ohh, si daca va ia cu pandalii nu e vina Panselutei, e din pricina de tantari, astia micii bazaitorii aducatori de malarie…ce bine ca mi-s vaccinata si cu pastilele luate 😛
V-ati gandit vreodata ca poate micii omuleti nostimi si verzi chiar exista? Nostimi din cauza urechilor si a mainilor,picioarelor si altor membere, verzi…pentru ca asa vrea NASA, ori cui i-o fi venit ideea sa-i coloreze verzi,verde brotacel nu oricum… desi vaca nu cred ca ar reusi sa-i pasca, decat daca o fi vreo vaca intergalactica, avand evident super puteri de rumegatoare.Oare exista vaci in spatiul intergalactic? Oare extraterestii stralucesc in intuneric? Oare de ce nu or fi si ei, mov, ca e mai faina culaorea, sau maro ca fie si mai nostimi, poate chiar rosii, mici, rosii, furiosi pusi mereu pe distrugerea pamantului. Sa-l distruga zic, ca daca nu o sa se distruga Pamantul singur si n-o sa mai avem pe cine da vina…noi mereu dam vina pe cineva, n-am fost noi, nemernicii de extraterestri ne-au pus gand rau pentru ca….eh, as, nu trebuie sa existe vreo explicatie, pentru ca ei sunt aia rai, si verzi, si sunt verzi de invidie pe noi pamantenii, de ce? Asta e un mister inca neelucidat, NASA in prezent tortureaza o fiinta picata din spatiu, pentru a afla motivele invidiei si dorintei extraterestirlor de a ne sterge de pe fata pamantului…numai ca asta mic si verde are puteri telepatice, tocmai si-a trimis SOS-ul in spatiu si asteapta intariri…cred ca vom fi in curand NIMICITI…
Glumeam evident, asa, ca pentru o zi de vineri 🙂
Bucurati-va de uichend, nu bagati in seama zvonurile despre omuletii verzi! Dar chiar, vi-l imaginati pe Boc verde, este ca ar aduce putin a extra-terestru?! 😀
Avertisment: posibil ca postul asta sa fie gasit deranjant pentru unii cetitori, eu am de gand sa il scriu, cu toate ca risc sa par caz de ‘ temporara pierdere a mintilor’.
In unele relatii, dupa cateva saptamani/luni/ani se ajunge, inevitabil, ar spune unii la un gen de familiaritate cu obiceiurile partenerei/ -ului, si atunci survin evenimente semnificative precum primul part scapat, sau prima noapte de betie cand vomiti tinut/a de mana. Ori prima boala cu vreo bacterie nenorocita care iti ferfeniteaza stomacul si nu te mai poti dezlipi de pe toaleta…vasul de toaleta alias wc-ul…Dar daca te stii cu musca pe caciula, mergi la un spital, si nu il pune pe celalalt in postura de a se trezi de dimineata in fecalele imprastiate prin pat..pentru ca, oricum stia ca ai o problema, si n-ai mai ajuns in timp util la baie…La fel si cu parturile, ai scapat unul, v-ati amuzat..de acum ai liber sa scapi mai multe, ca doar baia a fost proiectata atat de departe de sufrageria unde va uitati la un film din care nu poti sa pierzi o secunda…haiii maah!! nu fi porc/scroafa! Nu am suportat niciodata aceste mici ‘scapari’ care chipurile se intampla numai in cuplurile care se iubesc la nebunie, asa cum sunt ei, si se accepta, pretuiesc mai presus de implicatiile de mentionate mai sus…eu tot nu pot sa inghit scuzele astea, te-as iubi si mai mult daca nu te-ai partai in fata mea, nu ai intra peste mine cand folosesc baia si cu atat mai mult nu te-ai caca/pisa langa mine in pat! Sunt constrenata, chestiile astea par de domeniul SF-ului dar chiar se intampla…dar cireasa de pe tort este un episod fericit : O prietena, condusa casa fiind de noul ei iubit la care se uita ca la soarele de pe cer, se apleaca inspre ea sa o saruta si ii iese cel mai mare si mai puturos part, concomitent cu ( mult asteptatele cuvinte ) TE IUBESC! Asta da declaratie cacacioasa…a zambit si a iesit din masina cu matele pe dos…nu l-a mai vazut ca pe un soare, pentru ca nu-i asa, soarele nu se partaie si uita sa-si ceara macar, elementarele …scuze! A trecut totusi cu vederea episodul, acum se amuza amndoi de pe urma declaratie buculucase ( o fi fost de la emotii?), a fost un accident, tipul nu se partaie acum in fata ei fara menajamente, sa zicem ca-i un caz fericit!
Voi ce ziceti despre subiect? Sunt eu un caz de laborator de sanatate mintala? 😀
Pentru ca promisesem Panseliticeste ca voi scrie despre un subiect anume, desi far’ de chef, trebuie sa ma achit..’ ti-ai schimba modul de a gandi daca ti-ai schimba mediul, locatia s.a’ Eu am raspuns din start si fara menajamente ca NU, as gandi in mare parte la fel, pentru ca modul in care gandesc ma defineste ca persoana si nu s-a schimbat in esenta din adolescenta cand mi-am stabilit niscaiva repere solide si rezistente, unele si sub forma de principii 😀
Ma simt nitel pusa le perete, ca atare pasesc in zona mea de confort si voi sapa nitel dupa niste notiuni de prin timpul facultatii, doar sa exemplific optiunea mea. Vai de memoria mea!
Pentru toti psihologii gandirea este de o importanta evidenta reprezentand un proces care implica polarizarea conceptiilor, are o varietate terminologica ceva de speriat, si o sa incerc sa nu va scriu in ‘sanscrita’, adevarul e ca nici nu-mi aduc aminte in totalitate toti termenii de specialitate.
Gandirea e o trasatura distinctiva care defineste omul, tot ea e cea care produce modificari de substanta ale informatiei cu care opereaza, in mintea mea rationez asa : modul meu de gandire nu se schimba ci isi schimba modul in care percepe schimbarea, in baza modelelor si informatiilor de care dispune la un moment dat. Azi si maine voi gandi la fel de negativ daca raman fara job, fie aici fie in america, fie in Africa. Ca sa ajungi sa cunosti un fenomen, in procesul cunoasterii gandirea se bazeaza si pe alte procese psihice. si astea nu sunt doar de ordin cognitiv ci implica si notiuni de tip afectiv-motivational ori volitiv-reglatorii. Dar oricat de smechera o fi gandirea asta si carul de mecanisme pe care le implica este totusi o notune abstracta si evident este supusa interpretarilor. Cert este ca imi amintesc invatand la examen pentru psihologie cognitiva si capitolul asta cu gandire era cuprins in cateva zeci de pagini, cum spuneam are tzanspe functii si o gramada de laturi si operatii in care se implica, nu mi le amintesc si nici nu vreau sa dau vreun copy past absolut inutil.
Poate nu mi-as schima modul de gandire si datorita faptului ca oricat am calatorit, peste tot am luat contact cu acelasi tip de persoane,preponderent din acelasi mediu social in niste parametri ‘normali’ dupa modelul meu de reprezentare a normalitatii, un model panselitic ce nu-mi reprezint ca fiind benefic pentru mine, le sterg din start, ca atare zero material pentru schimabare. Oi fi o statica in gandire, o fi, dar de-a lungul timpului nu au existat fluctuatii, o sa va anunt cand comit prima crima si o sa va descriu ‘cum am gandit’ atunci :)))
Sa auz :intrebari? Biinee trecem peste articolul asta!
Literalmente gatuita de caldura, inabusita ca o fripturica de vitel, cu toane nu dintre cele mai bune, adica, am reusit sa ma enervez eu pe mine de n ori in ultima luna, de neconceput asa ceva pentru mine, astept sa imi revin, si-s pe drumul cel bun! Asta ca o introducere explicativa a faptului ca am disparut ca magarul in ceata, sau nu, reformulez: o Panseluta disparuta magareste in ceata, imperdonabil dom’le, cata lipsa de buna cuviinta, totusi v-am lasat cu muzica buna si mancare gustoasa….oricum n-am zis nicicand cum ca as perfecta, sunt doar o Panseluta, acusica vine toamna si-mi spulbera petalele, vai de tulpina mea!
Stiu eu ca Am suparat-o pe Croco, i-am promis ceva si nu m-am tinut de cuvant, insa, chiar nu am mai intrat pe blog de o vesnicie, si vad ca acum nu mai are nici o aplicabilitate acum! Imi pare rau, ma revansez eu cumva 🙂 L-am mai suparat si pe Analfabet, dar eu cred ca-i trece repede, si o sa ma achit de datorie…acusica!
Parca ar trebui si sa aniversez bloguletul, mititelul de el are un an de existenta, un mititel nastrusnic pe alocuri, a trecut prin niste transformari dureroase uneori, m-a dezarmat alteori, m-a facut sa zambesc, m-am amarat la unele descoperiri, am cunoscut prin intermediul lui oameni minunati dar si oameni de o calitate indoielnica, blogul mi-a fost un prieten drag de care m-am simtit atasata pana peste poate, dar pe care l-am abandonat la cel mai mic semn de plictis-alias lipsa de inspiratie, alturi de el am trecut prin multe si marunte, sau nu tocmai marunte, mascat le-am pus pe toate ‘ pe hartie’, si intrinsec asta m-a facut sa ma simt mai bine, am citit blogurile dragi mie si mi-am dat seama ca si alte persoane trec prin momente similare si mi-am gasit un reper, o vorba buna, mi-am dat seama ca tristetea pentru cei cu talent e o sursa de inspiratie de neegalat, am fost sustinuta prin sfaturi, exemple, vorbe de duh, nu am cuvinte sa multumesc indeajuns acestor persoane care mi-au fost aproape de-a lungul timpului. Le multumesc cititorilor, celor care au contribuit la dezvoltarea mea ca si mazgalitoare de blog, dar si celor care mi-au demonstrat ca lumea se bazeaza pe aceleasi principii ca dintotdeauna. Cand am inceput sa scriu voiam sa ma rezum doar la amintiri din copilarie, am abandonat ideea, am scris despre orice si oricum, fara directie fara scop si parca ar trebui sa-i dau o forma sa ma rezum la a redefini blogul ca unul cu un continut…umoristic as vrea, aducator de zambete intr-o zi mohorata de pe vesnica plantatie. O pajiste a oportunitatilor…eh, ce-o fi o fi! Cei care m-au citit pana acum o vor face si de aici inainte, oricat de ‘ fara directie’ as scrie :)) Insa trebuie sa intreb, voua ce va place mai mult din ce am scris pana acum? Trasati-mi o dara de urmat ca Panseluta e migaloasa si ia decizii nu tot timpul inspirate. 😀
Stiti ca e sezonul nuntilor, nu? Casa de piatra curajosilor si petreceri de pomina participantilor! ( Va rog eu nu mai rapiti miresele cu scopul de a le duce la Arcul de Triumf! N-are nici o logica zau! Trebuie sa existe nitica inventivitate in voi, hai ca se poate!!!)
Inca o data : sa imi traiasca blogul, acum ca are si dintisori, are si o dieta cat de cat echilibrata, o sa creasca frumos si armonios…ma gandesc sa il dau la un sport 😀
La multi ani plini de nazbatii lui Marc, un nastrusnic cu un an mai mare decat bloguletul meu. Sa le aduca parintilor numai impliniri, sa le plezneasca sufletul de multumire si mandrie!
Eu l-am facut, ieri, pe caldurile alea inimaginabile, eu tronam in bucatarie cu o pofta ucigasa de gulas, si am fiert la carnea de manzat, chipurile, eu suspectez ca era carne de vaca batrana, atat de batrana incat mai avea nitel sa moara de moarte buna, de batranete mai exact, si am lasat hota la maxim si m-am carat din bucatarie, am revenit doar sa adaug apa din can din cand, am fiert carnea cam vreo 5 ore, dar e frageda de ti se topeste in gura, dupa care exasperata de statutul de bucatareasca m-am pregatit sa ies, din casa, ca din oras n-am avut cum, si Panseluta a ajuns in zona Arcului de triumf unde o ex miresica a oftat cu naduf zicandu-i unui prieten, ca „sambata trecuta eram aici faceam hora cu alte mirese” – m-am uitat incruntandu-ma la ea…si am intrebat : „si….ai triumfat?” , nu mi-a raspuns nimic, cred ca nu s-a prins, si pana s-a prins ea, daca s-a prins eu eram la o distanta considerabila. Prietena mea mi-a marturisit ca a inceput sa se simta nitel complexata, ca sunt atatea femei frumoase in Bucuresti…si ne-a trecut supararea cu nitel vin, de unde am conchis ca si noi suntem niste dive aratoase…bine, recunosc eu am baut limonada, dar eu stiu ca sunt o bella oricum, o Panseluta minunata…. si s-a adunat lumea vesela pe terasa, si baietii ne-au cantat in struna si ne-am hilizit cu spor, am uitat de toate, pana a venit ploaia, ploaie care ne-a gonit de pe terasa, si ne-a trimis in treburile noastre, acasa…si la 2 noaptea m-am gandit eu ca…e bun tare gulasul, cel mai bun, si l-am degustat..iar acum sunt cu ochii carpiti de somn, un somn crunt, un somn de mi-a amortit simturile…
Vineri am iesit la Hard Rock Cafe, nu mai fusesem de o vesnicie, fu dragut si nu prea, nu inteleg ce nu ma atrage la localul respectiv, si am ajuns in Ramayana unde m-am bucurat de o discutie interesanta cu o persoana interesanta ascultand muzica buna si delactandu-ma cu un ceai masala…bine, ar trebui sa imi aduc aminte ca nu e cea mai buna optiune de ceai negru masala asta…dar uit de fiecare data…
Vineri m-a sunat prietena mea Alina, cea pe care o stiu de mica, din copilarie, nu mai vorbiseram de 3 ani , si ma anunta ca voi fi peste un an domnisoara de onoare, zau am un nod in gat…da’ nu vreuuu, nu vreu deloc sa fiu don’soara de onoare, si totusi n-o pot refuza. si m-am bucurat nespus ca am restabilit legatura!
Acum visez, visez intens ca ma bucur de salteaua patului meu, ca sed bine mersi in pat si dorm si am un cosmar…cum ca as fi la birou…
Nahh nu m-am angajat pe la TV, desi dupa cum zice prietenul meu cel mai bun de la birou : ‘ cand ajunge o moldoveanca in Bucuresti, prima data intreaba : undi-i cel mai apropiat post TiVi?’ – numai el intelege gluma asta, ca eu nici nu stiam ce e ala tv cand am ajus in Bucale =))…eu cred ca are un crush cu Raduleasca…fie al el!
Cum spuneam azi e vineri si menta trebuie frecata cu folos, asadar m-am pus pe stiri, cu ochii m-am pus nu cu altceva si aflu ca pretenii nostri hungurii or sa aiba si ei probleme din 2011 daca refuza sa pupe poala FMI-ului, si noua ne pare rau pentru ei, desi noi suntem intr-un si mai mare rahat..pentru ca nu am pupat poala cum trebuie… Pentagonul iz in distress, ca un site sugestiv numit wikileaks a postat niscaiva documente secrete care au pus in pericol trupele americane pasnic aflate, sau aflate intr-un scop pasnic si nobil in Afganistan…numai la americani se putea intampla..ce puii mei de pe birou nu investesc si ei intr-un sistem mega super extra safe, sa nu li se mai ‘scurga’ alias leakuiasca informatiile secrete, nu imi pot da seama, dar..Panse e nitel ignoranta.
Prigoana a imbulinat-o cu dungulite si fu internat ieri la Floreasca, nu voia sangele sa-i mai circule prin inima, ceva numit angina pectorala, pai ce, sangele e prost, circula si el cu folos?! Cine e Prigoana asta?!
In India au murit peste 40 de oameni in urma inundatiilor, si la noi, si noi nu ne mai plangem, suntem obisnuiti!
Daca noi nu putem ei pot, vorba Lapusneanului, pai Britanicii l-au criticat pe nea capitanu aflat la carma tarii, pai cum sa te pretezi la a lauda romanii care muncesc inafara tarii, ca stau acolo cuminti si indura printre straini si nu vin in tara sa ia indemnizatii de somaj! In timpul asta nenea capitanu’ se balaceste in ape tulburi pe litoral! I se falfaie tichiuta de capitan! Sa Traiti Bine mersi!
Panseluta incearca sa ramana zen…cine dracu’ l-a votat pe asta presedinte??!!
Ieri mi-a ramas in gat un os de peste, care esti ala/aia de m-ai injurat, hai recunoaste!!! Intr-un final glorios Panseluta isi dadu seama ca e vineri, ca poate sa frece menta in continuare a renuntat la citit stirile, si va pupa pe voi dragii mosului, va ureaza un uichend minunat si atat, ce nu va ajunge?
Panseluta a tinut sa se tortureze nitel aseara, si dupa oaresce’ indeletniciri de gospodina, am zis ca-i timpul, si cum timpul poate fi definit, prin utilitatea lui, in cazul de fata pot sa spun ca mi-am cam batut joc de el si de utilitatea lui ducandul pe culmile inutilitatii, adica am frecat timpul aiurea, intr-o exprimare mai plastica…buunn si stand eu in fata ferestrei de youtube, mi-am facut cea mai a naibii lista de muzica…melodii care mi-au insotit pasii de-a lungul timpului, cu tristete cu fericire cu iluzii si dezamagiri, cu incomansurabiala bucurie sau dimpotriva…M-am bucurat, am topait prin casa, m-am intristat, si am zambit din nou…a fost o seara reusita 🙂
Va las in compania unor melodii, voi ce simtiti/va amintiti ascultandu-le?
Prin lista mea se regaseste si CC Catch – i can loose my heart tonight, Roxette – how do you do, Journey- Faitfully, Heart – will you be there, Belinda Carlisle – La Luna, Sakis rouvas – S’eho Erotefti, Barry White – your Sweetnest my weakness, Scorpions- You and I…
Asa se numeau floricelele preferate de mine in copilarie : rochitelele randunicii, niste floricele simple dar minunate. Bine in copilarie stateam ore in sir sa vad cum hranesc randunicile puisorii din cuib, si cu toate ca mamaie imi interzisese sa ma ating de puisori…uneori ii hraneam si eu, si ma jucam cu ei, sunt sigura ca imi erau recunoscatori pentru ramele indesate pe gatul lor de puiuti neajutorati. Ba unde mai pui ca am smotocit o mata care incerca s-o faca pe viteaza si sa haleasca puisorii din cuib, prapad am facut!! Si am interzis accesul cataratoarelor la cuib. Mi-a luat a zi, m-a boscorodit mamaie ca fac galagie si mizerie, dar am razbit, le-am mutat cuibul pe un stalp une mi-a trebui scara sa ma catar..si am taiat stalpul pe o portiune cat sa ramana ,doar partea care sustinea cuibul, in aer… Ca un facut parca inebunisera rancunicile cand au vazut ca nu mai au cuibul, dar sunt pasari istete si s-au prins cum sta treaba…oare unde voiam sa ajung?! ahhh, da, in Olanda, si pe langa asta…ahaaa!! Voiam sa va zic de rochitica mea, nu ca as fi o randunea, dar povestea se merita zisa si spusa si impartasita dragii mei, totul a inceput acum 3 veri, cand mama mi-a luat cadou o rochie, foarte faina, atat de faina incat sora-mea a gasit-o seducatoare ( pe ea, pe rochie nu pe purtatoare); am purtat rochia cu drag o data, dupa care a intrat in posesia lui sis, sa va spun cu sta treaba, pe ce pune mana sis, poate fi dat uitarii, asta pentru ca poseda un talent inimaginabil de a strica tot…mai tot, aproape tot…si rochia mea a fost pierduta/ratacita/disparuta, cam vreun an, cand a reaparut ca prin minune, largita binisor in zona bustului si eu m-am bucurat ca randunelele care si-au regasit cuibul dupa ce il mutasem eu. Si am reparat stricaciunile, doar nu credeati ca ramasese mititica intacta! Si am mai purtat-o de 2 ori, tot cu drag, si azi am decis sa duc relatia noastra la un alt nivel si am luat rochitica pe mine la birou! Flash! Diva, magnific, extraordinar, uluitor! Colegii in extaz, colegele suspicioase…rochia e nitel cu spatele gol…dar numai putin..cat sa se vada una bucatica tatuaj pe umar pe care vreau sa il refac…dar ce vrei dom’le pe caldurile astea sa zica mersi ca nu vin in costum de baie si nu ma balacesc in fantanile arteziene!
Incredibilus, insa indubitabil este marti…incredibil pentru ca m-am dat o tura cu tamvaiul asta dimineata, tura asta m-a costat cam 40 de minute bezmetice incercand sa-mi dau seama ce s-a intamplat….Dimineata incepu normal cu guerilla radio, stirile, canicul anuntata, dupa care se continua cu a mea colega posesore de masinuta care duce Panseluta la munci dimineata anuntand ca nu mai vine azi, Panseluta ZEN, las’ ca iau tamvaiul, ajung si mai repede, in 20 de min is la birou, dar cum socoteala de acasa se duce dracului in targ, absorbita de citit ajung…cu o statie inainte de capatul liniei …NU BUN, ma scurg din tamvai…si stau in statie 10 min pana vine alt tramvai…care ma duce pe o ruta ocolitoare cam pe langa unde trebuia eu sa ajung…mai fac o incercare si mai astept 7 minute alt tramvai care intr-un final ma lasa unde trebe dupa 20 de minute…faaaaiiinn. Si cand ma gandesc ca a mea colega are nunta luna asta, si ca o sa aiba liber…Panseluta ce-o sa faca??? Ma gandesc serios sa imi iau concediu, desi nu mai am zile..hmmm carnetul n-am cum sa il iau ca…scoala la care mi-am facut eu orele de condus…n-are autorizatie, instructorul am pune sa mai astept putin, sa il pasuiesc..banii fura dati…si uite asa, Panseluta va ramane forever fara carnet ca mi s-a dus naibii tot zen-ul! Carele esteti comercializanti de Zen si Timp vreau sa cumpar in cantitati industriale, sa-mi ajunga!
Dupa nelipsita cafeluta, bauta singura pentru ca fiind marti m-a sunat si colegul meu de beut coffee with dimineata, sa imi zica : ‘Panse, eu intarzii…ca am treaba cu masina, alias probleme’, si acum eu daca il prind pe asta de a inventat ceasurile rele, alea trei din timpul zieli de marti ( eu cred ca ziua e nevinovata saraca, e o victima colaterala), mahh, Praf si pulbere il fac pe nemernic! Ferfenita! Sa mai indrazneasca el sa se puna cu Panseluta!
P.S – Sambata am beut cu fetili un JP Chenet…avem o traditie cu vinul asta, roze, cam doo sticle..si dupa am facut planuri…Panse va ajunge in Olanda..sa isi viziteze o prietena, dar nu se duce fara sis a ei, si sora-sa e o delasatoare, o lenesa fara de seaman si niciodata nu vrea sa nimic…ii e sila…n-are chef…doarme mult, doarme mereu cand nu e la munca…dar facem noi rost de bani si timp si ii injectez un mega chef in vena sa ne facem de cap cu mare fast in Olanda 😀
Panseluta is baaaackkk! 😀
Voi cum o ardeti? ( expresie de pe timpurile cand Panseluta era tanara si o ardea in argouri :))))
Panseluta ganditoare 