Teama de viitor?

De cele mai multe ori, cand ma uit la cate vreun film Si-Fi, ma ia cu frisoane, pe langa micile imbunatatiri ( daca se pot numi asa) ale traiului prin inventii precum : robotul bun la toate ( daahh doamnelor si domnilor si la sex!), sau masinile eco zburatoare, o sa fim invadati si de virusi din ce in ce mai puternici, din ce in ce mai agresiv ( a se vedeam filmul: after 28 days/weeks), care or sa ne trieze pe principiul : cel mai puternic rezista si perpetueaza specia. Asta daca nu gasesc savantii o modalitate prin care sa acopere pamantul asta fragila noastra planeta intr-un glob de sticla. Mie imi e teama ca nu o sa imi pot intelege nepotii, ca nu o sa fie interesati de povestile bunicii, ci de cine mai stie ce jocuri care implica stimularea corpului striat direct, si nu asa, prin mici stimul ca si pana acum di intr-un mod care sa-l faca pe Marchizul de Sade mandru dar cumva nu ma ingrijorez, fiecare generatie are semnul ei distinctiv, si sunt sigura ca si despre noi s-a zis ca suntem generatia pierzaniei samd..dar uite ca ne-am acomodat numai bine.

Rad, va zic si voua de ce : sotul vine acasa, sotia il asteapta doritoare, sotul isi exprima insatisfactia si nedumerirea : – decat sa ma sui pe tine mai bine pornesc robotul! :))

Deja in State am vazut baruri de oxigen, cred ca in viitor o sa umblam cu tuburile de oxigen dupa noi, pana se obisnuieste plamanul sa se descurce cu oxigen mai putin plus dioxidul de carbon mai mult, sau poate redevenim pesti , si rezolvam problema. Eu as vrea ca in viitorul  meu sa se oglindeasca o imagine frumaosa, a unui batranel tinand de mana o batranica, amandoi putin ursuzi, dar zambitori, cu ochii stralucind a intelepciune si care inca isi simt inimile batand la unison, care o fi reteta longevitatii unei relatii?? Ma gandesc totusi  ca din ce in ce mai des in cupluri survin probleme si dupa ceva timp ambii renunta la a mai lupta pentru ei, sau la a ramane impreuna, oare cum va fi pentru ei la batranete?

Voua ce va vine in cap cand va ganditi la viitor?

A cata? A X-a C!!!

Daca nu sunteti siguri, va confirm : e vorba de liceu, si cum aia e de regula perioada in care se pun bazele dezvoltarii nebunilor de mai apoi, nohh, sa va zic cum statea traba pe la noi. In clasa a zecea, jumate de clasa era corigenta cu media 2 pe primul semestru ( nu veti ghici niciopdata la ce!) , la MUZICA! Diriga ne iubea si facea misto de noi, in locul ei si eu as fi facut la fel! Pentru ca noh, erau profi si trebuiau sa se sustina intre ei ne mai altoia si diriga la istorie cu cate un doi. Avea mania sa se ia de persoana care statea in banca a-2-a de la geam, si cand venea ora ei, sa vezi bataie intre fete , ca nu aveam decat doi prapaditi de baiet in clasa ( pe care-i  menajam),  ne bateam sa nu stam in banca aia, si l-am pus pe locul fatidic pe  un nou venit, il cheama Varza Cristian. Vaaaarza Regala a fost in ziua aia , si-a luat un 2 binemeritat, asta pentru ca oricata istorie ai fi stiut, daca diriga voia sa iti pice un 2, fii sigur ca puteai sa te zvarcolesti in  experienta istorica….in van! Traiasca diriga totusi, ne-a scapat de profu de muzica, ala de lasase corigenti..eu aveam rusinoasa medie de 6 la muzica ( si chiar am invatat bine, eram olimpica si aveam medii bune. tineam la medie si nu voiam sa mi-a stric cu 2, fie la muzica fie la istorie – l aultima nu m-am putut sustrage, am avut 2 de 2 pana intr-a 12-a), si zau daca nu am o voca catifealta, cant ca nimeni alta….dar nuuu…misiu ne dadea lucrari de : auditie muzicala ( huuuooo, ce drecu suntem la consevator?!), si pe langa nume de compozitori ( daca il scriai cu o litera gresit nu se lua in calcul), arii, sonete, simfonii, ne zapacise de cap…si am scapat! Ne-a adus un prof de muzica surd….cum cine?! DIRIGA, a zis ca ne face un serviciu…l-am matrasit, nu ne-a suportat nici ala, a venit sotia lui…sa il razbune, am dovedit-o si pe ea, ehh si dupa un an , aveam profa de muzica pe placul nostru, ne invata sa dansam populara, ne placea despre ea 😀

Sa va spun de Varza Cristian si Bruma Cosmin? Asa se numeau singurii masculi ai clasei, pardon….. colegii mei, pana aici nimic ciudat nu? ehh…cate mistouri faceam toamna..cand se punea bruma pe varza, cum il salutam eu pe Cristi in fiece dimineata cu : ” hey cabage!”, sau lui pe Cosmin il intrebam :  ” de ce esti mai Brumarit, ca nu-i toamna!” ( ma iubea toata lumea!), eram niste fete rele, asa…rautacioase in comentarii, ey eram cea mai rea ca ma incapatanam sa cred ca ” o sole mioooo” in varianta mea e de 10 ori mai bun decat in varianta lui Pavarotti…mai da eram al naibii de uniti ca si colegi. Cand se chiulea, pai se chiulea in grup, sa ne pici cu ceara nu ne dadeam de gol. Asta mi-a placut, de asta voiam sa ma bucur si in facultate, dar n-a fost sa fie. Cand am chiulit in grup de la franceza, diriga ne-a motivat absentele. Am facut-o cu nevii, toti profesorii se plangeau de noi…da nu ne-a lasat, strajnica femeie, ne-a strunit ca pe noi! Avea ce avea cu Paula, vedeta clasei, in orele de dirigentie ori ii tinea ei morala, sa vina vopsita natural, ea fiind blonda inspre alb, ori mie, chipurile sa vin cu o tunsoare normala…era ori una ori alta dintre noi in picioare ascultand elucubratiile dirigaii…de un’ sa stie ea prapadita ca eu eram o victima –  modelul preferat al mamei care-si expunea operele de arta direct in capetul meu? Despre asta intr-o alta postare…

Diva acestei postari este de departe Petronela, pe numele ei de familie Capmare Petronela, nu e o gluma, e pe bune 😀 Clasa noastra , vedeta liceului, desi un numar covarsitor de fete, era situata la parter, evident aveam geamuri, surprinzator nu aveam gratii la ele ( ca armin), si pentru ca adoram chimia, dupa prezenta, cand profa se intorcea la tabla sa scrie formule interminabile noi dispaream ca magaritele in ceata, top top pe geam. Insa ora in care Petronela a devenit vedeta, n’a fost sa fie prielnica evadarii. Profa nu avea chef de scris, se saturase sa o luam de proasta, nici macar Alina si ale ei manusi crosetate si ochelari cat jumate de fata nu o mai impresiona ( asta era costumatia Alinei in ora de chimie, furase ochelarii bunicii, scosese ramele si cu manusi crosetate, tot ale bunicii, o imita pe profa – GE-NI-A-LA!). Petronela se cere la baie. profa nu o lasa, petronela se cere iar si iar vreo 10 minute  ( noi o banuiam de o intalnire amoroasa ca prea se vaicarea) , profa inerta in decizie, nu si NU si NUUUUU PETRONELAAAAA!!!! Ce faci acolo?? Se ridica profa consternata, Petronela se pisa intr-o sticla…imaginati-va ca si noi ne-am oripilat..nu de jetul in sine, ca oameni suntem cu totii ne pisam…dar chilotii Petronelei, erau d’aia gogosari, si de un alb dubios…triumfand de departe cu o  pata maronie in zona anusului si alte anumite chestii atarnande….desi chiar am vrut sa stau la chimie ora aia, nu m-am putut abtine si am sarit pe gem! Tam tam!

Iarasi

Week-endul asta a fost oricum dar nu odihnitor, insa cand am vazut c-a dat sorele si ca s-a incalzit vremea, zau daca nu debordam de energie! Vineri am umilit-o pe Alina, cea care se simte un fel de compioana la remi, asta pentru ca desi nu-s o fire competitiva, nu tre sa mi te adresezi sarcastic ca te umilesc, cu un scor mai bine decat dublu scorului tau amarat 😀

Sambata , noroc cu Adina, pretena din dotare ca m-a initiat in lumea de nepatruns a cumparaturilor pentru bebe/ botez..daaaammnn! M-am decis, nu fac bebe, nu vreau bebe decat peste 10 ani sa zicem…dar nu-s sigura! Am terminat cu supliciul asta, am continuat cu o duminica ploioasa, in care m-am bucurat de un pranz placut, si un film ( Age of Darkness) pe care il speram la fel de placut, sa va zic ce s-a intamplat? Trei  bucati de pupeze pitzi wanabe  – erau prea ponosite sa fie real pitzi, am s-au laudat cu „vocile melodioase” din dotare intr-una, asa sa le remarce lumea din cinema, se conversau cu niste cocalari de pe randul din spate, cand le-am sugerat o incursiune in lumea bunelor maniere , mi-au zis c-as fi isterica…ce sa mai zic..tara tara vrem ostasi, insa m-am saturat sa merg la cinema sa ascult : discutii telefonice ( le sugerez sa faca si o conferinta, sa fie treaba treaba), pitzi si coca gangurindu-se ( le atrag atentia dar fara rezultat), tarani ( o data pe an vin a cinema si li se pare ca sala e a lor, sunt pe acopersul lumii deci se pot pisa pe ceilalti nefericiti care si-au luat si ei un bilet..), ca atare decizia mea e ca ma ****** in cinemaurile lor si in gloata care le populeaza, o sa imi vad filmele acasa, lejer, frumos., cum am eu chef! Puteti sa va abonati la filme, o sa imi fac o colectie 😀

Saptamana faina sa avem cu totii!

…

Pentru ca e Sin City…pentru ca ochii omul asta ma fac sa vibrez, ritmul la fel, si nu in ultimul rand pentru ca e vineri!

Da doamne verde

…ca stiu ca aiiii. Asa suna melodia, eu ma refer la alte chestii verzi, si nu albastre ( desi suntem planeta albastra), daca am fi fost planeta verde n-am mai fi existat oameni posomorati! Se face ca eram cu bitch the second alias Trex, alias cel ce facea experimente cu romparkim ( se folosesc in general pentru Parkinson – sau pentru halucinatii bolnave in cazul lui si a gastii de nebuni), mai presus de toate Trex  avea prieteni, toti dubiosi, dar baieti de treaba! Pitesti fiind relativ aproape de Bucuresti, si nefiind in sesiune bunul meu coleg si preten de nadejde bitch 2, alias Trex, ma ia de o aripa si ma taraste la un mega super extra party of za iar. Ajung intr-un apartament al unui prieten care era  un prieten care se cunostea cu un cunoscut al lui Trex. Buuuun, nu cunosteam pe nimeni pe acolo, nimic nimic, nu auzeam prea bine de la cum bubuia muzica, ma retrag sa fumez in bucatarie cu niste pupeze, toate cu exceptia uneia, in fine, nu-mi aduc aminte numele lor, si din vorba in vorba, mai o gluma mai un pahar de jack, la un moment dat batai in usa, un bum bum bum mai rasunator decat muzica! deschid usa de la bucatarie ( pozitionata langa aia de la intrare) si il vad pe un individ prastie ca deschide gura intr-un zambet larg cand vede ca in pragul usii pe care o deschisese se aflau doi gabori. Nenea politistul zice ca vecinii s-au plans de muzica, disturbarea linisii publice…amenda…d’astea usoare. Tipul vesel si prietenos nevoie mare ii invita pe sticleti la party, astia intra, pasesc ( pe langa bucatarie – de unde iesisem si eu – fetele se ascunsesera nush de ce in debara), si vaz ce nu mi-a mai vazut ochiul pana atunci ca masa era plina de foite, o biblie ( si-au facut jointuri cu file din biblie ca sa rumege credinta ), si vaz gramajoare de chestii maronii, si altele pe care in prima instanta nu le-am identificat, ca is nestiutoare intr-al d’astea. Mirarea-mi fu mare, dar ochii politistilor mai aveau putin si plecau de pe orbita, si nu de pofta, nuuuu…ramasesera interzisi de tampenia cretinului care-i cheamasera ianuntru cand pe masa erau atatea droguri ( dubiosul respectiv luase un fel de praf in mod normal folosit ca sedativ pentru cai).

 Nu stiu cum s-a finalizat totul, ca eu nu voiam sa o sun pe mama de la o sectie de pe cine stie unde, si mi-am haspit haina de pe scaun, pe la spatele politistilor si am tulit-o pe scari si…dusa am fost inspre surioara sa ma hodinesc! Il sun pe Trex, care plecase de acolo, nu era in pericol, ca lui nu’i plac chestii d’astea! El nu se drogheaza ca stie ca nu e bine de la practica de la facultate ( al dracu sa fie el de nemernic!). L-am intrebat curioasa, pe mine de ce ma’sa lui  ma uitase acolo?!! Promt veni raspunsul : pai daca te dedusi cu pi***le la taclare, eu nu ma bag intre fumei ( desi nu e gay- e doar timid!). Memorabila petrecere. Dupa, ne-am rezumat la experimente stiintifico-psihologice cu romparkim, unii luau, eu analizam gradul de retard atins sub influenta halucinogena a pastilelor. Ma simteam deja medic psihiatru.

Cea mai tare amintire legata de romparkin ( care l-a potolit definitiv) : Trex, luase un pahar de pe o masa unde erau mai multe pahare cu o sursa neverificata, intr-un pahar de pe toata masa aia erau 12 pastile de romparkim. Paharul ala a fost golit de respectivul norocos, care nestiutor se retrage cu iubita inspre casa, in dormitor pasiune, flacari, sex, nebunie, fata iubitei se schimonosea, se opresc, ea continua, el de frica se face ca mai are chef, fata iubitei se transpune in terminator, el isi pierde erectia, ea se urateste si se schimonoseste, else intreaba ce dracu e cu ea, o fi vreo fantoma, vampir, terminator gilr retoric se in mintea lui zise : O SA MOORR???? Si adoarme! Norocul lui zic! 😀

Sa nu faceti ca ei! maine o sa scriu despre pataniile unei prietene care sustine ca le-a facut pe toate 😀

P.S Asta fu pentru tine mai  micule Armin 😀

Principiul placerii

Daca as vrea, ceea ce nu se aplica, as putea sa va scriu de Freud, tot am eu o fixatie cu el, si as bate campii despre principiul placerii muuuulllt si bine, insa nope! Nu-i vorba de genul ala de placere, e o placere restransa , canalizata la nivelul serviciilor pe care unii au pretentia sa considere ca le ofera. Eu nu ma plang, cum spuneam, vreau sa evidentiez anumite aspecte ale vietii nostre de client. Primul aspect ar fi ca iti doresti, seriozitate, al doilea : calitate si al treilea, optimizare. Ok, valorile astea sunt valabile doar pentru mine, insa am eu o banuiala cum c’ar coincide si cu ale voastre.

Firul epic : Dau acum 2 saptamani de un blog al unei tipe, pana aici nimic extraordinar, se prezinta ea a fiind creatoare ( cred ca toate invidioasele o copiaza pe Simona Senzual!) si recomanda un site al  creatorilor de diverse din Romania. Totul perfect pana acum. Precum am zis mie nu imi place sa ma perind prin magazine, ca atare cumpar on-line multe chestii, inclusiv de la Victoria’s Sercet, si alte asemenea on-line shopuri din State, am comandat si in RO de pe diverse site-uri si totul m-a multumit ( a se vedea cele 3 puncte mentionate de mine). Eh, pe acest minunat site, numit Breslo, dau si de domnisoara Ruxandra ( cea cu blogul), si zic nohh, ia sa comand de la ea o bratara si o pereche de cercei ( desi nu mai am pe unde sa le pun daca tot mi-am facut plinul de shopping in Las Vegas).  Initiez comanda, o finalizez, primesc mail de la ea, a doua zi cu intrebarea : Confirmati comanda de o bratara si o pereche de cercei ?!Am putea sa ne intalnim undeva fiind amadoua din Bucuresti?
  Noh, si raspund cu DA. Ii zic intervalul orar in care eu as fi disponibila intreband-o in ce zona prefera sa ne vedem. Raspunde ca ea poate sambata la 12. Buna asa! Sambata o sun ( nr.- ul era afisat in mail), balmajeste o scuza jalnica, precum c’ar fi vrut sa imi trimita un mail ca nu poate sa ma intalneasca. Trec peste mojicie, am pare-se un grad de toleranta ridicat, uneori! Ramasese sa ne vedem luni. Ia ghiciti??? Nu a putut nici luni, da macar a trimis un mail, cica ramane pe marti! Mie mi se cam luase de fanfaronada, insa nu ma incurca cu nimic. Ieri trebuia sa imi intalnesc pretena din dotare sa mergem la un ceai de hamei. Si astept in fata la Unirii, ora fix 17.00 ( o sunasem in prealabil sa vaz daca ea confirma sau nu intalnirea….- fata faina eu!) Se face 17.10 o sun : ii spun  : -Intarzii? – Acum trec starda! –  Daca tot m-ai amanat de doua ori macar azi ma asteptam sa fii aici la timp! Mah si vine la 17.14, o recunosc, se posteaza pupaza in fata mea, binghie cum era, cam asa la nivelul sternului meu , indignata nevoie mare ( eu cu portofelul deschis sa platesc si sa plec in ale mele) . Sa va prezint zisele pupezei :

– EUUU iti fac tie o favoare ca ma intalnesc cu tine,ai inteles, ca ar fi trebuit sa pun comanda la posta ( moment in care eu am bagat portofelul la locul lui  in geanta gandindu-ma ca i-as suta una in mutra)….ma uit la ea interzisa!! Pretena mea incepe sa rada :))
– Nu stii cum e in mediul online sa comanzi! ( vorbeste corecte gramatical!) Nu mai vreau sa iti dau comanda! Teatral isi siguranteaza geanta sub axila, si in pas soldatesc se indeparteaza…Comedia situatiei, dupa ce esti mica, urata  si proasta, multumeste-te ca ti-am zis numai ca esti de un profesionalism  0 si de o nesimtire fireasca noua, romanilor ( din fericire nu tuturor)! Posibil sa-i fi zis si ca-i tuta, da nu m-a auzit! Ma bucur doar ca nu mi-am pierdut decat 15 minute din viata mea, si ca defapt trebuia sa fiu in zona cu alte treburi si nu sa ma vad cu ea, Altfel as fi articulat-o ( ohh da! Sunt o doamna ce naiba!). Inca sunt interzisa! Credeam ca personalitatile schizo-paranoide trebuiesc internate sau macar supravegheate!!! In fine, m-am amuzat si eu si Irina! Macar atat! Cica hand -made – mai bine si-ar face un streang ; eu urandu-i sa-l foloseasca, cum altfel decat cu placere!!

Inainte de asta vorbisem cu Crocoditza, o reala persoana profi, ehh, pacat ca ea se constituie intr-una din putinele exceptii!

Ajungem la Bordello’s pe Lipscani, ca acolo aveam noi treaba cu o bere nefiltrata 😀  Si dupa ce am vorbit intr-una de ale noastre, dupa ce am mancat, si am baut si iar am mancat so on so on, am sunat 3 preteni sa le fac in ciuda, l-am sunat si pe al patrulea, ce sa zic,eu cand sunt ametita sunt iubareata, imi iubesc toti prietenii!  Ei ma urau, stiu sigur! Nu stiu sigur cat de coerenta eram, in fine…..

Dupa o ora jumate si o nota consistenta, se posteaza la masa noastra o contopista, care probabil era si chioara ( nu vazuse ca inca aveam paharele pline in fata chiar daca achitasem nota),  sa ne zica : – Am niste persoane la bar care vor sa manace, va rog sa eliberati masa!!! WTF!!!! Asta le-a  intrecut pe toate! Inteleg eu ca ieri a fost marti, da nici in halul asta! Am zambit, ( sunt o doamna nu?! Desi as fi articulat-o cu un croseu de stanga!) mi-am continuat conversatia pe care o aveam cu Irina desi eram eram contrariata! In mintea mea, desi cu regret si gust de pelin, imi dadeam seama ca Staticus are dreptata cand se plange de mediul profi din Ro, cand zice ca’s serviciile de cacat. ARE DREPTATE!!! De aia preferam sa mergem la restaurante scumpe, in locuri in care lumea ne stie si stiu cum sa trateze clientul ( de aia recomand restaurantele Yakimono, Cucina, Champions, Asia si…cam atat). Ne-am ridicat de la masa, cu decenta, cu zambetul pe fata am tinut neaparat sa ii mentionez domnisoarei spoite ( care nici macar nu era ospatarita noastra – ospataritei i-am lasat bacsis – nu stiu de ce’s asa de fraiera), ca atitudinea ei fata de client si abordarea lasa de dorit. Pe mine nu ma intereseaza cine sta la bar, ma intereseaza sa imi priasca mie timpul petrecul in local. Atat de tampa a fost ca nu si-a dat seama ca ar fi gresit cu ceva! A zis ca ea a vorbit frumos!Puteam sa incerc sa-i desenez, sa imi expun nemultumirea managerului, insa nu-si avea rostul…M-am saturat sa imi pierd timpul, sa imi tocesc nervii, sa imi cheltuiesc banii in mediul asta de incompetenti!

Adevarul este ca sunt invidioasa, tin sa le felicit pe ambele! Trebuie sa fie greu sa ajungi sa stapanesti atat de bine ARTA RETARDULUI! Felicitari!

Mata si motoceii

Desi nu e o zi tocmai  prielnica pentru mine din varii motive, am zis ca poate m-oi mai amuza nitel cu o povestire de-a Ionelei Crenguta.

Pentru ca iarna care ne impresoara, ca turcii de-l inconjurau pe Stefanel ce MARE, mi se duce gandul tot la vremurile demult apuse, la tara, iarna, frig, nu prea mare chestie de facut. Mamaie pleaca, nu stiu unde, si nu ma fascina interesul pentru programul ei, vital era sa stiu cand se intoarce! Daca intrebam : – da un’ te duci mamaie? mi se taia macaroana :  – sa am di un’ vini. Explicabil de ce ma rezumam sa intreb cand te introci acasa? R: – acusica, cand defapt trebuia sa intreb : – te mai intorci??!! Asta pentru ca era foarte posibil sa nu mai aiba la ce sa se mai intoarca, am avut suficiente tendative de incendiere a agareturilor si a casei si a bucatariei de vara si a bucatariei mici ( ca la oamenii gospodari e plin de bucatarii ), cat sa aiba o stangere de inima cand ma lasa singurica si nesupraveghetata 😀

Pleaca mamaie, deschid larg usa si chem pisica. De ce pe ascuns? Mamaie ura matele, si le altoia cu cate un sut in partea dorsala de zburau miorlaind cat colo, pentru ca au prostul obicei de a se cocota pe mese, cat timp nu erau in casa erau bune la casa omului! Eu iubeam matele, alea nesimtite care se alinta sa capete ceva, care lasa par peste tot si pe care le poti chinui cat de cat. Buunn, vine pisica in pasi de mars pana in casa, cald, bine, o hranesc, o alint, ii dau ghemul de’a valatucul sa se joace…si…….imi vine ideea geniala,( cum altfel?!) , ca poate i-o fi frig, si de ce sa nu o incalt?! Si iau cateva coji de nuca ( mamaie imi lasase cu limba de duca sarcina de a decoji muuuullteeee nuci – sa ma tina ocupata- cu promisiunea ca imi intinde pielea pe bat daca nu’s gata pana se intoarce ea), iau 4 jumatati de coji, le indes cu greu in picioarele matei, cu greu, cu zgarieturi cu scuipaturi, prosta, nu stia ca vreau sa-i fac un bine??!! Si o vaz asa incaltata, facand exercitii de echilibristica, si o las prin casa, si aproape lesinata de ras, imi zic : – de ce nu aspune-o pe plita de la soba?? Chiar, de ce nu? Veni raspunsul?! Si iau mata , saraca, mai mult speriata moarta decat fericita de ideile mele si o catar pe plita, incinsa de focul cu lemne de fag…si incepe sa miorlaie, se incovrigeste disparat si hhhssstt si mai mai sa n-o mai pot recupera, unde mai pui ca m-a si muscat proasta si m-am si fript la deget, clar am fost si blestemata in limba pisiceasca , imi venea s-o arunc pe geam!!! Cojile dogoreau, ca atare nu am descaltat-o si am lasat-o afara, in zapada, sa se urce iar in pod nemernica!!! Cand s-a intors madama, eram un ingeras, nu se intamplase nimic! Pana a vazut mata, chinuindu-se sa se urce in pod unde avea pisici….si nu putea evident! Ma ia la interogat mam mare, ce i-am facut la mata? Eu sa jur si nimic mai mult ca habar nu am. Si asa a ramas, a crezut ca vecinii au incaltat pisica si dai si alearga prin ograda animalul care pare’se in stare de veghe acu’ nu voia sa mai aiba de’a face cu fenomenul diabolic numit Eu! Sa va spun ca nici scoaterea cojilor nu a fost mai usoara? Sa va zic si ca mam mare s-a prins dupa zgarieturi ca eu chinuisem mata? Vai de capul meu cum am platit polita aia cu varf si indesat! M-a altoit ca pe mine! Nici nuci nu am mai curatat prea des, asa mi-a fost castigul!

Tocmai pentru ca inca ma bantuie pocinogul asta, nu o sa pot bea azi bere nefiltrata, si nici nu o sa mananc cartofi twist, si mai ales nu o sa ma bucur de o intrevedere sanatoasa cu Irina, pretena din dotare 😀

Bilet de adio

 

O colega zice cu naduf :  ” Eu am zis ca ma sinucid, si las bilet de adio :  DIN CAUZA VREMII!!!” – nu am nimic altceva de adaugat, exact la asentiment!

 

Ipoteza de bilet :  ” dragi parinti, iubite viitor sot, dragul meu ( wotever), nu ati facut nimic rau, insa n-am mai suportat vremea asta de cacat,

va iubesc mult; dintr-o lume mai calda” – semnatura si neaparat data!

 

Bucurati-va de zapada, zic!

 

Durerile copilariei

A venit si momentul in  care se cerea sa mai scriu ceva despre copilarie si ale ei valuri, cu multumiri Mika pentru sansa acordata prin nominalizarea mea la asta  leapsa.

Am mai scris eu despre unele altele din copilarie, dar postul asta e legat de nastrujniciile datatoare de dureri. Mi-a fost tare greu sa ma decid despre care anume sa scriu…

1. De mica am fost intepata, si ma bagam in seama peste tot, genul de copil nesuferit, nu mereu, dar mai tot timpul, si pentru ca aveam ‘simpatizanti’ , diversi baieti mult mai mari ca varsta pe care ii surprinsesem in diferite ipostaze cu diferite fete si amenintandu-i ca : „te spuuunn”, trebuiau sa ma ia in echipa lor cand jucau fotbal. Asta se intampla duminica, pe un camp din apropierea casei, eu eram portar, eu primeam toate mingiile in freza, sau in stomac, vedeam stelute verzi…cred ca s-au razbunat cu varf si indesat pe nesuferita de mine..pana m-am suparat si le-am spart mingea, cu o sula din trusa lu’ tataie, greu se mai gasea atunci o mingie. Haaaa!!! Atunci si doar atunci suferinta mea a luat sfarsit, si n-am mai jucat nici fotbal, mama lor de nenorociti!

2.  Amintiri la fel de dureroase am scris pe indelete si aici si putin aici

3. La sanius, partieeeee!!! Jmaf una bucata de schi in fatuca mea de copil mic, dragalas, si inocent, zboiiinng o alta sanie se propteste in spatele meu , peste picioarele mele de-mi dau lacrimile instantaneu! Chipurile baietu’ cu schiurile nu ma vazuse desi eu strigam din toti rarunchii partieeeeee, dubios si ca  nu a dat cu bucata de lemn pana n-am ajuns in locul potrivit unei busituri zdravene, si doi, aia cu sania ma putea ocoli, dar din motive de neanteles pentru mine n-a facut-o …Eh, v-am spus ca nu eram prea simpatizata, nu? 😀 si cu dare de sange pe zapada alba ma duc ogarjita si suparata acasa….unde ma ia imprimire bunica-mea :  „ci botezaii ma-ti ai mai facut IAR?” zboing zboing una pereche de palme pe obrajorii mei inghetati si sangele-mi bufneste si mai tare…eh…cand si-a dat seama ca am fost faultata grav m-a luat la ingrijiri 😀

4. A fost odata ca’n povesti, a fost ca niciodata, o mica eroina care se perinda cu trenul din statie in statie, si pentru ca statiea in care ea trebuia sa se dea jos era tare departe de casa, mult prea departe pentru picioarele ei de copil firav, s-a decis sa traga de alarma din tren si sa sara la ‘ gura Sultei’ ca era muuuullt mai aproape, trenul incetinesteee…. In mod normal , pietrele alea rosiatice de pe langa sine sunt ale naibii de ascutite, in mod paradoxal, nu m-am bagat sub rotile trenului ( cata inconstienta!), in mod automat, am cazut, m-am lovit, ma durut, am plans, m-am ridicat, m-am balanganit, m-am dus ca un cocolos peste un delusor,  mi-a dat sangele pe la coate si genunchi, m-am plans, m-am eliberat acum spunandu-va si voua despre peripetie. Nope, nu am ramas cu cicatrici, Surprinzator cat sunt de norocoasa!!! Dar am  calcat intr-un borcan spart ( pe care il vazusem dar nu aproximasem corect pasul) , cand eram la piscina ( aliat tulboana facuta pe albia raului).

5. Sa va spun cat e de dureros sa te calce vaca pe picior? Mai bine nu va mai spun, ca brusc mi s-a facut pofta de un gulas :D! Nu degeaba vacile-s vaci! Dureros era si cand ma trezea mamaie la 5 jumate sa ma duc cu vaca la deal, Si…calcata am fost si in grajd incercand sa hranesc dobitoaca, si in drum spre ‘deal’ unde trebuia sa ‘ conduc vaca’ – chiar , oare vacile de ce nu se pot duce in treaba lor singure si trebe sa fie manate??!! Desi purtatoare de cizme inalte, mergand  inspre ‘sus pe deal’, raman inmocirlita pe drumul pe care-l facusera vacile, un fel de delusor din namol dupa care urmeaza un alt delusor si intre delusoare e apa, si acolo am ramas eu, cu tot cu cizme, intr-un glod care le veneau vacilr pana la genunchi, si eu eram mica! Cert e ca nu era orice fel de namol, era unul lutos, neclaios, galbui cu tente rosiatice ( stiu as putea fi creator de moda ca Simona Senzual- la cat de bine deisting tentele culorilor!). Sa va spun cum m-au calcati VACILE –- ca ele, VACILE nu stiau alt drum decat pe acolo pe unde eram eu , ca era DRUMU’ lor..pfff…am iesit de acolo toata o noroiata, m-am tarat efectiv, si mi-am bagat picioarele in ea cizma, acolo am lasat-o. Eh…10 puncte daca ghiciti ce-am patit acasa cand am ajuns cu cizma lipsa?? 😆

6. D’a v’ati ascunselea, pe amurgite, salcamii eru in floare, mirosea divin, eu, dau sa sar parleazu’ sa ma ascund intr-o tufa de spini pe care toata lumea o ocolea, ca atare nu erai usor de gasit, in fata mea, despartindu-ma de tufa era un gard, pe care trebuia sa il sar repede, ca se numara pana la 200 din 10 in zece! Si ma cocot, ajung in varful gardului, si cand sa zic hop, sa aterizez, imi dau seama ca lasasem un picior in urma, da parca imi lipseau amandoua picioarele??!! Ce salcamii mei facusem??Ahh, uite-le , sunt amandoua bine, sanatoase priponite in gard, in gard printre scanduri si m-am pravalit cu fata zbang de gard, iar mi-a dat sangele ( inca ma mir cum de nu am nasul stramb!). Acolo eram eu, picioarele zdrelite la glezne si eu plina de sange si am mai fost si scuipata prima…asta m-a ofticat la culme, WTF,  cum sa scuipi o persoana aflata la nevoie, cauta pe altcineva, sau ajuta saraca fata sa se dea jos din gard! Pana intr-un final au rupt fasii din scanduri si m-au scos din gard, A ras toata lumea, acum rad si eu, atunci n-am ras deloc!

Gaaataaaaaa, ce lepsuiala fac acum , sa vedem castigatorii de azi : semaforul, ca tot m-a enervat cu ocii ei albastri azi! Jasmin, o banuiesc de copilarie zbrehuieta, Sufleticii nu-i dau ca ma bate! :P, Ada numai daca are timp, Croco, Marmo, Erminusa, Merilor, Sangerica , Diveiii( vazusi ca-l pusei langa tine??), sa nu le uit pe jou jou si pe Niciodata singura.

Zambiti, mai e putin si dam de Vineri!! A mai trecut o saptamana!

Sezon de reduceri

Nu dati repede ture de mall, ca nu la reduceri d’alea ma refer, desi e si sezon de reduceri la hainute, nu ma pasioneaza…ce ziceam???? Ahhh, ,da, am lepse, de la Ada, am de la Semafor,  si am de la Michaela. Daca tot am sa le expun zic!

Ada mi-a facut figura cu neafisarea pozei in leapsa pasata, ce leapsa ii pasez data viitoare, asa sa o sperii putin ca mi-s scorpie :P. Semaforul cred ca s-a s-a speriat cand am acuzat-o pe nedrept, si imi paseaza constiincioasa toate lepsile, las’ ca nu ma plang! 😀  

Show me the meaning of being bloger zise Semaforul meu drag, si se continua cu :

1. Cât din viata personală expui scriind un blog?

Cam cat sa nu traga la ochi, cam cat sa nu devina jurnal intim ca le-as declasa pe multe autoare de bloguri erotice. Asa mai subtire 😆 Expun mai cu seama acea parte normala din viata de zi cu zi, si prefer sa o fac cu umor, ca de vaicareli mi s-a luat si mie si nu v-ar bucura deloc nici pe voi. Nu zic ca nu ma mai plang uneori, dar e omeneste! Sa citez un clasic in viata : „expun viata personala in toata maretia ei, dar nu si pe cea intima” . Suficient ca din scrieri deja v-ati facut un profil al autoarei, unii intr-o maniera obiectiva, altii dincontra. Important e ca reactionam, rezonam, comunicam, asta mi-am dorit! 🙂

2. Cu ce îti dăunează blogul? Cu absolut NIMIC!

3. Cu ce te ajuta blogul?

 Ehhh, cu bani nu ma ajuta, cum am sperat 😀 speram sa nu mai fie nevoie de jefuirea unei banci….insa ma ajuta sa ma bucur zilnic cand vad ca sunt citita, imi place sa ma gandesc ca : uite dom’le sigur cineva mustaceste acolo un zambet pe la birou pentru ca tocmai m-a citit pe mine! Ma ajuta sa imi dau seama cat apreciez diversitatea indivizilor ,e o comoara care imi face dezvoltarea mai bogata. Imi place sa cred ca si eu reusesc sa va colorez unele zile in roz cu bulinute albastrii. Si nu in ultimul rand m-a ajutat sa cunosc persoane minunate, din toata tara, persoane pe care as vrea sa le intalnesc sa stam de-o vorba, doua la un pahar de ceva 🙂

4. Ce reactii permiti?

AAADIIICAAAAA???? Va indoiti de autoritatea mea ?Nu permit nici o reactie, am mai zis:eu tai si spanzur ca eu am bata si par, si nu imi plac desteptii ca nu agreez competitia ( am citat-o pe Diva, sa se simta si ea un clasic in viata!). Si dand coaja la oparte, veverita gasi un miez moale……si recunosc ca’s o sensibila uneori, le permit tuturor sa comenteze cum cred de cuviinta, atat timp cat nu aduc injurii atat mie cat si celorlalti cititori, cand e vorba de atac la persoana, direct, fara menajamente, brutal si fara sens : SPAM, am lucruri mai bune de facut cu neuronii mei nu vreau sa-i ucid cu bestialitate si fara rost. In rest  sa fie veselie, sa fie comentarii sugubete, sa fie nebunie, ca-i de bine!

5.  GATA cu  leapsa de la Ada si de la Semafor, daca as fi avut mai mult timp as fi elaborat, dar zic eu ca merge si asa ( si acum o sa ma apostrofeze Ada…) 😀

Lepsuiesc la randul meu pe Michaela, pe Diva, pe Sangerel, pe Erminel , Sufletica ( te lepsuiesc si maine de nu te vezi, sa iti treaca de zale), si pe Ocse…Evident, reduceri fiind toata lumea se poate servi! Leapsaaaaa aveeem!! 😀

Michaela, desi am promis ca o fac si pe a ta azi, o sa o las pe maine, ca desert, mie imi place sa scriu despre copilarie, mult de tot, si zau ca nu m-am putut decide ce nazdravanie sa scriu, ca vorba aia, Ionela Creanga are cateva sugubetii facute la viata ei! 😀

Dupa-amiaza placuta tuturor.

Picioare de crab

Vi se intampla sa va treziti cu o mare durere de cap, ca si cand o noapte intreaga prin cutia craniana ar fi facut unii drifting cu masini tunate? Asa m-am trezit eu dupa primul meu somn in Nevada State, dormisem in miez de zi, mai conta?! Viva las draperies! Banuies ca ati fosti incercati si de foame napraznica, dupa un somn atat de ‘odihnitor’, foamea mai lipsea sa-ti chinuie stomacul! Mai oameni buni m-am trezit mai mult  neom decat fiinta umana, si ma durea capul, si-mi chioraiau matele pe ritm de simfonia # 40. Zeci de demoni ai foamei teribile in chinuiau intestinele, mai aveam sa ma cocosez sub chinurile lor si ca pic in genunchi rugand-o pe femeia de servicu sa-mi dea un colt de paine…Dar eu sunt o demna, m-am ridicat cu chiu cu vai din pat si am dar  iama in toti covrigeii din bar, niste covrigei cu gust de mustar…beah! si mi s-a facut rau, si am zis ca putina mancare propriu-zisa ar rezolva problema. Buuunn, ce faci insa cand dai in fata ‘bufetului’ de o mare de oameni, parca daduse strechea in ei taman cand imi era mie foame, rezolva Staticus cu o cartela magica cu niste mazgaleli de gen vip pe ea, ma indragostisem eu de cartela aia, aveam prioritate peste tot, aproape ca m-am simtit nemernica trecand pe lanaga marea aia de oameni, cel mai probabil la fel de infometati ca mine, dar care trebuiau sa mai astepte pentru o masa…ehh, instinctul de supravietuire in dicta sa las gandurile de empatie, sa ma inarmez cu o farfurie si  sa dau iama in bufetul lor suedez…siiiii…..mirosea divin! si imi iau omleta freshly made, imi iau una alta si il vad pe Staticus cu o…chestie atarnandu-i din farfurie…ceva, dubios, ceva nemaivazut,  aproapte inspaimantator, cu niste clesti ca aia de imi strangeau mie stomacul ( sau asa mi-i imaginam eu), deja ma incruntam incercand sa identific lighioaia de o avea in farfurie si o purta dupa el cu zambetul triumbafor imprimat pe fata…tana na naaammm…in fine..zi-mi zice ca picioarele de  king crab sunt o delicatesa..WTF!!! Dimineata ( la mine), tu ai chef de glume? vrei sa imi intorci stomacul pe dos?? Rade, ne asezam la masa, ma uit la picioare, imi vin in minte imagini din ‘ deadliest catch’ de pe discovery, ma gandeam ca poate un om si-a zdrobit jumate de mana, un picior sau si-a pierdut un deget, ca sa aiba Staticus picioarele alea in farfurie…si ma infrupt cu spor dintr-o omleta delicioasa, si ma impinge ceasul rau sa ii zic ca vreu sa gust umplutura din cartilajul care forma piciorul de lighioana, si iau o bucatica, avea gust de, hmm homar crud, de frunza de sfecla oparit cu otet, de picioare de broasca nefacute bine si fara lamaie…in momentul ala, covrigeii, expusi in randurile de mai sus , si devorati de mine din pricina de foame acuta, s-au rasculat….stiati ca de ce e mai mare un local de aia trebuie sa mergi mai mult ( sau alergi ca disperata)  inspre baie???

Mie sa-mi dati sarmale, ori ciorba, ca picioarele de crab nu ma atrag…sushi DA – picioare de crab NU 😆

Post scris sub auspiciile dubioase ale foamei matinale,  v-ati obisnuit deja cu unele ciudatenii  😀

Voi ce chestii dubioase si aparent comestibile ati incercat?

Vine muntele la Mohammed sau…

….vine lopata inspre munte, incercand frenetic sa-l doboare? Vorbim azi de muntii de zapada, „troiene viscolite” cum sunt ele cunoscute din strabuni, oriunde ai da, nu mai prididesti de ele, masini inazpezite si abandonate care si pe unde, cauciucuri indaradnice, gheata, alunecus, you name it, we’ve got it!! Februarie, in mod normal nu avea surprize apocaliptice, unde mai pui ca azi mi-am dat seama ca daca ar bate vantul mai tare, as avea sanse sa ma ingroape de vie in zapada si acolo sa imi gasesc obstescul sfarsit ( sau  veacul – dupa preferinte), dono  zicea ceva despre asta ieri, Mi s-a luat ! Pur si simplu nu mai vreau sa vad zapada in fata ochilor! Din pricina asta, imi gasesc eu ce sa fac, spre exemplu in week-end mi-am incalzit sufletelul cu nitel tequila, m-a terorizat stomacul, vadit deranjat de actiunea asta, dar asa, cu  niste dureri cumplite de parca insusi Scaraoschi din infern se pravalise cu sarg asupra intestinelor mele cu o furca si le masa cu sarg…unde mai pui ca ma luase si cu tremur…am crezut ca mor, daca tot am scapat, mi-am promis ca nu mai beau…pana data viitoare, decat vin, eventual si fiert daca tot ne mentinem in sezonul de iarna 😀

Vineri am fost la film, macar in cinema e cald, pare safe si daca tot ne ingropam in zapada, 100 de insi pot avea izbanda racaind si sapand cu mainile, sa iasa la suprafata, altfel nu m-as risca! Filmul nu tineam neaparat sa-l vad:  ” it’s complicated” – parea prea simplu sa ma atraga, dar i-am cedat puterea de alegere unei prietene  ea a abuzat, eu si Staticus am indurat…dar nu am regretat! am ras cum n-am facut-o demult! Poate nu din cauza filmului cat din pricina de ras contagios al unei tipe din spatele meu, acum sigur : tipa ori era fumata, ori era fumata! 😆

De ‘ the book of Eli’ , v-am zis, un film care se merita vazut, si nu doar din pricina de Denzel…ci pentru ca are acolo ceva care te tine in priza, n-am intalnit persoane care sa vada filmul asta la recomandarea mea si sa vina cu plangeri la subsemnata!

Aseara dupa lupse seculare de scos masina din parcare, Staticus m-a dus la film, cu  mentiunea ca de data asta el alege! Inimaginabil chestia asta frezeaza incredibilul, IAR vrea sa aleaga??!! Si alese, orice ar fi ales eu trebuia sa comentez, mai ales daca e vorba de o cheezarie  precum ” from Paris with love” – no shit?! Really?!! Ma si asteptam la tipica actiune tembelistico-americana pe taramuri pariziene, si asa incepu filmul, asta dupa ce eu intr-o exclamatie la volum maxim : ooohhhhhh gooooddd, in momentul in care am vazut actorul, nu-i stiu numele, e mai interesant asa, insa stiu ca a avut rol principal in serialul ” the Tudors”, off, si toata sala incerca sa isi dea seama care disperata se manifesta ca-n jungla! Sa fie clar pentru toata lumea, eu nu fac d’astea ( in public, sau de fata cu Staticus gelosus), dar aseara a fost exceptia de la regula, nu m-am putut abtine! Marea satisfactie a lui Staticus a fost cand mi-a retezat-o ca prietena lui din film e superba,  m-am indragostit si de ea ca atare, sa fie treaba treaba, ehhh Staticus nu stie ca BINILI INVINGE! Putea sa fie si gay ca nu-mi pasa! 😆

Nu stiu ce film o sa vad diseara, dar parca vad ca ma bag in culcus, pe canapea, si ma uit la Dr. House – am ceva chef de sarcasm distept 😀

Cat despre filmul de groaza a carui protagonisti suntem cu totii, cred ca ar trebui sa se numeasca „interminabila invazie alba” – fara referiri la cocaina! Cand te gandesti ca ne-au amenintat ca primavara o sa avem abia in aprilie….imi vine sa ma arunc cu gatul direct intr-o lopata,aia pe care ar trebui sa puna mana cei de la salubritate sa curete intersectiile! Et voila :

 sursa pozei : www [punct]zf[punct]ro

Leapsa poetica

Am fost lepsuita de diva, vorba aia de la ea ma astept la orice 😀 Redau si o poezie in care m-am regasesit mereu de-a lungul vremii :

Din ce in ce te stingi, te stergi
de peste sternul meu, faptura,
dira lucinda si, de melci,
tandra arsura.

Abia te tin intr-un cuvint,
ori in albastrul meu iris,
iarba-ncoltind dintr-un pamant
de somn, de vis.

Daca-nchid ochiul, te strivesc in pleoape,
daca respir, te-mping in aer,
neoglindito peste ape
tu, dulce vaer.

Ah, vine norul si ma sterge
cu un burete foarte rece.
Ramin ce-am fost, un tron de rege
din care ai plecat de mult…
(Nichita Stanescu – Estompare)

Regula este sa postezi o poezie despre femei si o poza cu propria ta persoana sau parti din tine in care arati absolut senzational…pentru ca’s la birou, cea mai senzationala poza e si cea mai noua achizitie..

Lepsuiesc si eu fetele din blogroll, uimiti-ma poetic fetelor! La Erminusa ma astept sa compuna ea o poezie , la cat talent are 🙂

O saptamana minunata sa avem!

Dimineata de week-end

Inutil sa proslavesc insiruirea zilelor saptamanii si extazul de care ma bucur vinerea, am facut-o in repetate randuri, aproape in fiecare vineri, ar fi cazul sa nu ma repet, nu?

Eh, dar aceasta vineri a fost speciala, postul scris ieri, nu e intamplator, Staticus parca nu mai era asa receptiv la nevoile mele, deh, in timp chipurile te mai schimbi, intr-o relatie la fel, iubirea poate ramane constanta insa impartasirea existentei ei in sufletul teu, parca nu e un must de impartasit partenerului…dupa o discutie despre sensibilitate, nevoia de a auzi cat de frumoasa ii fac existenta ( sau nu), nevoia de a fi rasfatata ca in primii ani de relatie, so on, dupa un fel de terapie de grup unde ma metamorfozam cand in observator cand in partener de viata cand in psiholog, am decis sa imbunatatim comunicarea, ca nu e frumos sa o lasi neexplorata , mai ales cand abmii parteneri au resurse, sa ne redescoperim noi, cei de acum, sa ne bucuram si sa asimilam schimbarile. Buuunnn, fructuasa sedinta de terapie! 😀

Azi de dimineata, ma trezesc cu talpile gadilate ( nahh, nu ma gadil, dar resimt placut senzorial o atigere in zona respectiva), dupa care simt urme de buze usor ca o pana urcand dinspre glezna pe pulpa…ajungand la genunchi…deschid molatec ochii si ma intampina un zambet sarmant cu un Buna dimineata e 7 ( SAPTE – nu am auzit soneria??!!) – ti-am facut un frapptaki poli gliko – eeehhh…ca atare, a fost infernal de greu sa ma pornesc spre dus, sa ma imbrac rapid cand defapt, nu as mai fi plecat la nici un birou si as fi zabovit putin in moleseala si frumusetea momentului…

Ce frumos e la birou, ce farmec au discutiile interdepartamentale dimineata…ce zambet am eu atasat pe fata…ce dreptate avea decanul cand spunea : „comunicarea e baza unei relatii, increderea la fel”

Week-end minunat tuturor si plin de caldura…sufleteasca!

Testosteronul bata-l vina!

Ce s-a intamplat dupa era matriarhatului? Sa ramana doar intre noi, cred ca mi-ar fi placut sa fi trait in timpurile alea, sa fi fost pretuita, adulata, dominatoare ( nu ca ar fi mare diferenta cu ziele noastre..), numai asa de curiozitate 😀

Pai s-a intamplat prin paleolitic asa..( puii mei ce profa de istorie buna am avut!), o mare rascoala a masculilor, instituind, cum altfel daca nu cu forta(?!), era patriarhatului, care al naibii s-a mentinut pana in zilele noastre. Toatea astea din pricina de testosteron, un mic hormon care le schimba pe toate, barbatii ( in mare parte) au uitat ca au si o parte feminina ( mostenire genetica de la mama) pe care o ignora, ale carei simturi le amorteste, pentru ca el e barbat , e un dur, un razboinic, el nu-si permite sa aiba emotii! Ei , nu zau? Asa o fi?! Cineva sa ma lamureasca si pe mine!

Eu cred ca si barbatii plang, eu cred ca si ei sufera, ca si noi, numai ca se experiorizeaza mai putin, se pot controla mai bine, pentu ca asa le-a inoculat societatea, sa fii barbat e o virtute, fa aia nu fa ailalta, s.a. Ca si diferentiere intre creierul masculin si cel feminin ( inafara de greutate, care nu are absolut nimic de’aface cu numarul conexiunilor neuronale), este un 10% prapadit, si anume diferenta ar fi ca femeia stie sa comunice mai bine decat barbatul, iar barbatul stie sa se orienteze in spatiu mai bine comparativ cu femeia. In rest ca si structura afectiva suntem la fel. Ahh, ca ei resimt senzorial acut  prezenta penisului si a comozomului Y ( ala care aduce cu sine testosteronii), ca daca li se scoala ar sari pe prima femeie intalnita, aia e partea animalica, bine ca au invatat sa o controleze si pe aia! Acum barbatii seduc..cum seduc?! N-as putea spune cum seduc cei care agata in Bamboo, sau cum seduce Irinel Columbeanu ( ma intereseaza fix deloc) , cert este ca unii barbati te dau gata doar dintr-un zambet, o privire, daca are si o voce care rezoneaza cu vocea ta interioara sau cu nevoile tale…e clar, esti iremediabil pierduta! Cred eu ca si era patriarhatului a luat sfarsit…suntem acum in zona crepusculara, avem si barbati sensibili, si metrosexuali, si gay si transexuali, societatea trebuie sa ii asimileze sa ii accepte, asa, mai putin barbati cum i-ar descrie unii ( desi nu au dreptate, sunt barbati, insa comtrolati mai mutin de testosteron), sa accepte ca si barbatul s-a schimbat, ca nu e neaparat nevoie sa o fie impenetrabil si dur…apropos de penetrat : in Grecia antica, homosexualitatea era in floare, de ce? Pentru ca schimbul de fluide pline de testosteron se credea ca ii intareste ii face si mai barbati decat sunt..paradoxal as zice, erau niste gay virili…:D

As fi vrut sa traiesc in Asia, acolo mi se par ca legaturiule dintre barbat si femeie se desfasoara intre alte  granite  fara limitari inutile! Eu vreau sa descopar barbatul ca fiind sensibil, caruia sa ii faca placere sa fie mangaiat, sa fie senzual, sa domine mai putin sa completeze femeia si nu sa o eclipseze, sa o protejeze dar sa nu ii striveasca propia-i putere…

Am ramas fara timp, cand o sa mai procur niste minute, o sa revin cu alt post pe aceeasi tema 🙂

Zi buna tuturor!

Leapsa serioasa!

Leapsa cu parfum de concurs cu un regulament riguros, am zis tot ce era de zis, trec la lucrurile serioase, nu uitati sa aruncati un ochi la regulamentul de aici .

Mercimesc sufleticii pentru nominalizarea de simpatica ce mi’s, si Semaforului multumiri ca ma vede ca pe o luptatoare ( cu morile de vant!!)

1. Marele premiu – e tare greu sa nominalizez pe cineva!!
2. Cel mai bun blogger dintre scriitori – Alexandru Negrea
3. Cel mai bun scriitor dintre bloggeri – Veronica.
4. Blogul cu cel mai mult umor – Sangerica.
5. Cel mai bun critic literar – Semaforul.
6. Cel mai bun cititor –n-as putea nominaliza!
7. Cel mai bun blogger dintre politicieni – Victor Ciutacu

8. Cel mai bun politician dintre bloggeri – Exista politicieni buni ???
9. Cel mai informat blogger – Luana .
10. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă – Diva.
11. Cel mai gustos blog – Bucataria Elenei

12. Cel mai bun blog al unui ziarist –Bucurenci .
13. Cel mai bun blog anti-băsist – Raspo.
14. Cel mai fericit blogger – Crocoditza .
15. Blog de criză sau blogger crizat – fara nominaizare  .
16. Cel mai artistic blog – ocserver  – ca tot e obse :D.
17. Cel mai bizar blog – Captivul.
18. Cel mai bun traducător din română în română – Ada
19. Cel mai bun comentator politic – habar nu am!
20. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri – Pitzi .
21. Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina) – fără nominalizare.
22. Cel mai cunoscut dintre bloggeri – cabral.
23. Cel mai bun blogroll – il posed JE
24. Cel mai bun blog de sport -niet idee.
25. Cel mai schimbător blog –  Jasmin.
26. Cel mai luptător dintre bloguri – Analfabetul
27. Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage – hotcity.
28. Cel mai activ blogger – Sufletica .
29. Cel mai prost blog – ????
30. Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri – Bendeac .
31. Premiul “Pixelul albastru şi flacăra violetă” – Raspo .
32. Premiul de popularitate – Dono  

Categorii sa mai fi fost ca, mai am bloguri pe care intru si care imi plac, dar nu le-am putut incadra aici.

 LE: Si pentru ca fu prea tarziu, nu se mai ia  nimic in considerare azi…eh..macar v-ati facut o parere 🙂

Viziuni utopice

Cel mai important lucru pe ziua de azi? Aia cu armamentul din dotare ( a se citi EU), scrie din asezamantul antibomba, dintr-un fel de buncar, iar ma cuprinde frica la gandul ca e marti, stiiiiuuuuu, cred ca va amuzati, si eu  ma amuz uneori de superstitiile unora, dar azi e grav! Aud…aud burghiul perfornadu-mi creierul, aud freza dibacindu-mi gauri in maxilar, vad ace infipte in irisul meu…v-ati prins de idee, nu?! Din pricina de neinspiratie am fost deacord cu programarea la dentist in aceasta minunata marti, nici nu vreua sa ma mai gandesc la atrocitatile pe care s-ar putea sa le indur. Voi birui fara doar si poate, sper sa nu capat vreun handicap in incercarea de a ma  elibera din mainile dentistului, un regizor ar reusi sa faca cel mai al dracului film de groaza cu materialul expus de mine aci!

Lasand asta pe mai tarziu, vreau sa va spun ca vremea in Hawaii este minunata! Soare, cald, moleseala, mi-am facut dusul metamorfozat in sedinta de in marea lipede de clestar, si nope, nu sunt presata de ajunsul la birou sau alte obligatii sociale, ma gandesc cum sa incropesc o undita sa prind niste peste pentru gratarul de pranz…casuta mi-am facut-o din frunze de palmier..Eh!!!!! E si asta un inceput! Revin cu vesti cat de curand, acum va las, internetul e floare rara pe aici si fiecare are dreptul la doar 10 minute pe zi!

Va pupa cea aproape bronzata ( adicalea eu). Ia ghiciti, care varianta corespunde relaitatii? 😀

Foame de negociere

– blah blah blah, blah bhah, blah blah blah blah

–Comisionul cat reprezinta?!

– Jumatate din chiria lunara

–  ( stiam bahh, da te-am intrebat cu schepsis!) colaboram daca va dau suma fixa de ***?

– Pai, aaaaaahmm…Nuuu cred ca putem…comisionul e fix…

Ca atare, trebuie sa ma pronunt : NU E CRIZA!!! Nu se moare de foame, Nu se lasa la pret, ca asa e romanul, praf la negociere!

De cateva zile imi caut chirie, cam greu de gasit ce vreau eu, cred ca asta va fi ultima data cand ma voi muta prin Bucuresti, nu de alta da tre sa ma potolesc si eu sa ma asez la casa mea…:lol: raaaiitt! Pana una alta dau telefoane, azi de dimineata imi zise un nene ca la el banii nu au nici culoare nici miros, dar, mi-a trantit-o asa fara sa ma astept, si inca ma intreb, ce-o fi vrut sa zica?!

Nu dadu decat nitel caldura ca deja se inoata in noroi, si mie imi plac pantofii curati! Neaparat curati! Si ma gandesc daca Sangerica si-a facut injectie sa nu i se infecteze rana, copii din zilele noastre! Ntz ntz ntz! Dupa cum se vede v-am prezentat o salata de ganduri, a se servi la rece si de plictis, altfel nu o sa aiba noima!

O sa ma mut curand, in Hawaii, si de-al naibii o sa pun pe blog in fiece zi poze din laguna mirifica, spatiu idilic de conceput fericirea… pana atunci insa, poate imi gasesc si eu chirie in Bucuresti 😀

Saptamana minunata tuturor!