De-ale vietii valuri

Dragilor, se pare ca e mai greu decat anticipasem sa ma tin de blog zilnic, si asta pentru ca, zau nu-i simplu sa fii casnica. Ieri a trebuit sa-mi suflec manecile si sa ma apuc sa fac curat pe terasa si spatiile adiacente, toata ziulica am trebaluit si i-am dat oridine directe sotului, altfel nu face nimic, asa l-au obisnuit astia in air force, asa trebuie sa procedez si eu. Nu se plange dar nici nu-i convine, oricum am terminat de pus in ordine tot ce tine de spatiile exterioare, mai avem dat cu un var, sa fie treaba treaba. Cum nimic nu se face fara sacrificiu, in procesul de curatenie si-a pierdut viata un coqui ( o broscuta cantareata – mi s-a rupt inima cand l-am vazut accidentat, dar asta este – nu va fi uitat!).

Cand vine vorba de lasat sortul deoparte si distrat, sunt cam dezamagita de Puerto Rico, lumea e vesela nevoie mare, se distreaza ce e drept dar intr-un mod total nefamiliar mie. Se canta si se danseaza pe strada, in mall-uri, chiar si in supermarket daca acolo te loveste pofta de batait insa la capitolul cluburi, ori piano bar sau lounge nu se pot considera competitivi…nici pe departe cu ce avem noi in Romanica, nici pe departe, si se inchid la 12, cel tarziu 2 am…e strigator la cer va spun! V-am spus si ca se intuneca la 6? EI bine, la 6 pm e bezna…preferam de cele mai multe ori sa mergem in hoteluri unde sunt turisti, sa bem un cocktail, eventual sa ne bataim putin si ca pensionarii ori cenusareasa, suntem acasa pana in 12. In Bucuresti nu ieseam ca nu aveam timp, aici nu iesim ca nu avem unde, nu-i deloc corect!

Saptamana trecuta am fost in partea de sud a insulei, si mi-am dat seama ca imi place nordul mult mai mult! E mai verde, e mai umed si plin de viata, sudul e mai arid, a fost exact ziua in care am uitat sa ma dau cu protectie solara ( 100+ folosesc, da, exista!), si m-am ars, ca un tractorist, rosie ca un rac cu gatul si bratele rosii…sa mor de oftica nu alta, ca statusem numai la umbra! Am cam rezolvat-o cu scrub, dar nu in totalitate, ma pregatesc psihic pentru o zi la plaja, sa rezolv problema. Saptamana aviatoare avem in plan un parc de distractii, o tiroliana o nebunie o maslina o atentie, vorba aia macar sa ma dau huta huta nitel sa imi dezamortesc oasele. Luna viitoare in plan ar fi kayaking, cu o prietena insa mi-e teama ca asta e strategie a la David sa scape de mine, daca ma fura vreun curent si ma papa rechinii in larg? Nu stiu zau daca ar trebui sa ma risc -)) Intre timp tot planuim sa ajungem si in Isabela, se spune ca ar fi foarte frumos si relaxant, in plus avem si prieteni acolo, ei ne-au vizitat pe noi si eu abia astept sa le intoarcem vizita, insa e grele cand depinzi de cineva care sa te transporte de ici colo, ba mai mult trebuie sa iei impreuna cu el orice decizie, desi am un sot mai mult decat rezonabil si adorabil , na c’am zis-o! 😀 Va atasez o poza cu ce tip de copaci am vazut pe drum ( poza nu-mi apartine), este ca sunt frumosi, vorba cantecului: un copac cu floooriii 🙂

Am tot gatit in ultima vreme, si pe langa orezul cu fasole ( nu radeti e o combinatie super faina) ca si garnitura, gatesc ardei umpluti cu mamaliguta ( sunt mega fericita ca au malai aici!), chiftelute, tocanite, falose pastai prajita tot cu mamaliguta si toate nebuniile traditionale, nu ma plang deloc la capitolul asta, deloc, tocmai din pricina ca-mi place atat de mult am cam luat nitel in greutate, numai asa, nitel 🙂 In plus sotul gateste, si o face bine, iar ingetata vine in atatea sortimente ca-i greu sa o treci cu vederea, mai ales pe cea de fistic si migdale, am mai descoperit un restaurant a carui specialitate este o gainusa mica la cumptor umpluta cu orez si falose neagra, o nebunie! Nu stiu zau cu ce am gresit in viata asta, cred ca sunt damnata sa ajung in categoria 60-100 kg, vorba aia nu e bai ca deja’s maritata! -))))

Ce ma nemultumeste: produsele de curatenie, nu au asa mare diversitate si in plus e totul ala’n dala, ma uit pe rafturi si parca sunt mata care se uita in calendarul chinezesc. Ariel e tot ariel si aci, cocolino in schimb se numeste snuggle, cum naiba sa poti face o gluma gen ” care e antidotul viagrei? Cocolino, o face moale si pufoasa…cu snuggle nu merge, si oricum nu am pe nimeni aici sa imi permit a face genul asta de glume…imi e dor de prietenii care spuneau : paaaazea ca zice Nikki bancuri…acum, mai sporavaiesc un romana cu Dante, catelul, nu intelege el nimic dar am impresia ca ma asculta totusi, hmmm asta spune ceva desore starea mea psihica, orisicum, nu e nimic noi sub soare 😀

In rest sunt o fericita, prietenii imi scriu mereu e-mailuri sa ma tina la curent cu evolutia lucrurilor in viata lor, primesc poze, ultimele barfe din fostul birou, familia ma zapaceste cu atata atentie, nu aveam parte de atata arentie cand eram acolo, acum se pare ca ma rasfata. Viata e frumoasa, e realmente  minunata. Imi doresc ca si a voastra sa fie la fel , eventual cu o mega infuzie de fericire si o inundatie de frumusete si serenitate.

Ma bucur sa s-a mai incalzit in Romania, e din pricina ca am trimis eu telepatic niste raze de soare, asa le-am promis unor prieteni 😉 Pentru data viitoare am pregatita o incursiune in copilarie a la Ionela Cenguta. Pentru moment, va pup cu drag si va salut respectuos si calduros.

Romani in Puerto Rico

Nu prea am cautat conationali in tara asta, am gasit o persoana din Bucuresti care este casatorita aici, la aprox o ora distanta si am incercat sa legam o prietenie, e dragut sa ai sentimentul ca nu esti rara ca o floare de colt, insa eu sunt mai circumspecta de fel 🙂 Orisicum, sambata o sa o am in vizita pe ea si sotul ei, ma gandesc deja la niste ardei umpluti cu mamaliguta…yummy.

Trebuie sa va marturisesc ca de patru zile sunt mamica, sambata seara am parcurs mai bine de 100 de km sa intalnim noul membru al familiei, si uite asa ne-am procopsit cu un micut doberman, de o luna de zile, care plange, are nevoie de atentie, ma tine treaza si in priza non stop, ieri l-am obisnuit sa isi faca nevoile afara, ii place iarba, lui David nu-i prea place sa o strica, pe ea, peluza 😀 dar atat timp cat nu trebuie sa curat prin casa si sa dezinfectez, eu sunt fericita. By the way, la o luna de zile s-a declarat a nu fi un fan inrait al prosopelelor pentru dresaj…si l-am luat si infestat cu purici…mititelul se scarpina scancind..si l-am spalat..l-am puricit, l-am curata pe cat posibil, asteptam sa creasca, sa ii putem pune frontline…astept sa creasca sa fie un cutu rau sa ma sint in sigura oriunde cu el. Acum imi urmareste degetele si imi baloseste tastatura laptopului…imi vine sa-l mananc la cat e de dragut 🙂 Dragut cu mine, pe straini deja ii latra, si pentru cat e de pititc latra ca un mare voinic.

Azi ma simt cam singura, pentru ca avem bebe acum nu l-am mai putut insoti pe al meu sot intr-o deplasare…il asteptam cuminti sa vina acasa…eh nu chiar cuminti, dar suna bine , nu? Ne-am gandit si la faptul ca in aprilie trebuia sa avem si noi parte de o luna de miere, dar cum sa plecam in deplasare cu un cutu dupa noi? Ne gandim sa il plasam la hotel…dar costa si vorba aia, banii nu cresc in copaci! Cine m-o fi pus sa iau caine?

Va pupam amandoi cu dragalasenie, el cu mai multa, eu cu mult mai putina 🙂 si atasam si o poza sa stiti si voi despre ce e vorba, vi-l prezint in toata splendoarea lui pe Dante, catelul filosof! Si….special pentru a va mai incalzi sufletele atasez si o poza cu ultima plimbare pe plaja 🙂

 

stilul lui Dante de a dormi

 

 

 

La multi ani!

Dragii mei,

Aceasta mica scrisorica sper ca va gaseste sanatosi, cu o noua lista la capatai, doar e un nou an si ca in fiecare an trebuie sa fim pusi pe lucruri mari, de care, din pacate uitam pe parcursul zilelor ce trec ametitor de repede si iar ne trezim intr-un nou an si parca lista ramane mereu aceeasi…eu mi-am propus sa reancep a scrie, acum ca mi-am dobandit linistea, pacea si mult timp liber la indemana.

Stiti oare ca tampenia aia de fraza stereotipica : ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample, chiar se aplica uneori? Anul trecut petreceam 12 noaptea in taxi cu una din cele mai bune prietene, pe cat era ea de suparata ca intarziam pe atat eram eu de extaziata gandindu-ma ca voi calatori mult in anul 2011, putin stiam eu Panseluta  mica si nestiutoare ce imi pregateste soarta, si uite asa am ajuns sa calatoresc, foarte departe si numai in acel loc indepartat ascultand chemarea inimii. Dar si eu ca si Piaf, nu regret nimic, acum sunt intr-o vacanta a carei finalitate nu o stiu, lefaindu-ma cu nerusinare pe plaje cu nisip alb si mare de azul, cu veselie mare si oameni mai putin apasati de griji decat acasa, si da, acasa inseamna mai mult decat Romania, pentru mine acasa are conotatii dintre cele mai expansive 🙂 si totusi de sarbatorile ‘ de iarna’ m aintrebam cu tristete oare unde e zapada…fara zapada nu mai au acelasi farmec…fara piftie si cozonac nu miroase a sarbatori…

Am dubii in ceea ce priveste abordarea pe blog, ar trebui sa atasez zilnic imagini ( ca sa ma urasca toata lumea de acasa, unde aud ca e frig si vreme urata), ori sa scriu ce-mi debiteaza tartacuta, asa cum am facut-o pana in prezent? Pana una alta ascult ce reclame au la televizor si sincer nu pot sa concep ca unii chiar se lasa prostiti de minciunile astea…eh noi sa fim sanatosi si sotul meu sa continue sa faca minunatiile astea de cocktailuri ca in rest ce mai conteaza? Multumesc Michaelei ca nu m-a uitat si inca a mai amintit de mine in pofida lungii absente, La multi ani si tie Mihaela, cu sanatate si multe bucurii.

Va pup, ca de obicei panseliticeste de la tropice 🙂

 

Miseleste

Va salut, un pic miseleste si cu un mic zambet sagalnic in coltul gurii…trebuie sa ma laud ca ma lefai, literalmente ca o rama la soare, la 24 de grade, si ma gandesc ca nu am un martisor la indemana, desi am primit flori, tot e ceva…pe sistemul : dragule, eu in Ro as fi primit ghiocei pentru ca e primavara ( aparent, numai primavara nu e la – 6 grade :P), cine sa-i spuna panselutei ca e dusa cu pluta pe Bistrita, ca aci e o permanenta vara? Nimeni ca Panseluta e o floare firava si mai ales sensibila..nu i place sa i sa zica doamne feri ca nu ar avea dreptate sau ca ar fi absurda!

Sa va spun cate ceva de sotul meu? Mai bine mai aman putin, sa fie treaba treaba, sa pot pune si o poza doua, acum nu prea am timp, sunt intre doua sesiuni de facut nimic si planuit sa facem ceva..

Va salut cu drag, si va pupicesc Panseliceste de la tropice 😀

De an nou

Panseluta va saluta!

Panseluta tine sa va anunte ca e o nesimtita fara de seaman, ca a fost prim Amsterdam si s-a afumat vai petalele ei, si ar trebui sa ii fie rusine, dar se zica ca ” daca esti in Amsterdam, faci ca toti turistii” sau ceva in genul asta -))

Viata de Panseluta e minunata, n-am facut nimic interesant de Revelion, am lucrat de mi-au sarit petalele si pe 31, abia am gasit taxi sa ajung la meetingul de la un piano bar, clink clink si la 2 noaptea dormeam dusa, nu am pus pe caiet planuri de viitor , nici un new year resolutin, nimic nimic, dar stiu un lucru, Panse va fi * 2 in curand….Panseluta Mica si Panseluta Mama, la ce va gandeati?! Nu sariti cu felicitarile  ca inca nu s-a intamplat, dar sa fim seriosi nici greu nu e de trecut la fapte. Asta imi doresc sa fiu mama cat mai curand!

Va ureaza Panse un An nou in care cel mai bun moment din trecut sa fie cel mai groaznic din viitorul vostru.

Iertati-ma rogu-va pentru absenta, o sa ma pun eu la curent cu ce a mai facut fiecare, si reluam legatura -)

Pupici

 

De sarabatori

Stiu ca am dat bir cu fugitii, stiu ca v-am neglijat, si mai stiu si ca sunt egoista…m-am gandit numai la mine si doar la mine, cum sa fac sa imi fie din ce in ce mai bine.

Din BV m-am intors la birou, si m-am pus serios pe munca, iar la inceputul lui decembrie am disparut sa ma afum nitel in Amsterdam si in Enschede. M-am enamorat putin, sunt fericita, sanatoasa si mai ales voioasa, ceea ce va doresc si domniilor voastre 😀 Ins anu asta a fos tmotivul pentru care scriu postul asta, alta fiindu-mii motivatia si anume :

Vreau sa va urez un Craciun de pomina, sanatate, bucurii si belsug.

Revin cat de curand cu alte posturi si trasnai, ca la drept vorbind, Panseluta e de neoprit, numai boroboante face!

 

Va pup cu  mare drag!

Lasa-ma sa-ti descoper intensitatea

Intensitatea unei priviri, a unui gest aparent banal, am nevoia sa simt ca te cunosc, ca pot patrunde cu gandul acolo unde altii nu-si dau interesul sa ajunga. Nu, nu traiesc prin ceilalti, insa persoanele din jurul meu reusesc sa construiasca o parte importanta din mine.

Va las cu o melodie lejera pentru sfarsitul asta de saptamana.

Panseluta isi va flutura petalele la team-building in Poiana Bv. Visez la o palinca buna si debandare totala 😀

Week-end minunat!

Printre soapte

….mi-au dat caldura, in suflet o aveam, dar in calorifere nu, dar am caldura ieeeiii!!! Ieri…frig in casa, apa calda calaie insa daca ai caldura in suflet….le rezolvi pe toate!

A fost Rioja, au fost lumanari, a fost nebunie si inevitabil caldura…..sufleteasca multa caldura imprastiata in corp in mod inegal ce-i drep, Extaz,Soapte, muzica….o muzica aparte …teoria conspiratiei 🙂

Miroase a week-end in aer, si mirosul asta imi trezeste simturile de bestie, las petalele acasa si pornesc in redescoperirea Panselutei de week-end, ceva total aparte.

Datoria ma cheama, tone ne mailuri se cer a fi scrise si….n-am ce face, le ascult chemarea obositoare, repetitiva, insa in inima mea e deja vineri, e bine, e super 😀

Un sfarsit de saptamana monumental dragilor!

Va pup!

Anunt IMPORTANT

Ceva fenomenal, blogul ma pedepseste, NU pot si pace sa va raspund la comentarii, si vreau, imi doresc, dar mai astept sperand ca o sa-si revina, o sa ma ierte pentru absenta si ne punem pe treaba cum s-ar zice 😀

Printre stele

Panselutei nu-i mai prieste pajistea, si s-a gandit sa-si mute locasul printre stele, si e bine, m-am integrat perfect, imi e cam greu sa ma intorc din cand in cand sa postez, de la 843785903845 de ani lumina,dar ce nu fac eu pentru voi? 🙂

Programul meu e mai mult decat aglomerat, incerc sa ma tin ocupata sa nu imi las gandurile sa zburde prin locuri inca nevindecate complet.M-am tot plimbat, intentionez sa ma plimb si mai mult, sa plec in week-enduri departe de capitala, sa zburd prin cluburi, sa merg la sala, vai de petalele mele ce febra pot sa am, dar nu ma las, o sa fiu prima Panseluta numai fibra taica! 😀

Azi se anunta o seara tip cortez, daca nu stiti formatia, asta este, dar ar trebui sa vizitati nitel Music Club sa va convingeti ca baietii fac treaba buna! Voiam eu sa im scutur petalele pe ritmuri de Du hast, insa alta data cand o canta Publika! Chiar, cine merge la concertul Gun’s n Roses?

Mega super week-end va doreste Panseluta.

Pupici si ….. va las cu DU HAST!!!!!

Ziua de azi

…se prezinta sub forma unei voci superbe, enjoy :

Inceput de saptamana minunat!

Panseluta vinerista!

Ajunsei intreaga si nevatamata in aceasta minunata zi de vineri, si e faaaaiiin, si viata e frumoasa, si o sa ma plimb cu trenul, se duce Panseluta acasa la mama ei care a facut-o pe ea asa suberba, si modesta.

Va las cu vantul si vremea ‘buna’ si ma duc sa culeg frunze frumos colorate la casuta, imi aduc aminte prin generala trebuia sa fac ierbar si culegeam tot felul de buruieni…o sa ma relaxez in ultimul hal, imi scot tot din sistem. Printre picatele ma gandesc sa imi incretesc parul, se cere o schimbare de toamna, si eu sunt mereu nemultumita de podoaba-mi capilara, tot se cere a-mi pune mintea pe bigudiuri…am auzit ca are mama un nou angajat, care face masaj dumnezeieste, nu zic nu, o sa ma relaxez in ultimul hal cum v-am mai zis 😀

Pupici de la Panseluta!

Se face ca…

…dar defapt nu se face, cred ca a fost facut sa-mi fie dat sa trec prin ceva momente mai dificile. Nu mai departe de ieri, am platit chiria si proprietarea m-a tinut de vorba pana mai aveam putin sa adorm la ea…ajung acasa, extenuata sa imi gasesc baia inundata, un racord nu a mai vrut sa stea la locul lui, sa-si faca treaba, de bine ce a fost instalat, cu zambetul pe buze am lasat barca pe uscat, am aranjat lucrusoarele la ale lor locusoare, m-am dus la vecina de la etajul inferior sa aflu daca am fericit-o cu vreo inundatie si pe ea, nu era cazul. N-am mai scapat, tot imi e draga am stat la taclare despre serviciu, viata, expectante, produsele existante in momentul de fata in comert…blah blah, toate la o cupa de inghetata, am adormit franta dar neangrijorata, ce naiba sa se mai poate intampla?! Azi de dimineata gasesc in geanta rataciti 2 ron, si vrand sa-i pun in portofel, unde le e locul, deschid portofelul si umplu de fericire ( dah, mi-am luat salariul invidiosilor 😛 ), doua linii de tramvai, asa s-a facut sa imi zboare banii pe liniile de tranvai, si una bucata Panseluta, disperata sa isi culeaga ( inca o data) rodul muncii ei prin sudoare, de data asta sudori de emotie, am apucat sa recuperez mare parte, restul, au venit tramvaiele, au urcat/cobarat oameni…ce sa mai, cum zicea tataie ‘ la oamenii saraci nici boii nu trag’…nu vreau sa ma gandesc la ziua de azi, e si marti e si cu trei ceasuri…ce naiba s-ar mai putea intampla?!

-va urma-

Va pupa cine altcineva decat Panseluta ghinionista 🙂

Happy firday

…ori asa ar trebui sa fie, eu am propavaduit beneficiile zilei de vineri din tot sufletul, eh azi nu e o vineri oaresicare, azi e o vineri sumbra, o vineri care duce spre o sambata lunga si anevoioasa si o duminica pe care vreau sa o petrec dormind fara sa trebuiasca sa necajesc a mea constiinta cu analize dureroase, si vreau sa ma trezesc luni sa imi fie drag ca trebuie sa merg la birou unde ma pot disimula intr-o Pnaseluta puternica si nepasatoare. Toamna asta  mi-a scuturat petalele, mi-a imprastiat culoarea mi-a secatuit radacina…ma rog sa vina repede primavara salvatoare sa ma reanvie intr-o Panseluta vesela, cu chef de sotii si care sa va faca sa zambit…ma iertati daca va dezamagesc acum, ma dezamagesc mai  nou si pe mine, daaarrr, sforta fie cu  mine si recuperarea rapida.

Va pupa Panseluta depresiva!

Sforta fie cu noi

…sau cu mine, ca pe mine  mai ca ma zboara vantul, imi flutura petalele, mai are nitel sa-mi smulga radacinile. Am ras aseara gadilita placut de un vant tomnatic nostim foc, demult nu m i s-a mai intamplat sa raz asa cu pofta 😀 Maine ma duc la munte, si is tari di fericita, abia astept, parca m-as duce in Maldive!

Va las cu ceva funny :

Sa aveti o zi far’ de batai de cap!

Extra…terestri

V-ati gandit vreodata ca poate micii omuleti nostimi si verzi chiar exista? Nostimi din cauza urechilor si a mainilor,picioarelor si altor membere, verzi…pentru ca asa vrea NASA, ori cui i-o fi venit ideea sa-i coloreze verzi,verde brotacel nu oricum… desi vaca nu cred ca ar reusi sa-i pasca, decat daca o fi vreo vaca intergalactica, avand evident super puteri de rumegatoare.Oare exista vaci in spatiul intergalactic? Oare extraterestii stralucesc in intuneric? Oare de ce nu or fi si ei, mov, ca e mai faina culaorea, sau maro ca fie si mai nostimi, poate chiar rosii, mici, rosii, furiosi pusi mereu pe distrugerea pamantului. Sa-l distruga zic, ca daca nu o sa se distruga Pamantul singur si n-o sa mai avem pe cine da vina…noi mereu dam vina pe cineva, n-am fost noi, nemernicii de extraterestri ne-au pus gand rau pentru ca….eh, as, nu trebuie sa existe vreo explicatie, pentru ca ei sunt aia rai, si verzi, si sunt verzi de invidie pe noi pamantenii, de ce? Asta e un mister inca neelucidat, NASA in prezent tortureaza o fiinta picata din spatiu, pentru a afla motivele invidiei si dorintei extraterestirlor de a ne sterge de pe fata pamantului…numai ca asta mic si verde are puteri telepatice, tocmai si-a trimis SOS-ul in spatiu si asteapta intariri…cred ca vom fi in curand NIMICITI…

Glumeam evident, asa, ca pentru o zi de vineri 🙂

Bucurati-va de uichend, nu bagati in seama zvonurile despre omuletii verzi! Dar chiar, vi-l imaginati pe Boc verde, este ca ar aduce putin a extra-terestru?! 😀

Datoria, cu tot cu dobanda

Pentru ca promisesem Panseliticeste ca voi scrie despre un subiect anume, desi far’ de chef, trebuie sa ma achit..’ ti-ai schimba modul de a gandi daca ti-ai schimba mediul, locatia s.a’ Eu am raspuns din start si fara menajamente ca NU, as gandi in mare parte la fel, pentru ca modul in care gandesc ma defineste ca persoana si nu s-a schimbat in esenta din adolescenta cand mi-am stabilit niscaiva repere solide si rezistente, unele si sub forma de principii 😀
Ma simt nitel pusa le perete, ca atare pasesc in zona mea de confort si voi sapa nitel dupa niste notiuni de prin timpul facultatii, doar sa exemplific optiunea mea. Vai de memoria mea!
Pentru toti psihologii gandirea este de o importanta evidenta reprezentand un proces care implica polarizarea conceptiilor, are o varietate terminologica ceva de speriat, si o sa incerc sa nu va scriu in ‘sanscrita’, adevarul e ca nici nu-mi aduc aminte in totalitate toti termenii de specialitate.
Gandirea e o trasatura distinctiva care defineste omul, tot ea e cea care produce modificari de substanta ale informatiei cu care opereaza, in mintea mea rationez asa : modul meu de gandire nu se schimba ci isi schimba modul in care percepe schimbarea, in baza modelelor si informatiilor de care dispune la un moment dat. Azi si maine voi gandi la fel de negativ daca raman fara job, fie aici fie in america, fie in Africa. Ca sa ajungi sa cunosti un fenomen, in procesul cunoasterii gandirea se bazeaza si pe alte procese psihice. si astea nu sunt doar de ordin cognitiv ci implica si notiuni de tip afectiv-motivational ori volitiv-reglatorii. Dar oricat de smechera o fi gandirea asta si carul de mecanisme pe care le implica este totusi o notune abstracta si evident este supusa interpretarilor. Cert este ca imi amintesc invatand la examen pentru psihologie cognitiva si capitolul asta cu gandire era cuprins in cateva zeci de pagini, cum spuneam are tzanspe functii si o gramada de laturi si operatii in care se implica, nu mi le amintesc si nici nu vreau sa dau vreun copy past absolut inutil.
Poate nu mi-as schima modul de gandire si datorita faptului ca oricat am calatorit, peste tot am luat contact cu acelasi tip de persoane,preponderent din acelasi mediu social in niste parametri ‘normali’ dupa modelul meu de reprezentare a normalitatii, un model panselitic ce nu-mi reprezint ca fiind benefic pentru mine, le sterg din start, ca atare zero material pentru schimabare. Oi fi o statica in gandire, o fi, dar de-a lungul timpului nu au existat fluctuatii, o sa va anunt cand comit prima crima si o sa va descriu ‘cum am gandit’ atunci :)))

Sa auz :intrebari? Biinee trecem peste articolul asta!

Sufocata

Literalmente gatuita de caldura, inabusita ca o fripturica de vitel, cu toane nu dintre cele mai bune, adica, am reusit sa ma enervez eu pe mine de n ori in ultima luna, de neconceput asa ceva pentru mine, astept sa imi revin, si-s pe drumul cel bun! Asta ca o introducere explicativa a faptului ca am disparut ca magarul in ceata, sau nu, reformulez: o Panseluta disparuta magareste in ceata, imperdonabil dom’le, cata lipsa de buna cuviinta, totusi v-am lasat cu muzica buna si mancare gustoasa….oricum n-am zis nicicand cum ca as perfecta, sunt doar o Panseluta, acusica vine toamna si-mi spulbera petalele, vai de tulpina mea!

Stiu eu ca Am suparat-o pe Croco, i-am promis ceva si nu m-am tinut de cuvant, insa, chiar nu am mai intrat pe blog de o vesnicie, si vad ca acum nu mai are nici o aplicabilitate acum! Imi pare rau, ma revansez eu cumva 🙂 L-am mai suparat si pe Analfabet, dar eu cred ca-i trece repede, si o sa ma achit de datorie…acusica!

Parca ar trebui  si sa aniversez bloguletul, mititelul de el are un an de existenta, un mititel nastrusnic pe alocuri, a trecut prin niste transformari dureroase uneori, m-a dezarmat alteori, m-a facut sa zambesc, m-am amarat la unele descoperiri, am cunoscut prin intermediul lui oameni minunati dar si oameni de o calitate indoielnica, blogul mi-a fost un prieten drag  de care m-am simtit atasata pana peste poate, dar pe care l-am abandonat la cel mai mic semn de plictis-alias lipsa de inspiratie, alturi de el am trecut prin multe si marunte, sau nu tocmai marunte, mascat le-am pus pe toate ‘ pe hartie’, si intrinsec asta m-a facut sa ma simt mai bine,  am citit blogurile dragi mie si mi-am dat seama ca si alte persoane trec prin momente similare si mi-am gasit un reper, o vorba buna, mi-am dat seama ca tristetea pentru cei cu talent e o sursa de inspiratie de neegalat, am fost sustinuta prin sfaturi, exemple, vorbe de duh, nu am cuvinte sa multumesc indeajuns acestor persoane care mi-au fost aproape de-a lungul timpului. Le multumesc cititorilor, celor care au contribuit la dezvoltarea mea ca si mazgalitoare de blog, dar si celor care mi-au demonstrat ca lumea se bazeaza pe aceleasi principii ca dintotdeauna. Cand am inceput sa scriu voiam sa ma rezum doar la amintiri din copilarie, am abandonat ideea, am scris despre orice si oricum, fara directie fara scop si parca ar trebui sa-i dau o forma sa ma rezum la a redefini blogul ca unul cu un continut…umoristic as vrea, aducator de zambete intr-o zi mohorata de pe vesnica plantatie. O pajiste a oportunitatilor…eh, ce-o fi o fi! Cei care m-au citit  pana acum o vor face si de aici inainte, oricat de ‘ fara directie’ as scrie :)) Insa trebuie sa intreb, voua ce va place mai mult din ce am scris pana acum? Trasati-mi o dara de urmat ca Panseluta e migaloasa si ia decizii nu tot timpul inspirate.  😀

Stiti ca e sezonul nuntilor, nu? Casa de piatra curajosilor si petreceri de pomina participantilor! ( Va rog eu nu mai rapiti miresele cu scopul de a le duce la Arcul de Triumf! N-are nici o logica zau! Trebuie sa existe nitica inventivitate in voi, hai ca se poate!!!)

Inca o data : sa imi traiasca blogul, acum ca are si dintisori, are si o dieta cat de cat echilibrata, o sa creasca frumos si armonios…ma gandesc sa il dau la un sport 😀

La multi ani plini de nazbatii lui Marc, un nastrusnic cu un an mai mare decat bloguletul meu.  Sa le aduca parintilor numai impliniri, sa le plezneasca sufletul de multumire si mandrie!

Zi minunata tuturor!

Cu pupici si o dedicatie de la Panseluta:

Incredubitabilus!

Incredibilus, insa indubitabil este marti…incredibil pentru ca m-am dat o tura cu tamvaiul asta dimineata, tura asta m-a costat cam 40 de minute bezmetice incercand sa-mi dau seama ce s-a intamplat….Dimineata incepu normal cu guerilla radio, stirile, canicul anuntata, dupa care se continua cu a mea colega posesore de masinuta care duce Panseluta la munci dimineata anuntand ca nu mai vine azi, Panseluta ZEN, las’ ca iau tamvaiul, ajung si mai repede, in 20 de min is la birou, dar cum socoteala de acasa se duce dracului in targ, absorbita de citit ajung…cu o statie inainte de capatul liniei …NU BUN, ma scurg din tamvai…si stau in statie 10 min pana vine alt tramvai…care ma duce pe o ruta ocolitoare cam pe langa unde trebuia eu sa ajung…mai fac o incercare si mai astept 7 minute alt tramvai care intr-un final ma lasa unde trebe dupa 20 de minute…faaaaiiinn. Si cand ma gandesc ca a mea colega are nunta luna asta, si ca o sa aiba liber…Panseluta ce-o sa faca??? Ma gandesc serios sa imi iau concediu, desi nu mai am zile..hmmm carnetul n-am cum sa il iau ca…scoala la care mi-am facut eu orele de condus…n-are autorizatie, instructorul am pune sa mai astept putin, sa il pasuiesc..banii fura dati…si uite asa, Panseluta va ramane forever fara carnet ca mi s-a dus naibii tot zen-ul! Carele esteti comercializanti de Zen si Timp vreau sa cumpar in cantitati industriale, sa-mi ajunga!

Dupa nelipsita cafeluta, bauta singura pentru ca fiind marti m-a sunat si colegul meu de beut coffee with dimineata, sa imi zica : ‘Panse, eu intarzii…ca am treaba cu masina, alias probleme’, si acum eu daca il prind pe asta de a inventat ceasurile rele, alea trei din timpul zieli de marti ( eu cred ca ziua e nevinovata saraca, e o victima colaterala), mahh, Praf si pulbere il fac pe nemernic! Ferfenita! Sa mai indrazneasca el sa se puna cu Panseluta!

P.S – Sambata am beut cu fetili un JP Chenet…avem o traditie cu vinul asta, roze, cam doo sticle..si dupa am facut planuri…Panse va ajunge in Olanda..sa isi viziteze o prietena, dar nu se duce fara sis a ei, si sora-sa e o delasatoare, o lenesa fara de seaman si niciodata nu vrea sa nimic…ii e sila…n-are chef…doarme mult, doarme mereu cand nu e  la munca…dar facem noi rost de bani si timp si ii injectez un mega chef in vena sa ne facem de cap cu mare fast in Olanda 😀

Panseluta is baaaackkk! 😀

 Voi cum o ardeti? ( expresie de pe timpurile cand Panseluta era tanara si o ardea in argouri :))))

Invidie prosteasca

Nu-i tocmai de ici de colo sa iti dai seama ca invidia in sine e o traire stupida. Eu am invidiat mereu oamenii cu probleme, de ordin psihic, cei rupti de realitate si cei care nu trebuie sa isi bata capul cu lucrurile normale, firesti pentru marea noastra majoritate. Insa cam asta e farmecul vietii sa te hranesti cu realizarile pe care le obtii cu greu, pentru care trebuie sa lupti, sa te zbati, sa depui efort, inevitabil, in timp toate astea te construiesc pe tine ca si fiinta, te definesc ca si persoana. Anul asta imi propun sa nu mai invidiez nimic, in schimb voi avea mai multa grija de nevoile sufletesti, cele care intr-un mod sau altul duc la o elevare de ordin spiritual. Imi doresc sa fiu mai receptiva vis-a-vis de cerintele mele afective si implicit a celor din jurul meu. Sper sa nu ma dau batuta pe parcurs, sper sa imi stabilesc in mod obiectiv reperepe care sa le respect si care sa ma conduca pe un drum mai bun decat cel urmat pana acum….N-o bagati in seama pe micuta Panseluta, pe langa soarele de-a dogorit-o prin Africa, acum face fata si unui potop de trairi pe care pana acum reusise sa le indese cu chiu cu vai in cotloane mai putin umblate ale sufletului. Dupa ce termina Panseluta dereticatul si pusul in ordine o sa redevina nebunatica, o Panseluta zurlubatica si voioasa ca si pana acum 😀

Va multumesc din suflet pentru frumoasele urari, chiar au contribuit la a face ziua de ieri una mai frumoasa decat mi-as fi inchipui ca o sa fie. Le multumesc si prietenelor mele dragi care mi-au facut o surpriza de proportii si care reusesc mereu sa imi repozitioneze zambetul pe fata! Sunt o norocoasa ca existati in viata mea fetelor!

Zi minunata tuturor!

Va pupa cu drag Panseluta