De-ale vietii valuri

Dragilor, se pare ca e mai greu decat anticipasem sa ma tin de blog zilnic, si asta pentru ca, zau nu-i simplu sa fii casnica. Ieri a trebuit sa-mi suflec manecile si sa ma apuc sa fac curat pe terasa si spatiile adiacente, toata ziulica am trebaluit si i-am dat oridine directe sotului, altfel nu face nimic, asa l-au obisnuit astia in air force, asa trebuie sa procedez si eu. Nu se plange dar nici nu-i convine, oricum am terminat de pus in ordine tot ce tine de spatiile exterioare, mai avem dat cu un var, sa fie treaba treaba. Cum nimic nu se face fara sacrificiu, in procesul de curatenie si-a pierdut viata un coqui ( o broscuta cantareata – mi s-a rupt inima cand l-am vazut accidentat, dar asta este – nu va fi uitat!).

Cand vine vorba de lasat sortul deoparte si distrat, sunt cam dezamagita de Puerto Rico, lumea e vesela nevoie mare, se distreaza ce e drept dar intr-un mod total nefamiliar mie. Se canta si se danseaza pe strada, in mall-uri, chiar si in supermarket daca acolo te loveste pofta de batait insa la capitolul cluburi, ori piano bar sau lounge nu se pot considera competitivi…nici pe departe cu ce avem noi in Romanica, nici pe departe, si se inchid la 12, cel tarziu 2 am…e strigator la cer va spun! V-am spus si ca se intuneca la 6? EI bine, la 6 pm e bezna…preferam de cele mai multe ori sa mergem in hoteluri unde sunt turisti, sa bem un cocktail, eventual sa ne bataim putin si ca pensionarii ori cenusareasa, suntem acasa pana in 12. In Bucuresti nu ieseam ca nu aveam timp, aici nu iesim ca nu avem unde, nu-i deloc corect!

Saptamana trecuta am fost in partea de sud a insulei, si mi-am dat seama ca imi place nordul mult mai mult! E mai verde, e mai umed si plin de viata, sudul e mai arid, a fost exact ziua in care am uitat sa ma dau cu protectie solara ( 100+ folosesc, da, exista!), si m-am ars, ca un tractorist, rosie ca un rac cu gatul si bratele rosii…sa mor de oftica nu alta, ca statusem numai la umbra! Am cam rezolvat-o cu scrub, dar nu in totalitate, ma pregatesc psihic pentru o zi la plaja, sa rezolv problema. Saptamana aviatoare avem in plan un parc de distractii, o tiroliana o nebunie o maslina o atentie, vorba aia macar sa ma dau huta huta nitel sa imi dezamortesc oasele. Luna viitoare in plan ar fi kayaking, cu o prietena insa mi-e teama ca asta e strategie a la David sa scape de mine, daca ma fura vreun curent si ma papa rechinii in larg? Nu stiu zau daca ar trebui sa ma risc -)) Intre timp tot planuim sa ajungem si in Isabela, se spune ca ar fi foarte frumos si relaxant, in plus avem si prieteni acolo, ei ne-au vizitat pe noi si eu abia astept sa le intoarcem vizita, insa e grele cand depinzi de cineva care sa te transporte de ici colo, ba mai mult trebuie sa iei impreuna cu el orice decizie, desi am un sot mai mult decat rezonabil si adorabil , na c’am zis-o! 😀 Va atasez o poza cu ce tip de copaci am vazut pe drum ( poza nu-mi apartine), este ca sunt frumosi, vorba cantecului: un copac cu floooriii 🙂

Am tot gatit in ultima vreme, si pe langa orezul cu fasole ( nu radeti e o combinatie super faina) ca si garnitura, gatesc ardei umpluti cu mamaliguta ( sunt mega fericita ca au malai aici!), chiftelute, tocanite, falose pastai prajita tot cu mamaliguta si toate nebuniile traditionale, nu ma plang deloc la capitolul asta, deloc, tocmai din pricina ca-mi place atat de mult am cam luat nitel in greutate, numai asa, nitel 🙂 In plus sotul gateste, si o face bine, iar ingetata vine in atatea sortimente ca-i greu sa o treci cu vederea, mai ales pe cea de fistic si migdale, am mai descoperit un restaurant a carui specialitate este o gainusa mica la cumptor umpluta cu orez si falose neagra, o nebunie! Nu stiu zau cu ce am gresit in viata asta, cred ca sunt damnata sa ajung in categoria 60-100 kg, vorba aia nu e bai ca deja’s maritata! -))))

Ce ma nemultumeste: produsele de curatenie, nu au asa mare diversitate si in plus e totul ala’n dala, ma uit pe rafturi si parca sunt mata care se uita in calendarul chinezesc. Ariel e tot ariel si aci, cocolino in schimb se numeste snuggle, cum naiba sa poti face o gluma gen ” care e antidotul viagrei? Cocolino, o face moale si pufoasa…cu snuggle nu merge, si oricum nu am pe nimeni aici sa imi permit a face genul asta de glume…imi e dor de prietenii care spuneau : paaaazea ca zice Nikki bancuri…acum, mai sporavaiesc un romana cu Dante, catelul, nu intelege el nimic dar am impresia ca ma asculta totusi, hmmm asta spune ceva desore starea mea psihica, orisicum, nu e nimic noi sub soare 😀

In rest sunt o fericita, prietenii imi scriu mereu e-mailuri sa ma tina la curent cu evolutia lucrurilor in viata lor, primesc poze, ultimele barfe din fostul birou, familia ma zapaceste cu atata atentie, nu aveam parte de atata arentie cand eram acolo, acum se pare ca ma rasfata. Viata e frumoasa, e realmente  minunata. Imi doresc ca si a voastra sa fie la fel , eventual cu o mega infuzie de fericire si o inundatie de frumusete si serenitate.

Ma bucur sa s-a mai incalzit in Romania, e din pricina ca am trimis eu telepatic niste raze de soare, asa le-am promis unor prieteni 😉 Pentru data viitoare am pregatita o incursiune in copilarie a la Ionela Cenguta. Pentru moment, va pup cu drag si va salut respectuos si calduros.

Romani in Puerto Rico

Nu prea am cautat conationali in tara asta, am gasit o persoana din Bucuresti care este casatorita aici, la aprox o ora distanta si am incercat sa legam o prietenie, e dragut sa ai sentimentul ca nu esti rara ca o floare de colt, insa eu sunt mai circumspecta de fel 🙂 Orisicum, sambata o sa o am in vizita pe ea si sotul ei, ma gandesc deja la niste ardei umpluti cu mamaliguta…yummy.

Trebuie sa va marturisesc ca de patru zile sunt mamica, sambata seara am parcurs mai bine de 100 de km sa intalnim noul membru al familiei, si uite asa ne-am procopsit cu un micut doberman, de o luna de zile, care plange, are nevoie de atentie, ma tine treaza si in priza non stop, ieri l-am obisnuit sa isi faca nevoile afara, ii place iarba, lui David nu-i prea place sa o strica, pe ea, peluza 😀 dar atat timp cat nu trebuie sa curat prin casa si sa dezinfectez, eu sunt fericita. By the way, la o luna de zile s-a declarat a nu fi un fan inrait al prosopelelor pentru dresaj…si l-am luat si infestat cu purici…mititelul se scarpina scancind..si l-am spalat..l-am puricit, l-am curata pe cat posibil, asteptam sa creasca, sa ii putem pune frontline…astept sa creasca sa fie un cutu rau sa ma sint in sigura oriunde cu el. Acum imi urmareste degetele si imi baloseste tastatura laptopului…imi vine sa-l mananc la cat e de dragut 🙂 Dragut cu mine, pe straini deja ii latra, si pentru cat e de pititc latra ca un mare voinic.

Azi ma simt cam singura, pentru ca avem bebe acum nu l-am mai putut insoti pe al meu sot intr-o deplasare…il asteptam cuminti sa vina acasa…eh nu chiar cuminti, dar suna bine , nu? Ne-am gandit si la faptul ca in aprilie trebuia sa avem si noi parte de o luna de miere, dar cum sa plecam in deplasare cu un cutu dupa noi? Ne gandim sa il plasam la hotel…dar costa si vorba aia, banii nu cresc in copaci! Cine m-o fi pus sa iau caine?

Va pupam amandoi cu dragalasenie, el cu mai multa, eu cu mult mai putina 🙂 si atasam si o poza sa stiti si voi despre ce e vorba, vi-l prezint in toata splendoarea lui pe Dante, catelul filosof! Si….special pentru a va mai incalzi sufletele atasez si o poza cu ultima plimbare pe plaja 🙂

 

stilul lui Dante de a dormi

 

 

 

Teama

Teama este un concept cunoscut de multi insa’ neexperimentat’ de marea majoritate. Nu vreau sa para ca e totul miere si lapte in tara asta, si o sa o iau metodic si agale la vale pe si anume panta explicatiilor. In cele ce urmeaza o sa imi expun cateva temeri pe care le experimentez din cand in cand.

Imi e teama de potop de fiecare data cand incepe sa ploua din senin din iarba verde, si tine-te taica bine cand se apuca de turnat scenariul e apocaliptic! Mai e si zona in care locuim…este leaganul reggaetonului, nu ca nu ar fi exact ca manelele noastre, se intampla sa mai treaca vreo masina cu muzica la maxim si din masina se revarsa zgomotos nevoie mare trilul reggetonist, asta este pana la urma pot ignora, nu se intampla mereu, daca nu ar fi sa mearga mana in mana cu ..ta ta ta tam cartelul drogurilor, primul si cel mai de tremut e la distanta de noi dar unul, destul de insemnat se afla ca cateva strazi distanta, iar oamenii cu pricina nu au nici un dumnezeu, nu le pasa de politie, nu le pasa de nimic, ba mai mult nici politia nu cauta sa aiba de a face  cu ei..cunoasteti scenariul, nu? Ei, al meu sot fiind militar nu este prea simpatizat, ca doar reprezinta legea intr-un fel sau altul si uneori este amenintat ca o sa i se execute in glont in cap…cum a zis si el ‘ Nu ma omoara Afganistanul, si ma omoara vreun tampit de pusti cu un pistol’. Ce ar mai fi…sa vedem, imi e teama sa zabovesc mult inafara masinii dupa ce am facut cumparaturi…si cu atat mai putin e ok sa zabovesti in parcarea cinematografului, astea o sa le invat din mers ca pe pe niste legi nescrise dar in momentul de fata mi se par scene scoase din filme!

Sa mai spun ca la fiecare sarbatoare , anul nou inclusiv mor cativa omeanei impuscati din greseala pe strazi? Dap, de anul nou au fost 4 persoane decedate, la petrecerea Calle San Sebastian au fost 8, si tot asa…va spun, o sa ma apuc sa-mi fac testamentul! Pana atunci ne punem de-o fiesta cu un gratar, costite si cartofi in coaja stropiti cu putina sangria sau o bere rece… sa traim bine zic!

Panseluta va flutura petalele in semn de ramas bun pana pe data aviatoare. Va pup!

 

Hai hui

Cam asa ma preumblu eu pe aici. Sotul meu nu e cel mai bun ghid, cel mult face un efort sa exemplifice in urmatorul mod ‘ and there is that statue, i dont know what’s up with it…and around the corner is another sh*t, over there is some more crap..’ e lesne de inteles ca mai bine ma lipsesc de explicatiile lui, si descopar tara asta in ritmul meu, fara explicatii suplimentare. Aseara am petrecut, ‘ la fiesta de la calle St. Sebastian’ numai ei si spaniolii pot sa faca o sarbatoare din absolut orice, inclusiv o strada in cazul asta, aseara m-am distrat pe cinste si m-am crucit in acelasi timp, o gramada de pustime, copii de 14 ani maxim care beau si se dezmatau desi legea nu le permite aroganta asta pana la 21 de ani, si era plin de politie peste tot, se pare ca tot parintii sunt raspunzatori pentru faptele copiilor, si daca ajung intoxicati la spital au cam imbulinat-o cu picatele, ei, parintii evident!

Oricum de pe departe cea mai ciudata intamplare mi-a fost dat s-o reperez in noaptea de ajun, un 11 pm, intorcandu-ne acasa de la cina in familie, ma uit pe geamul masinii si ce-mi fu dat sa vad? O linie de cel putin 9 masini, asteptand cuminti la MC DRIVE! Am zis ca este mai mult decat evident ca traim intr-o lume nebuna, ce naiba doar era ajunul Craciunului!

Tot vorbim de mancare, sunt absolut indragostita de unele combinatii, si nu prea incantata de altele, pizza si pastele aici sunt cu desavarsire cele mai groaznice pe care le-am incercat, pana si jerry’s pizza in Bucuresti face pizza mai buna…pastele nu mai zic nimic de ele..catastrofale, iar chinezescul? Sa te fereasca al de sus, sa mananci aici la vreun chinezesc! Chipurile se gateste in functie de preferintele locuitorilor..asta este, e bine ca pot sa imi gatesc singura chinezesc si mai mult decat atat, am la dispozitie toate ingredientele, la Walmart 😉 Azi imi gateste sotul ( pe langa minunatele omlete spaniole, la care e as,mai bune nu am mancat nici in Barcelona), imi gateste ceva in genul musacalei noastre numai ca e facuta cu platanes, un fel de specie aparte din familia babanelor, o sa vedem cum iese. E putin nostim sa il vad dandu-se peste cap sa ma multumeasca, desi intre noi fie vorba, nu e cel mai bun bucatar…si il critic mereu, evident cu singurul scop de a-l  motiva sa evolueze.

Sper ca am scris totul intr-un mod coerent si fara de greseli, sincer m-am delectat cu o varietate de bere…am inceput cu cea mai deschisa la culoare ( asa am fost sfatuita), dupa care gradual mi-a fost adusa bere din ce in ce mai inchisa pana am ajuns, evident, la negru, dar era o bere neagra cum nu s-a mai vazut, cu gust de ciocolata si cafea…super buna, dar azi platesc tribut zeului Bahus…

Va pup Panseliticeste ca de obicei.

 

Traditii

Exista conceptul asta de traditie, si de cele mai multe ori este mentionat in context pozitiv, e cam la fel de cool si pe val ca si stilul vintage..insaaaa cand traditia asta sta in calea fericirii mele, mi se rupe de orice scuza folosita in numele traditiei! De craciun mi-am cunoscut bunica, si matusa…verisori samd, e normal si in Romania as fi procedat la fel, mai ales prima zi de craciun cand traditia ne impunea o vizita de burdusire a stomacului la bunica…dar cand am auzit ca aici totul se repeta la indigo, si de anul nou mi-am pierdut respectul pentru traditia din familia sotului…sa fim seriosi! Anul nou e pentru ceva nou! Si uite asa am petrecut tropical  la un hotel, cu salsa si merengue si restul, nu stiu ca habar nu am despre dansurile astea latino, ca atare am avut nevoie de multe cocktailuri cuba libre sa ma incumet pe ring…dar a fost dezmat, sau cel putin asa s-a vazut din partea mea de scena -)). Oricum nu exista petreceri mai faine decat in Romania, niciunde, am decis deja sa fac sarbatorile de iarna in 2012, asta daca o sa mai existam si nu ne mayasim cum e prescris, invaluiti de zapada si eventual alta muzica decat latino…vedem.

Azi am avut cateva momente magnifice cu al meu cumnat, care fiind de o anumita inclinatie in viata lui particulara mi-a prezentat magazinele si firmele din mall cu o cafea de la starbuck’s in mana, si brusc totul era cuprins de culoare, o sa am parte de sesiune de cumparaturi cu el cat de curand 😀 in plus e un tip cu experienta in make -up si imi ofera mereu cadouri creme si cremute scumpe si de regula imi spune ca nu am nevoie de machiaj, ce poate o femeie sa isi doreasca mai mult de la viata?

Am fost in ultimul timp la cinema, o cinema care se numeste arts cafe cinema cu filme din toata lumea, si carribeans cinemas, unde am vazut iadul dezlantuindu-se! Stiu ca m-am plans de calitatea oamenilor din cinemaurile din Bucuresti, dar nimic nu m-ar fi putut pregai pentru ce s-a intamplat in ultimul mentionat cinema, unde vazui Sherlock Holmes si tone de gunoi la plecare, nimeni nu si-a dus gunoiul, lumea vorbea la telefon in timpul filmului…cred ca am reperat pe putin 20 de sonerii diferite in timpul filmului…deci …nicaieri nu ne paradis…va urma, acum al meu cumnat imi face un cockail si ne dezmatam si noi ca fetele 😀

Va pupa Panseluta

La multi ani!

Dragii mei,

Aceasta mica scrisorica sper ca va gaseste sanatosi, cu o noua lista la capatai, doar e un nou an si ca in fiecare an trebuie sa fim pusi pe lucruri mari, de care, din pacate uitam pe parcursul zilelor ce trec ametitor de repede si iar ne trezim intr-un nou an si parca lista ramane mereu aceeasi…eu mi-am propus sa reancep a scrie, acum ca mi-am dobandit linistea, pacea si mult timp liber la indemana.

Stiti oare ca tampenia aia de fraza stereotipica : ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample, chiar se aplica uneori? Anul trecut petreceam 12 noaptea in taxi cu una din cele mai bune prietene, pe cat era ea de suparata ca intarziam pe atat eram eu de extaziata gandindu-ma ca voi calatori mult in anul 2011, putin stiam eu Panseluta  mica si nestiutoare ce imi pregateste soarta, si uite asa am ajuns sa calatoresc, foarte departe si numai in acel loc indepartat ascultand chemarea inimii. Dar si eu ca si Piaf, nu regret nimic, acum sunt intr-o vacanta a carei finalitate nu o stiu, lefaindu-ma cu nerusinare pe plaje cu nisip alb si mare de azul, cu veselie mare si oameni mai putin apasati de griji decat acasa, si da, acasa inseamna mai mult decat Romania, pentru mine acasa are conotatii dintre cele mai expansive 🙂 si totusi de sarbatorile ‘ de iarna’ m aintrebam cu tristete oare unde e zapada…fara zapada nu mai au acelasi farmec…fara piftie si cozonac nu miroase a sarbatori…

Am dubii in ceea ce priveste abordarea pe blog, ar trebui sa atasez zilnic imagini ( ca sa ma urasca toata lumea de acasa, unde aud ca e frig si vreme urata), ori sa scriu ce-mi debiteaza tartacuta, asa cum am facut-o pana in prezent? Pana una alta ascult ce reclame au la televizor si sincer nu pot sa concep ca unii chiar se lasa prostiti de minciunile astea…eh noi sa fim sanatosi si sotul meu sa continue sa faca minunatiile astea de cocktailuri ca in rest ce mai conteaza? Multumesc Michaelei ca nu m-a uitat si inca a mai amintit de mine in pofida lungii absente, La multi ani si tie Mihaela, cu sanatate si multe bucurii.

Va pup, ca de obicei panseliticeste de la tropice 🙂

 

Despre casatorie

Panseluta e deja atemporala, habar nu am cand am scris ultimul articol, despre ce si mai ales care a fost motivul, dar stiu ce se intampla acum, am de scris cate ceva despre casatorie, pentru ca intr-un fel ma impinse necuratul sa imi spal hainele in public, si unii colegi au profitat de asta.

Buunn, daca sunteti curiosi / curioase despre ce se intampla in viata mea acum, va las aici un link : am fost fortata sa scriu articolul, serios!

http://www.perfecte.ro/love-sex/internetul-noul-cupidon-poti-sa-ti-gasesti-barbatul-perfect-chiar-si-la-mii-de-kilometri-distanta.html

Acum despre subiectul in discutie…casatoria mi se pare doar o modalitate de a te supune legilor sociale. Punct! Nu imi place ideea de nunta, ma doare deja capul numai gandindu-ma la rochii, torturi, pahare miri/nasi si restul ( nu ma ocup eu de nimic!) insa fac si chestia asta pentru prieteni, trebuie sa se bucure si ei ca imi pun eu ( Toma necredinciosul in varianta feminina) pirostiile!

Asadar, sa fie totul clar : nu cred in institutia asta, ca daca era asa perfect totul, nu s-ar si inventat divortul -)) Nu zic doamne fereste ca nu exista si oameni fericiti! Uneori insa, poti fi fericit si fara sa dai cu subsemnatul, eu nu m-as casatori daca nu ar fi trebuit sa ma relochez si sa fiu pusa in postura sa imi fac actele acolo. Adevarul este c ain momentul in care ai copii, lucrurile tind sa se complice, insa nu mereu.

Am vazut ca am fost lepsuita, nu promit ca reusesc sa ma achit de ele, insa voi incerca.

Va pupa zapacita de Panse.

Miseleste

Va salut, un pic miseleste si cu un mic zambet sagalnic in coltul gurii…trebuie sa ma laud ca ma lefai, literalmente ca o rama la soare, la 24 de grade, si ma gandesc ca nu am un martisor la indemana, desi am primit flori, tot e ceva…pe sistemul : dragule, eu in Ro as fi primit ghiocei pentru ca e primavara ( aparent, numai primavara nu e la – 6 grade :P), cine sa-i spuna panselutei ca e dusa cu pluta pe Bistrita, ca aci e o permanenta vara? Nimeni ca Panseluta e o floare firava si mai ales sensibila..nu i place sa i sa zica doamne feri ca nu ar avea dreptate sau ca ar fi absurda!

Sa va spun cate ceva de sotul meu? Mai bine mai aman putin, sa fie treaba treaba, sa pot pune si o poza doua, acum nu prea am timp, sunt intre doua sesiuni de facut nimic si planuit sa facem ceva..

Va salut cu drag, si va pupicesc Panseliceste de la tropice 😀

Week-end de Panseluta

Panse  a suferit nitelush, cam o saptamana…racita cobza! Petale pleostite, frectie carmolitica, pastile, prafuri si munca de birou, ca fara nu se poate! Joi am cazut la pat, partial moarta, aparent fara sanse de a fi resuscitata! Vineri am comandat pizza, mi s-a oferit sansa de a comanda o pizza in forma de inima…futu-i ziua lui nenea Valentin si cine mama naibii a decis sa importe sarbatoarea asta!?

Panse traieste, cum mi-a zis un prieten : drac mort si Panseluta exterminata nu exista!

Vesti…plec in tari calde, nu v-am tot repetat eu ca am fost nascuta sa traiesc pe o insula, la umbra unui palmier frecand menta toata ziua?  Ehhh, chiar asa va fi…ma duc putintel in Puerto Rico, in cam 19 zile, ca deja am inceput sa numar cu nerabdare.

Posibilitate : Panse s-a manifestat si pozitionat strategic importriva institutie casatoriei, de cand se stie ea n-a atras-o deloc ideea, cu atat  mai putin sa se proiecteze ea in lumea oamenilor normali si evident casatoriti…dar exista o posibilitate ca Panse intr-un moment de nebunie temporara sa fi zis DA…nunta nu fac, ca atare nu va invit, si nici casa de piatra nu imi urati, ca nu suport  constructiile, sunt in definitiv o Panseluta delicata nu un castor lucrator la diguri S.A!

P.S Panse e nitel mai mult speriata, pe cine sa aleaga nasi, pe cine sa puna pe lista, trebuie sa ai nasi? -))

Hai cu vara si caldura si eventual poate mi se limpezesc si mie gandurile.

Pupici Panselitici

 

 

Povestea lui Freddie

A fost odata ca niciodata, pe plaiuri vechi  moldovenesti o preafrumoasa Mioara, asa o chema pe ea, de la Maria, sa nu starnim confuzii, asaaaa, si ea se nascu intr-o frumoasa si insorita zi de 13 Iulie, evident ca de-a lungul timpului taman in aceasta zi primea Maria noastra cadouri cu duiumul, insa pe departe cel mai inedit a fost un cutulush mic, negru,pufacios, adunat de pe strada si dat cadou. Ehee si tine-te nebunie, tombola cu biletele, sa ii alegem un nume, suceste-l pe toate partile, minuneaza-te de el si stuche-l sa nu-l deochi, asa a inceput povestea lui, a catelushului Freddie. Era si normal ca la programul incarcat pe care il avea Mioara sa nu poata avea grija de cutu, insa avea doua mandreti de fete care stateau singure si altceva mai bun de facut decat sa adune caca de cutu  nu aveau de facut, in plus, e si nepoliticos sa refuzi un cadou si e inuman sa il arunci iarasi pe Fredita acum si botezat, inapoi in strada. Asa a intrat in viata noastra micuta potaie, si am prins drag de el mititelul, si Panse si sora-sa, si ne invarteam in jurul lui, ne jucam cu el, il chinuiam, il alintam…. ce mai, o mare veselie, in august trebuia sa mergem la mare, ca o mare familie, adica Panse, sora si prietenii, unde lasam javra alias potaia care ne strica planurile???

Panse si sora-sa in tren, prietenii, veselie, in drum spre mare, toate bune si frumoase, vine nasaul….saaaaaseeeeeeee – nu, nu era din pricina de nu ne-am luat bilet, era un sase ascunde-l pe blanos ca ne prinde nasul si-l smotroceste ca pe Bubico. Freddie de atata bucurie a botezat dusumeaua compartimentului cam de 3 ori, tot cam pe atunci ne-am decis sa nu-i mai dam sa bea apa, ca doar, un caine hidratat nu e neaparat si fericit…bun si am ajuns la mare, si i-a priit lui Freddie dragul de el si crestea vazand cu ochii, asa cum cresteau si cheluielile noastre sa-i luam lui mancare, si i-am trimis Mioarei o vedere de la mare ( sa nu va aud, da? ca pe timpurile mele se ‘purtau’ vederile. PUNCT), si pe vedere era un mic cutunache negru care zicea Ham Ham am ajuns si eu la mare, geniala vederea, v-ati prins nu? Freddie era negru, era la mare…hai ca nu e chair atat de greu…ehhh dragii mei si astea au fost vremurile bune si nebune si frumoase si nastrusnice…

Insa a venit o vreme cand peste tot prin apartament ne loveam de Freddie, nu ca eram multi, eram numai noi trei dar, cu regret ne-am decis ca e vremea…e vremea sa ne luam adio de la el! Asa a ajuns dragul de el la tara, cu  lantul de gat si cu suspinele in botic. Mamaia l-a iubit,atat cat stia ea, era mare falos, si ii statea bine in lant, noua ni s-a cam rupt sufletul, si lui la fel, dar macar era la caldurica, era hranit, ii era mai bine decat pe strada, si in schelalait de iti rupea inima l-am abandonat la mamaie. De fiecare data cand mergeam la tara devenea cel mai vesel caine, sperand ca am venit sa-l luam din nou acasa, asta nu s-a intamplat, ce s-a intamplat in schimb, dupa ani si ani de sperante ca ne va intra din nou in gratii, Freddie trage sa moara. Mamaie nu e genul de femeie sa dea banii pe medic veterinar pentru caine, si se uita la el cum dupa ani de iubire neconditionata , dupa ani in care a protejat curtea, si pur si simplu ne-a umplut inima de bucurie la cat de dragalas si ubitor era acum  sufera, scanceste, nu mananca, si sta abandonat in cotet facut gnemotoc, plangand, schelalaind  si nimeni nu se indura de el sa-l curme suferinta. Am tipat ieri la mamaie, asa strajnica femeie cum e ea, am tipat efectiv din toti rarunchii, am certat-o si aveam lacrimi in ochi :  ” cheama un veterinar sa-i curme suferinta, chiar n-ai pic de inima?!” sper ca nu m-a mintit si a chemat medicul iar  azi o sa-l eutanasieze…parca ma bantuie ochii lui de caine bun,bland si iubitor 😦

Imi joaca prin fata ochilor si acum imaginea lui cutu Freddie si mi-e inima incarcata de regret…parca m-as desparti de un prieten drag, si DA am plans 😦

De sub nameti

Panseluta va saluta vitejeste, inarmata pana in dinti, nu cu parul cum ar crede unii ci cu manusi,fular, cojocel si caciula cazaceasca mai mare decat petalele. As cam avea chef de facut un omulet de zapada, insa vecinii mei comunisti nu m-au lasat sa-l fac pe pajistea unde salajluesc, asa ca…lasa-l in treaba lui de om de zapada, mi-l proiectez numai mintal ca am la treburi pe la birou de abia imi amintesc in rastimpuri sa mai respir!Rezulta ca nu mai vreau sa fac om de zapada, asta sa fie clar pentru toata lumea, da?

Vineri  ma dau cu saniuta in Poiana Bv, asta ca sa va fac in ciuda 😛 iar la sfarsit de februarie imi pun in valiza costumul de baie, palaria, prosopelul si cateva rochitele si ma duc direct in Caraibe, nu se mai poate altfel, mi se zdruncina petalele de atata dardaiala!

Duminica am facut clatite,si nu  orice fel, ci pline de nutella, ca in fiecare saptamana, va las cu o poza, poate va e foame 😀M-am preumblat pe unele bloguri si am aflat urmatoarele : Inji m-a facut sa raz cu  lacrimi la postul : ‘urmareste-l si te va izbavi’,  Semaforul e la fel de suparata pe lume si pe conceptul de non valoare, Sufletica e si ea nitelush in hibernare si parca nitel apatica in 2011, dar isi revine ea! Ada si-a inceput o afacere, sa ii fie intr-un ceas bun sa se bucure de succes, mai e si racita pe deasupra si evident, ca noi toate are un mic razboi cu modul in care clocesc barbatii gandurile.Crocoditza ne vrea tot fericiti cam de la Craciun incoace, ca nu a mai dat pe blog, Suflet de femeie se tanguieste la fel de frumos pe cat o facea si inainte si sincer mi-as dori sa intru la ea pe blog intr-o zi si sa o descoper fericita si inseninata. Cam atat am rasfoit, recuperez eu incet incet, asta dupa ce o sa imi plece musafirul pentru care trebuie s-o fac pe ghida in Bucuresti, sincer dragilor sunt o ghida si o gazda execrabila, dar pot sa traiesc cu gandul asta! Serios acum,poate nu sunt chiar asa o Panseluta Varza, doar am facut clatite, ba le-am si  impartit, si chiftelute si ciorba de afumatura si mazare si musaca, numai chef de gatit specialitati romanesti nu avbeam, da’ nah, daca ai oaspeti ai di tati!

Ma duc sa mananc un pranz chinezesc, nu stralucit, dar nah, macar s-au gandit si astia de la chopstix sa faca livrari! Tot e bine! Sa am pofta 🙂

Va salut respectuos si  la o buna revedere.

De an nou

Panseluta va saluta!

Panseluta tine sa va anunte ca e o nesimtita fara de seaman, ca a fost prim Amsterdam si s-a afumat vai petalele ei, si ar trebui sa ii fie rusine, dar se zica ca ” daca esti in Amsterdam, faci ca toti turistii” sau ceva in genul asta -))

Viata de Panseluta e minunata, n-am facut nimic interesant de Revelion, am lucrat de mi-au sarit petalele si pe 31, abia am gasit taxi sa ajung la meetingul de la un piano bar, clink clink si la 2 noaptea dormeam dusa, nu am pus pe caiet planuri de viitor , nici un new year resolutin, nimic nimic, dar stiu un lucru, Panse va fi * 2 in curand….Panseluta Mica si Panseluta Mama, la ce va gandeati?! Nu sariti cu felicitarile  ca inca nu s-a intamplat, dar sa fim seriosi nici greu nu e de trecut la fapte. Asta imi doresc sa fiu mama cat mai curand!

Va ureaza Panse un An nou in care cel mai bun moment din trecut sa fie cel mai groaznic din viitorul vostru.

Iertati-ma rogu-va pentru absenta, o sa ma pun eu la curent cu ce a mai facut fiecare, si reluam legatura -)

Pupici

 

De sarabatori

Stiu ca am dat bir cu fugitii, stiu ca v-am neglijat, si mai stiu si ca sunt egoista…m-am gandit numai la mine si doar la mine, cum sa fac sa imi fie din ce in ce mai bine.

Din BV m-am intors la birou, si m-am pus serios pe munca, iar la inceputul lui decembrie am disparut sa ma afum nitel in Amsterdam si in Enschede. M-am enamorat putin, sunt fericita, sanatoasa si mai ales voioasa, ceea ce va doresc si domniilor voastre 😀 Ins anu asta a fos tmotivul pentru care scriu postul asta, alta fiindu-mii motivatia si anume :

Vreau sa va urez un Craciun de pomina, sanatate, bucurii si belsug.

Revin cat de curand cu alte posturi si trasnai, ca la drept vorbind, Panseluta e de neoprit, numai boroboante face!

 

Va pup cu  mare drag!

Brambura

Cam asa umblu eu zilele astea, brambura, daca as mai avea si zile de concediu as fi o Panseluta mega fericita, dar asa, sunt doar fericita. PUNCT, si e destul , chiar e o realizare comparativ cu modul in care m-am simtit in ultimele doua luni. M-am prins! Aerul tomnanic imi face bine, m-a trezit la realitate, asa nitel intepator dar benefic ca acupunctura 😀

Week-endul asta se anunta o umblare bramburita pe coclaurile Tampei, si asa imi e drag Brasovul…doamne doamne! Prieteni sa ai si voie buna ca restul se rezolva, mai mult chiar ma dau peste cap sa cunosc oameni  noi sa ating alte puncte in discutiile uzuale si de larga raspunadire, ma face sa zambesc si sa-mi demonstrez ca imi place dom’le socializarea asta. Ieri am fost la teatru, am aplaudat 10 min in picioare, chiar va recomand ‘ sunt un orb’ starring al nostu magnific  Malaiele. Saptamana viitoare merg la opera, am inceput si un program de culturalizare, citesc mai mult, citesc selectiv, merg la teatru,opera, mai fac si yoga dar nu se incadreaza in programul asta :))

Voi cum sunteti? Cum va gaseste inceputul asta inasorit de iarna? Va urez toate cele bune, un weekend minunat si multa bucurie.

Pupici Panselitici!

Merci dragilor de ei care s-au lepsuit din vina mea. Merci Sufeltico! Sa-mi traiesti Petro si sa fii mai vesela, trecatoare-s toate… si…Inji dragul de el ii multumesc azi  live.

Lepsuita fost-am

Dragii de ei Mihaela si Alex, s-au gandit sa imi scoata petalele din hibernare ( da dom’le Panseluta ca ursu, da nitel frigul si tzuf, dispare), noh si pentru ca mi-e drag de ei le raspund apelului…si uite fraimosete de leapsa :

Leapsa psiho

La unele intrebari trebuie gandit la modul ¨Prin Absurd¨. raspunzand la unele intrebari nu se va intelege ca ati fost/sunteti/trait acele experiente.

1. esti intr-o situatie unde drepturile individului nu exista. trebuie sa alegi intre Umilinta si Bataie. tu ce alegi si de ce?

R : Cum fara drepturi? Eu am drepturi, eu sunt panseluta, am libertate sa aleg bataia, poate prin absurd Panseluta e masochista 😀

2. 3+4= 5 este posibil?

R: Orice e posibil!
3. daca cineva maine iti pune pe masa 1 milion de euro si ti.ar spune sa omori pe cel mai bun prieten/a, ai face-o?

R: pe dracu, ce mai e in zilele  noastre un milion de euro, prietenii sunt valorosi, discutam de la 5 miliarde in sus. Bonus – succes garantat le stiu toate punctele slabe, pentru inca 5 miliarde ii torturez psihic pana cedeaza si de sinucid.
4. spui intodeuna adevarul?

R: sa zicem ca exceptiile sunt foarte rare, da mereu ma incapatanez sa fiu nesuferit de directa si i speak my mind cum ar zice englezu’.
5. esti la un pas sa iti realizezi cel mai mare vis al tau. pentru a reusi trebuie sa faci un compromis pe care in mod normal nu l-ai face. de retinut e ca de nu faci acel compromis sa zis cu visul tau pentru todeauna. ce faci?

R: Cat linia orizontului e paradoxul!  Ma compromit, imi doresc sa fiu compromisa, suna fain cuvantul!
6. ai inselat, furat vreodata?

R: Evident, nu’s fara de pacat, am inselat in asteptari sunt sigura, dar nu am furat, mamei am grija sa ii inapoiez cerceii sustrasi miseleste din pricina de ‘ imi plac prea mult si nu vrea sa mi-i dea’.
7. ce parere ai despre zicala: ¨Creeaza unui om DORINTA si se va fute pe ele principii, vise, etc¨

R: Tre sa incerc treaba asta cu F*tutul pe principii, e comod, nu zgarie?! Visele fac parte dintr-o categorie aparte, dar in principiu daca visezi ceva si il/o doresti cu ardoare,poti fi dispus/a sa le dai naiba de principii pentru a-ti satisface nevoia/placerea.
8. ti s-a facut vreodata o observatie negativa in pat? daca da care a fost aceasta.

R: Nu
9. esti in situatia de a decide intr-o situatie fara iesire. trebuie sa ordoni moartea a unui milion de oameni pentru a salva alti 5 miliarde. daca nu-i sacrifici pe cei 1 milion , atunci vor muri toti. Care e decizia ta?

R: Il pun pe Chuck Norris sa il snopeasca in bataie pe a’l de a dat ordinul pana il anuleaza. Chuck Norris invinge mereu! Demorgafia e in siguranta, nimeni nu moare din pricina mea!
10. ce aplicatie/formula matematica ne poate da raspunsul =123456789 ?

R: Eroare! Cine stie sa ma ilumineze si pe mine, Panse nu fu buna niciodata la mate 😦
11. pentru ce suma ti-ai inchiria timp de o saptamana partenera/ul?

R: Sunt o egoista, nu impart nimic, decat daca e ‘accidental’ si e in interesul ‘nostru ‘ ca si cuplu 😀
12. Daca nu ai avea ce manca ai da in cap cuiva?

R: Nu, as gasi o modalitate sa ma hranesc, pana la urma urmei e o nevoie de baza….., si canibalismul ar fi o solutie…Planta Panse e razbunatoare, ce’ numai oamenii sa devoreze bietele plante?!
13. cand ai facut ultima oara sex si cu cine?

R: Vineri, prietenul la nevoie se cunoaste.
14. iti prinzi partenerul in pat cu o alta persoana in timpul actului sexual. cum reactionezi?

R: Chiar nu am fost invitata?!?! Cat egoism..pai plec, sa nu deranjez, nu ma mai intorc niciodata. Sa inseli e una, sa minti e imperdonabil sa fii si prost ( doar ai fost prins) e deja prea mult!
15. daca ai fi dumnezeu pentru o zi care ar primele 7 lucruri pe care le-ai face?

1. As reface lumea. 2. nu ar mai exista oameni pe pamant, nici macar aia din Avatar. 3. mi-as aprinde o tigara is as cugeta. 4. As inventa vinul, sa mearga tigara mai bine. 5. as inventa rauri de lapte cu miere – mereu am fost curioasa sa stiu cum arata tara in care curge lapte si miere. 6. l-as distruge pe chuck norris ca sa nu ma anihileze. 7. m-as odihni, ce liniste e fara oameni…si as face o Panseluta, as asa existe ceva dragut pe lume asta 😀
16. Da bani la cersatori?

Nu. Nu mai dau.
17. Maine e sfarsitul lumi. ai 24 de ore la dipozitie. cei ai face in aceste 24 de ore?

Stau cu prietenii, familia, injur printul si calul alb si mitul pesterii, as imparti ganduri bune si iubire cu toate persoanele care vin in contact cu mine, sex nu fac pentru ca vreau sa ajung in rai si, am auzit ca ar fi pacat, o sa fiu o  neprihanita la judecata de apoi :))))
18. esti intr-o celula de 2/2 cu inca un partener de 10 ani. in tot acest timp ai fost pus/a la cele mai goaznice chinuri posibile. intr-o zi ti se ofera posibilitatea de a scapa toate acestea. trebuie doar sa-i oferi cele mai goznice chinuri colegului de celula timp de 2 ani. ce alegi? sa te chinuie in continuare sau sa-l chinui tu pe colegul de celula?

R: Hmmm, sunt o razbunatoare uneori, insa cred ca daca am rezistat 10 ani la tortura, am fost condamnata pentru ceva serios, crima poate? Clar mi-o merit, si…cititi mai sus, sunt masochista, ador durerea…bring it on!
19. intr-o zi te suna cineva si iti spune ca stie cel mai goaznic secret al tau. daca nu-i dai ce si cat vrea va spune la toti. acel secret daca s-ar afla ar distruge tot ce ai cladit, ai pierde totul. ce vei face in continuare?

R: Se minte singur/a eu n-am secrete de genul asta care sa aiba un asemenea impact asupra vietii mele.
20. o parere personala obiectiva despre autorul care ti-a trimis leapsa. minim  50 de caractere.

Daca-i personala clar e subiectiva! Nu-i cunosc decat prin intermediul scrierilor. Alex este putin imatur insa asta e si farmecul lui, oportunist nitel dupa modul in care abordeaza unele subiecte. De apreciat este frachetea si spiritul critic, uneori e bine sa te vezi intr-o alta oglinda si sa ai parte de subiectivitate exprimata realist.

Mihaela este o persoana calda, emana inteligenta vie si veselie molipsitoare la ea pe blog,  unele scrieri imi amintesc de copilaria mea de nazbatii si lipsa grijilor. De apreciat este stilul in care scrie, desi e o femeie intr-o lume a barbatilor e si puternica si sensibila. I love the mixture!

Va rog sa va serviti cu leapsa, mi-ar face placere sa o citesc si la Sufletica, la Petro, si la Injiner.

O zi minunata tuturor!

M-am buildinguit!

Salutari calduroase, pe vremea asta chiar nu au cum sa strice.

O sa incep sa va spun o poveste…se facea ca prin vis o Panseluta zburatacita trezita inuman de injust sambata dis de dimineata, si-a luat expresia de je m’enfishista bucurandu-se peste poate ca merge la ‘party hard’ si…team-buldinguiala. LA fix si 10 minute intarziere ma culeg si pe mine colegii, veselie mare, muzica in masina, mai mai sa ma pronunt cu ” mahhh sa fie ce uichend de pomina o sa aveeemm!!’ pana cand am ridicat-o pe ultima colega, mai bine o lasam jos, in fata blocului, a reusit intr-un minut sa ne ruineze cheful si nervii cu : ‘ opreste muzica aia ca ma doare capu’ ” eu vreau sa dorm ca am fost aseara la concert’…si multe altele, colegul i-a sugerat sa ramana acasa, si sugeratul asta a fost pe un ton taios, ea s-a lamentat ca nu i se pare normal sa nu i se dea ascultare dorinteler de printesita nitel retardata. Panseluta pacifista a vrut sa nu isi f*ta ( chiar nu aveam alt cuvant ca si substitut) dispozitia siiiii…am aplanat conflictul, cu regula tacerii de aur, ba ma presus de toate si cand s-a bagat in fata mea la benzinarie sa ia ULTIMUL sandwish cu muschiulet afumat, nu am zis nimc, da nimic, NADA desi m-a durut stamina de efortul de a mentine tacerea! Dupa scurte negocieri cu Ale ( managerul nostru de suflet, pe care-l iubim si stimam pana peste poate), am deics ca trebuie sa facem o mica oprire in Brasov inainte de a ne refugia in Poiana minunata…si facuram intocmai, deciseseram sa ne vedem si cu in onestean de-al meu, pretin drag la o cafea sa stam de o vorba doua, eh…si ma gandeam cu frica la ce naiba o sa mai zica tantita ciufuta, ca daca se lega de originile mele si de prietenii mei , nici mama regulii tacerii de aur nu ma mai oprea, si cand face Panse urat, apoi face al naibii de urat! Ehh, noh dragii mei ne intalniram cu fenomenul numit Inji, sau Taba..ori pe scurt Alex care ne-a bagat sub masa de atat ras, l-au indragit colegii mei de numa numa, ba unde mai pui ca si ciufuta s-a amuzat si i-a inflorit un zambet pe moaca, extraordinar! Cu forte noi ajunseram si in Poiana, la timp pentru pranz, am studiat toanele colegilor si…viitorul nu suna bine, care mai de care cu plangeri…nu e cald in camere, nu e vremea frumoasa, nu aia nu ailalta, ma durea capul, am zis ca nitel din prietenul Jack za wiskey nu poa sa strice, ma si incalzesc, imi si revin psihic, si cum wiskey nu se bea cu dusmanul, eu Ale si Dora ( comitetul petrecaretilor) ne-am inveselit cat trebuie sa facem fata zilei cu brio….fu bun, atat de bun ca m-am dat la o gluma cu country  managerul , spooky! Mancarea m-a dezamagit, si ca sa fie si bomboana pusa pe coliva ma durea stomacul ingrozitor, norocul meu e ca mai toti colegii mei sunt medici, m-a doftoricit una dintre colege si cat de cat mi-am revenit sa pot sa-mi rasfir petalele la o sarba, hora, coco jambo si restul muzicii minunate care ne-a incantat seara..fix foarte putin :)) Am si clubarit tot cu ajutorul lui Alex si a lui goagle…sa traiesti o mie de ani…si a doua zi , dupa cateva ore prapadite de somn am reajuns in Bucuresti, rasufland usurata ca se fini la comedie si eu am toate petalele in pozitie pleostita dar intregi…eh dragii mei si atat de bildinguita am fost incat, nu mai am chef de nimic inca de sambata, ce sa fac sa imi vina cheful  sa fac curat in casa?! Va pun si  niscaiva poze sa trageti so voi un ochi, doi ochi, dupa posibilitati.

P.S –  Trebuie sa va spun pe sleau ca : bancul ala cu 100 de oameni care sa gandesc la sex = teambuilding nu s-a aplicat in cazul expus mai sus. Din pacate as putea adauga, sau din fericire, ok, unii colegi is luati, adicalea casatoriti si nu bag mana in foc pentru ei!  😆

Lasa-ma sa-ti descoper intensitatea

Intensitatea unei priviri, a unui gest aparent banal, am nevoia sa simt ca te cunosc, ca pot patrunde cu gandul acolo unde altii nu-si dau interesul sa ajunga. Nu, nu traiesc prin ceilalti, insa persoanele din jurul meu reusesc sa construiasca o parte importanta din mine.

Va las cu o melodie lejera pentru sfarsitul asta de saptamana.

Panseluta isi va flutura petalele la team-building in Poiana Bv. Visez la o palinca buna si debandare totala 😀

Week-end minunat!

Cu dor si jale

Dragii mei, bat din picioare de nerabdare, numai gandul ma face sa tresalt de fericire, ma proiectez intr-o lume feerica si numar zilele pana sambata cand…voi revedea Brasovul, orasul meu de suflet! Ma loveste in petala amintirile din copilarie, aerul tare de munte, acum daca o vizitez pe mamaie, ma nauceste de cap aerul ala curat…albia raului involburat, in care imi inghetau picioarele spaland la mana, cu sapun de casa, covoarele grele de iuta, si nu ma mai plangeam ca am o viata grea, si aveam parte de atata veselie in fiecare zi ca nu-mi imaginam ca intr-o zi o sa ma izbeasca de toti peretii grijile vietii.

Sa revin cu picioarele pe pamant, sa va spun ca la noi in birou e mare debandada, au venit peste noi britanicii, rusii, bulgarii, polonezii si altii, nu sunt prea incantata…nu sunt incantata nici de faptul ca administratorul cladirii s-a tipat la noi ca fumam in subteran, mama lui de imbecil, a trebuit sa ii explic ce inseamna sa sa ai maniere si un alt mod de abordare implicit exprimare, nu sunt sigura ca a inteles ceva…dar a plecat in treaba lui, la timp! Tot la timp ne-am oprit si noi din discutii, unei prietene i-a nascut sora si  ne-am introdus de buna voie si nesilite de nimeni in elemente explicative, prior, in timp si dupa nastere, nu-i tocmai placut…desi bag mana in foc ca e o experienta extraordinara, chiar si manjita de diverse, si cu dureri, si cu tipete si cu interventii care mai de care…ma mai gandesc daca vreau sa fac bebe, ma gandesc intens 😀

Hai sa deschidem alte subiecte, mai placute, mai funny, mai antrenante. Ce spuneti voi vis-a-vis de relatriile ( de n luate cate 8) dintre colegii de birou? In fond petrecem atata timp la munca incat aria noastra de activitate se reduce uneori doar sfera cercului: birou-casa-birou-casa…si uneori iti iei si ‘munca’ de la birou acasa. O fi o alegere inspirata, sau nu? Voi ce credeti?

 

O zi  minunata tuturor!

Printre soapte

….mi-au dat caldura, in suflet o aveam, dar in calorifere nu, dar am caldura ieeeiii!!! Ieri…frig in casa, apa calda calaie insa daca ai caldura in suflet….le rezolvi pe toate!

A fost Rioja, au fost lumanari, a fost nebunie si inevitabil caldura…..sufleteasca multa caldura imprastiata in corp in mod inegal ce-i drep, Extaz,Soapte, muzica….o muzica aparte …teoria conspiratiei 🙂

Miroase a week-end in aer, si mirosul asta imi trezeste simturile de bestie, las petalele acasa si pornesc in redescoperirea Panselutei de week-end, ceva total aparte.

Datoria ma cheama, tone ne mailuri se cer a fi scrise si….n-am ce face, le ascult chemarea obositoare, repetitiva, insa in inima mea e deja vineri, e bine, e super 😀

Un sfarsit de saptamana monumental dragilor!

Va pup!

Anunt IMPORTANT

Ceva fenomenal, blogul ma pedepseste, NU pot si pace sa va raspund la comentarii, si vreau, imi doresc, dar mai astept sperand ca o sa-si revina, o sa ma ierte pentru absenta si ne punem pe treaba cum s-ar zice 😀