De-ale vietii valuri

2 comentarii

Dragilor, se pare ca e mai greu decat anticipasem sa ma tin de blog zilnic, si asta pentru ca, zau nu-i simplu sa fii casnica. Ieri a trebuit sa-mi suflec manecile si sa ma apuc sa fac curat pe terasa si spatiile adiacente, toata ziulica am trebaluit si i-am dat oridine directe sotului, altfel nu face nimic, asa l-au obisnuit astia in air force, asa trebuie sa procedez si eu. Nu se plange dar nici nu-i convine, oricum am terminat de pus in ordine tot ce tine de spatiile exterioare, mai avem dat cu un var, sa fie treaba treaba. Cum nimic nu se face fara sacrificiu, in procesul de curatenie si-a pierdut viata un coqui ( o broscuta cantareata – mi s-a rupt inima cand l-am vazut accidentat, dar asta este – nu va fi uitat!).

Cand vine vorba de lasat sortul deoparte si distrat, sunt cam dezamagita de Puerto Rico, lumea e vesela nevoie mare, se distreaza ce e drept dar intr-un mod total nefamiliar mie. Se canta si se danseaza pe strada, in mall-uri, chiar si in supermarket daca acolo te loveste pofta de batait insa la capitolul cluburi, ori piano bar sau lounge nu se pot considera competitivi…nici pe departe cu ce avem noi in Romanica, nici pe departe, si se inchid la 12, cel tarziu 2 am…e strigator la cer va spun! V-am spus si ca se intuneca la 6? EI bine, la 6 pm e bezna…preferam de cele mai multe ori sa mergem in hoteluri unde sunt turisti, sa bem un cocktail, eventual sa ne bataim putin si ca pensionarii ori cenusareasa, suntem acasa pana in 12. In Bucuresti nu ieseam ca nu aveam timp, aici nu iesim ca nu avem unde, nu-i deloc corect!

Saptamana trecuta am fost in partea de sud a insulei, si mi-am dat seama ca imi place nordul mult mai mult! E mai verde, e mai umed si plin de viata, sudul e mai arid, a fost exact ziua in care am uitat sa ma dau cu protectie solara ( 100+ folosesc, da, exista!), si m-am ars, ca un tractorist, rosie ca un rac cu gatul si bratele rosii…sa mor de oftica nu alta, ca statusem numai la umbra! Am cam rezolvat-o cu scrub, dar nu in totalitate, ma pregatesc psihic pentru o zi la plaja, sa rezolv problema. Saptamana aviatoare avem in plan un parc de distractii, o tiroliana o nebunie o maslina o atentie, vorba aia macar sa ma dau huta huta nitel sa imi dezamortesc oasele. Luna viitoare in plan ar fi kayaking, cu o prietena insa mi-e teama ca asta e strategie a la David sa scape de mine, daca ma fura vreun curent si ma papa rechinii in larg? Nu stiu zau daca ar trebui sa ma risc -)) Intre timp tot planuim sa ajungem si in Isabela, se spune ca ar fi foarte frumos si relaxant, in plus avem si prieteni acolo, ei ne-au vizitat pe noi si eu abia astept sa le intoarcem vizita, insa e grele cand depinzi de cineva care sa te transporte de ici colo, ba mai mult trebuie sa iei impreuna cu el orice decizie, desi am un sot mai mult decat rezonabil si adorabil , na c’am zis-o! 😀 Va atasez o poza cu ce tip de copaci am vazut pe drum ( poza nu-mi apartine), este ca sunt frumosi, vorba cantecului: un copac cu floooriii 🙂

Am tot gatit in ultima vreme, si pe langa orezul cu fasole ( nu radeti e o combinatie super faina) ca si garnitura, gatesc ardei umpluti cu mamaliguta ( sunt mega fericita ca au malai aici!), chiftelute, tocanite, falose pastai prajita tot cu mamaliguta si toate nebuniile traditionale, nu ma plang deloc la capitolul asta, deloc, tocmai din pricina ca-mi place atat de mult am cam luat nitel in greutate, numai asa, nitel 🙂 In plus sotul gateste, si o face bine, iar ingetata vine in atatea sortimente ca-i greu sa o treci cu vederea, mai ales pe cea de fistic si migdale, am mai descoperit un restaurant a carui specialitate este o gainusa mica la cumptor umpluta cu orez si falose neagra, o nebunie! Nu stiu zau cu ce am gresit in viata asta, cred ca sunt damnata sa ajung in categoria 60-100 kg, vorba aia nu e bai ca deja’s maritata! -))))

Ce ma nemultumeste: produsele de curatenie, nu au asa mare diversitate si in plus e totul ala’n dala, ma uit pe rafturi si parca sunt mata care se uita in calendarul chinezesc. Ariel e tot ariel si aci, cocolino in schimb se numeste snuggle, cum naiba sa poti face o gluma gen ” care e antidotul viagrei? Cocolino, o face moale si pufoasa…cu snuggle nu merge, si oricum nu am pe nimeni aici sa imi permit a face genul asta de glume…imi e dor de prietenii care spuneau : paaaazea ca zice Nikki bancuri…acum, mai sporavaiesc un romana cu Dante, catelul, nu intelege el nimic dar am impresia ca ma asculta totusi, hmmm asta spune ceva desore starea mea psihica, orisicum, nu e nimic noi sub soare 😀

In rest sunt o fericita, prietenii imi scriu mereu e-mailuri sa ma tina la curent cu evolutia lucrurilor in viata lor, primesc poze, ultimele barfe din fostul birou, familia ma zapaceste cu atata atentie, nu aveam parte de atata arentie cand eram acolo, acum se pare ca ma rasfata. Viata e frumoasa, e realmente  minunata. Imi doresc ca si a voastra sa fie la fel , eventual cu o mega infuzie de fericire si o inundatie de frumusete si serenitate.

Ma bucur sa s-a mai incalzit in Romania, e din pricina ca am trimis eu telepatic niste raze de soare, asa le-am promis unor prieteni 😉 Pentru data viitoare am pregatita o incursiune in copilarie a la Ionela Cenguta. Pentru moment, va pup cu drag si va salut respectuos si calduros.

Anunțuri

Romani in Puerto Rico

5 comentarii

Nu prea am cautat conationali in tara asta, am gasit o persoana din Bucuresti care este casatorita aici, la aprox o ora distanta si am incercat sa legam o prietenie, e dragut sa ai sentimentul ca nu esti rara ca o floare de colt, insa eu sunt mai circumspecta de fel 🙂 Orisicum, sambata o sa o am in vizita pe ea si sotul ei, ma gandesc deja la niste ardei umpluti cu mamaliguta…yummy.

Trebuie sa va marturisesc ca de patru zile sunt mamica, sambata seara am parcurs mai bine de 100 de km sa intalnim noul membru al familiei, si uite asa ne-am procopsit cu un micut doberman, de o luna de zile, care plange, are nevoie de atentie, ma tine treaza si in priza non stop, ieri l-am obisnuit sa isi faca nevoile afara, ii place iarba, lui David nu-i prea place sa o strica, pe ea, peluza 😀 dar atat timp cat nu trebuie sa curat prin casa si sa dezinfectez, eu sunt fericita. By the way, la o luna de zile s-a declarat a nu fi un fan inrait al prosopelelor pentru dresaj…si l-am luat si infestat cu purici…mititelul se scarpina scancind..si l-am spalat..l-am puricit, l-am curata pe cat posibil, asteptam sa creasca, sa ii putem pune frontline…astept sa creasca sa fie un cutu rau sa ma sint in sigura oriunde cu el. Acum imi urmareste degetele si imi baloseste tastatura laptopului…imi vine sa-l mananc la cat e de dragut 🙂 Dragut cu mine, pe straini deja ii latra, si pentru cat e de pititc latra ca un mare voinic.

Azi ma simt cam singura, pentru ca avem bebe acum nu l-am mai putut insoti pe al meu sot intr-o deplasare…il asteptam cuminti sa vina acasa…eh nu chiar cuminti, dar suna bine , nu? Ne-am gandit si la faptul ca in aprilie trebuia sa avem si noi parte de o luna de miere, dar cum sa plecam in deplasare cu un cutu dupa noi? Ne gandim sa il plasam la hotel…dar costa si vorba aia, banii nu cresc in copaci! Cine m-o fi pus sa iau caine?

Va pupam amandoi cu dragalasenie, el cu mai multa, eu cu mult mai putina 🙂 si atasam si o poza sa stiti si voi despre ce e vorba, vi-l prezint in toata splendoarea lui pe Dante, catelul filosof! Si….special pentru a va mai incalzi sufletele atasez si o poza cu ultima plimbare pe plaja 🙂

 

stilul lui Dante de a dormi

 

 

 

Teama

4 comentarii

Teama este un concept cunoscut de multi insa’ neexperimentat’ de marea majoritate. Nu vreau sa para ca e totul miere si lapte in tara asta, si o sa o iau metodic si agale la vale pe si anume panta explicatiilor. In cele ce urmeaza o sa imi expun cateva temeri pe care le experimentez din cand in cand.

Imi e teama de potop de fiecare data cand incepe sa ploua din senin din iarba verde, si tine-te taica bine cand se apuca de turnat scenariul e apocaliptic! Mai e si zona in care locuim…este leaganul reggaetonului, nu ca nu ar fi exact ca manelele noastre, se intampla sa mai treaca vreo masina cu muzica la maxim si din masina se revarsa zgomotos nevoie mare trilul reggetonist, asta este pana la urma pot ignora, nu se intampla mereu, daca nu ar fi sa mearga mana in mana cu ..ta ta ta tam cartelul drogurilor, primul si cel mai de tremut e la distanta de noi dar unul, destul de insemnat se afla ca cateva strazi distanta, iar oamenii cu pricina nu au nici un dumnezeu, nu le pasa de politie, nu le pasa de nimic, ba mai mult nici politia nu cauta sa aiba de a face  cu ei..cunoasteti scenariul, nu? Ei, al meu sot fiind militar nu este prea simpatizat, ca doar reprezinta legea intr-un fel sau altul si uneori este amenintat ca o sa i se execute in glont in cap…cum a zis si el ‘ Nu ma omoara Afganistanul, si ma omoara vreun tampit de pusti cu un pistol’. Ce ar mai fi…sa vedem, imi e teama sa zabovesc mult inafara masinii dupa ce am facut cumparaturi…si cu atat mai putin e ok sa zabovesti in parcarea cinematografului, astea o sa le invat din mers ca pe pe niste legi nescrise dar in momentul de fata mi se par scene scoase din filme!

Sa mai spun ca la fiecare sarbatoare , anul nou inclusiv mor cativa omeanei impuscati din greseala pe strazi? Dap, de anul nou au fost 4 persoane decedate, la petrecerea Calle San Sebastian au fost 8, si tot asa…va spun, o sa ma apuc sa-mi fac testamentul! Pana atunci ne punem de-o fiesta cu un gratar, costite si cartofi in coaja stropiti cu putina sangria sau o bere rece… sa traim bine zic!

Panseluta va flutura petalele in semn de ramas bun pana pe data aviatoare. Va pup!

 

Hai hui

Lasă un comentariu

Cam asa ma preumblu eu pe aici. Sotul meu nu e cel mai bun ghid, cel mult face un efort sa exemplifice in urmatorul mod ‘ and there is that statue, i dont know what’s up with it…and around the corner is another sh*t, over there is some more crap..’ e lesne de inteles ca mai bine ma lipsesc de explicatiile lui, si descopar tara asta in ritmul meu, fara explicatii suplimentare. Aseara am petrecut, ‘ la fiesta de la calle St. Sebastian’ numai ei si spaniolii pot sa faca o sarbatoare din absolut orice, inclusiv o strada in cazul asta, aseara m-am distrat pe cinste si m-am crucit in acelasi timp, o gramada de pustime, copii de 14 ani maxim care beau si se dezmatau desi legea nu le permite aroganta asta pana la 21 de ani, si era plin de politie peste tot, se pare ca tot parintii sunt raspunzatori pentru faptele copiilor, si daca ajung intoxicati la spital au cam imbulinat-o cu picatele, ei, parintii evident!

Oricum de pe departe cea mai ciudata intamplare mi-a fost dat s-o reperez in noaptea de ajun, un 11 pm, intorcandu-ne acasa de la cina in familie, ma uit pe geamul masinii si ce-mi fu dat sa vad? O linie de cel putin 9 masini, asteptand cuminti la MC DRIVE! Am zis ca este mai mult decat evident ca traim intr-o lume nebuna, ce naiba doar era ajunul Craciunului!

Tot vorbim de mancare, sunt absolut indragostita de unele combinatii, si nu prea incantata de altele, pizza si pastele aici sunt cu desavarsire cele mai groaznice pe care le-am incercat, pana si jerry’s pizza in Bucuresti face pizza mai buna…pastele nu mai zic nimic de ele..catastrofale, iar chinezescul? Sa te fereasca al de sus, sa mananci aici la vreun chinezesc! Chipurile se gateste in functie de preferintele locuitorilor..asta este, e bine ca pot sa imi gatesc singura chinezesc si mai mult decat atat, am la dispozitie toate ingredientele, la Walmart 😉 Azi imi gateste sotul ( pe langa minunatele omlete spaniole, la care e as,mai bune nu am mancat nici in Barcelona), imi gateste ceva in genul musacalei noastre numai ca e facuta cu platanes, un fel de specie aparte din familia babanelor, o sa vedem cum iese. E putin nostim sa il vad dandu-se peste cap sa ma multumeasca, desi intre noi fie vorba, nu e cel mai bun bucatar…si il critic mereu, evident cu singurul scop de a-l  motiva sa evolueze.

Sper ca am scris totul intr-un mod coerent si fara de greseli, sincer m-am delectat cu o varietate de bere…am inceput cu cea mai deschisa la culoare ( asa am fost sfatuita), dupa care gradual mi-a fost adusa bere din ce in ce mai inchisa pana am ajuns, evident, la negru, dar era o bere neagra cum nu s-a mai vazut, cu gust de ciocolata si cafea…super buna, dar azi platesc tribut zeului Bahus…

Va pup Panseliticeste ca de obicei.

 

Traditii

Lasă un comentariu

Exista conceptul asta de traditie, si de cele mai multe ori este mentionat in context pozitiv, e cam la fel de cool si pe val ca si stilul vintage..insaaaa cand traditia asta sta in calea fericirii mele, mi se rupe de orice scuza folosita in numele traditiei! De craciun mi-am cunoscut bunica, si matusa…verisori samd, e normal si in Romania as fi procedat la fel, mai ales prima zi de craciun cand traditia ne impunea o vizita de burdusire a stomacului la bunica…dar cand am auzit ca aici totul se repeta la indigo, si de anul nou mi-am pierdut respectul pentru traditia din familia sotului…sa fim seriosi! Anul nou e pentru ceva nou! Si uite asa am petrecut tropical  la un hotel, cu salsa si merengue si restul, nu stiu ca habar nu am despre dansurile astea latino, ca atare am avut nevoie de multe cocktailuri cuba libre sa ma incumet pe ring…dar a fost dezmat, sau cel putin asa s-a vazut din partea mea de scena -)). Oricum nu exista petreceri mai faine decat in Romania, niciunde, am decis deja sa fac sarbatorile de iarna in 2012, asta daca o sa mai existam si nu ne mayasim cum e prescris, invaluiti de zapada si eventual alta muzica decat latino…vedem.

Azi am avut cateva momente magnifice cu al meu cumnat, care fiind de o anumita inclinatie in viata lui particulara mi-a prezentat magazinele si firmele din mall cu o cafea de la starbuck’s in mana, si brusc totul era cuprins de culoare, o sa am parte de sesiune de cumparaturi cu el cat de curand 😀 in plus e un tip cu experienta in make -up si imi ofera mereu cadouri creme si cremute scumpe si de regula imi spune ca nu am nevoie de machiaj, ce poate o femeie sa isi doreasca mai mult de la viata?

Am fost in ultimul timp la cinema, o cinema care se numeste arts cafe cinema cu filme din toata lumea, si carribeans cinemas, unde am vazut iadul dezlantuindu-se! Stiu ca m-am plans de calitatea oamenilor din cinemaurile din Bucuresti, dar nimic nu m-ar fi putut pregai pentru ce s-a intamplat in ultimul mentionat cinema, unde vazui Sherlock Holmes si tone de gunoi la plecare, nimeni nu si-a dus gunoiul, lumea vorbea la telefon in timpul filmului…cred ca am reperat pe putin 20 de sonerii diferite in timpul filmului…deci …nicaieri nu ne paradis…va urma, acum al meu cumnat imi face un cockail si ne dezmatam si noi ca fetele 😀

Va pupa Panseluta

La multi ani!

12 comentarii

Dragii mei,

Aceasta mica scrisorica sper ca va gaseste sanatosi, cu o noua lista la capatai, doar e un nou an si ca in fiecare an trebuie sa fim pusi pe lucruri mari, de care, din pacate uitam pe parcursul zilelor ce trec ametitor de repede si iar ne trezim intr-un nou an si parca lista ramane mereu aceeasi…eu mi-am propus sa reancep a scrie, acum ca mi-am dobandit linistea, pacea si mult timp liber la indemana.

Stiti oare ca tampenia aia de fraza stereotipica : ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample, chiar se aplica uneori? Anul trecut petreceam 12 noaptea in taxi cu una din cele mai bune prietene, pe cat era ea de suparata ca intarziam pe atat eram eu de extaziata gandindu-ma ca voi calatori mult in anul 2011, putin stiam eu Panseluta  mica si nestiutoare ce imi pregateste soarta, si uite asa am ajuns sa calatoresc, foarte departe si numai in acel loc indepartat ascultand chemarea inimii. Dar si eu ca si Piaf, nu regret nimic, acum sunt intr-o vacanta a carei finalitate nu o stiu, lefaindu-ma cu nerusinare pe plaje cu nisip alb si mare de azul, cu veselie mare si oameni mai putin apasati de griji decat acasa, si da, acasa inseamna mai mult decat Romania, pentru mine acasa are conotatii dintre cele mai expansive 🙂 si totusi de sarbatorile ‘ de iarna’ m aintrebam cu tristete oare unde e zapada…fara zapada nu mai au acelasi farmec…fara piftie si cozonac nu miroase a sarbatori…

Am dubii in ceea ce priveste abordarea pe blog, ar trebui sa atasez zilnic imagini ( ca sa ma urasca toata lumea de acasa, unde aud ca e frig si vreme urata), ori sa scriu ce-mi debiteaza tartacuta, asa cum am facut-o pana in prezent? Pana una alta ascult ce reclame au la televizor si sincer nu pot sa concep ca unii chiar se lasa prostiti de minciunile astea…eh noi sa fim sanatosi si sotul meu sa continue sa faca minunatiile astea de cocktailuri ca in rest ce mai conteaza? Multumesc Michaelei ca nu m-a uitat si inca a mai amintit de mine in pofida lungii absente, La multi ani si tie Mihaela, cu sanatate si multe bucurii.

Va pup, ca de obicei panseliticeste de la tropice 🙂

 

Despre casatorie

6 comentarii

Panseluta e deja atemporala, habar nu am cand am scris ultimul articol, despre ce si mai ales care a fost motivul, dar stiu ce se intampla acum, am de scris cate ceva despre casatorie, pentru ca intr-un fel ma impinse necuratul sa imi spal hainele in public, si unii colegi au profitat de asta.

Buunn, daca sunteti curiosi / curioase despre ce se intampla in viata mea acum, va las aici un link : am fost fortata sa scriu articolul, serios!

Acum despre subiectul in discutie…casatoria mi se pare doar o modalitate de a te supune legilor sociale. Punct! Nu imi place ideea de nunta, ma doare deja capul numai gandindu-ma la rochii, torturi, pahare miri/nasi si restul ( nu ma ocup eu de nimic!) insa fac si chestia asta pentru prieteni, trebuie sa se bucure si ei ca imi pun eu ( Toma necredinciosul in varianta feminina) pirostiile!
Asadar, sa fie totul clar : nu cred in institutia asta, ca daca era asa perfect totul, nu s-ar si inventat divortul -)) Nu zic doamne fereste ca nu exista si oameni fericiti! Uneori insa, poti fi fericit si fara sa dai cu subsemnatul, eu nu m-as casatori daca nu ar fi trebuit sa ma relochez si sa fiu pusa in postura sa imi fac actele acolo. Adevarul este c ain momentul in care ai copii, lucrurile tind sa se complice, insa nu mereu.
Am vazut ca am fost lepsuita, nu promit ca reusesc sa ma achit de ele, insa voi incerca.
Va pupa zapacita de Panse.

Older Entries