Razbunare!

Ia sa ma lasati va rog cu fraze de lup moralist : „razbunarea arma prostului”, chiar ma intereseaza…fix deloc!

Vreau sa ma razbun crunt pe vreme, cu riscu de a nenoroci planeta, eu pledez pentru incalzirea globala, ce atata tura vura, pe principiul Ludovician : „dupa mine potopul” , vreau sa ma lefai mangaiata se soarele molatec si caldut 400 de zile pe an, ahh, nu are anul 400? Nu ma intereseaza, cineva sa ii ataseze  zilele care lipsesc pana la 400! Si vreau eu ca noaptea sa aiba 5 ore de intuneric si vre-o 13 obligatorii de somn , sa pot sa dorm mangaiata de razele soarelui direct pe veranda casutei mele… hai sa nu exageram, 13 ore de somn pentru femei ( doar ele sunt saracele predispuse ridurilor, ele au mai mult de dereticat prin casa, de gatiti si culmea, tot de fusta ei se agata si copiii!) , ca atare domnilor sa va multumiti cu 8 ore de somn, ca voua va ajunge! In cele 4 ore cat noi dormim, nu ne deranjeaza un mic dejun chibzuit cu grija si aranjat pe tavita sa ne puteti servi la pat…o cafeluta aromata, un zambet, un sarut, o de’a v-ati ascunselea printre cerceafuri ( de preferinta dupa ce a fost devorat micul dejun si indepartata tavita 🙂 )…un dus, o activitate care sa ajute incalzirea globala…la fumat mai gandeam…ce credeati?

De la atatea balti, nu am riscat sa imi iau bata dupa mine azi, as fi dat cu ea din balta in balta, ba si parul l-am lasat acasa, sa ii tina batei tina companie. Nu ma ajuta nici una din armele mele sa ma razbun pe nimic, ma gandesc chiar sa fa cun foc cu ele in mijlocul sufrageriei, ca eu caldura inca nu am. Acum zau, cum sa nu fiu suparata daca la cinci minute dupa ce ma trezesc, nu numai ca nu imi face nici dracu cafea da mi se zguduie si materia cenusie de la clantanitul dintilor, mi s-a tocit si smaltul de pe ei! Poate va suna surprinzator pentru unii dar gandurile pozitive nu atrag caldura, degeaba ma proiectez in costum de baie pe plaja in Bahamas ca tot ma scututa sarsanache in timp ce ma spal dimineata. O varianta ar fi sa ma mut la Staticus, dar nu e varianta cea mai desteapta…macara are cine sa imi faca o cafeluta…mdah, vai de capul meu, nici eu pe mine nu ma pot convinge sa fac un lucru…

Pana ma dimiresc eu si ale mele ganduri, va dezvalui planul meu de razbunare…ma razbun pe vremea asta de hahat, cu toata caldura mea sufleteasca..ATENTIE, dogoreste! 😀

Sa ne auzim cu bine si dupa week-endul meu incursionist in ale taramurilor natale 🙂

Oare ce nu are poza asta? Ahh, dahh, pe mine tolanita acolo cu o carte'n brate!

Repercursiunile unui gest necugetat

Monologhez…….(……….), bine, va redau monologul in cuvinte sa stiti si voi care-i tumultul meu : ‘ cine te-a pus pe tine sa publici un post pe care era de la sine intales ca putea sa il citeasca si minunata ta sorioara mai mica? Cine ? Pentru ca fiindca si deoarece ea e mai mica ar trebui sa respecte anii aia avuti in plus fata de ea, noh, da stim cu totii cum e tineretu’ in ziua de azi maicaaa, zurlubatic tare! 😀

 Niem problema, Niet concluzia, ca tare tre sa public poza cu ce isi doreste ea la casuta…nici mai mult nici mai putin decat : competiite pentru Musilini…Sincer, incep sa am ganduri de abandonare a cursei…saracu Musilinus nu gresi el cu nimic altceva decat cu aterizarea  fortata in mintea si in gandurile mele.

Ar trebui sa ii stric si ei fantezia ei cu Misu ( cica asa il cheama pe jiganticus) sa ii zic ca eu dom’le vreau LEU, una bucata leu, cred ca e si mai econom la mancare decat Misu ei….sau daca tot crede ca-i geniala ideea, ar trebui sa se apuce sa contruiasca pe mosie si o crescatorie de pasari, vaci, si un abator, vorba aia , Misu trebe hranit..! Bravo sis! Buuunaaa strategie…ma inclin in fata ta mic geniu zurlubatic da’ ,  la crescut montruleti modificati genetic jnu ba bag, asa ca..Musolini al meu e cel mai tare saint bernard ever..da???

Uite asa e cand ai surori, se mai intampla sa se iste niscai certuri constructive evident! 😀 Spuneti si voi daca Musilini nu e mai dragut decat Misu? Nuuu-i asaaaa? 😀

Am vesti pentru voi : maine e VIIIINEEERIIIIII!!!!

Sambata o sabotez pe sis a mea si ma duc in Onesti sa cumpar un saint bernard 🙂 TRINK!

Alegerea Ei - Misu

 

Aranjamente

 V-a fost dat vreodata sa interactionati cu persoane care au in desfasurare un mare proces de schimbare a locuintei? Genul ala de persoane care nu stiu cu ce lavabila sa dea, in ce culoare, ce tip de covor  ( sau fara covor) ce aplica ar merge mai bine, ce parchet, faianata gresie…ornamente samd…pe mine ma termina psihic!! Raluca, o buna prietena in decurs de sase luni nu s-a oprit din vorbit zilnic, din consultat oferte de comentat de luat decizii (implicandu-ne si pe noi in proces – evident!), intr-un final , stiam deja ca si rod al imaginatiei mele, cum arata casa ei inainte sa calc pe acolo, bine ca am scapat intr-un final si am inaugurat casuta…eiii..fu buna narghileaua , da serios daca mi-am putut da seama de ce atatl tumult si de unde izvorasera toate grijite la care asistasem neputincioasa in alea sase luni…sau nu oi fi avand eu cu un simt al abservatiei bine dezvoltat..Fireste, depinde cum pui problema. Eu sunt mai simpla, ma repet, stiu, v-am spus ca asta fac eu de obicei, la casuta mamei as vrea sa fie un Saint Bernard pe care sa il cheme Musilino, sa fie mare, lanos, vesnic murdarit pe labe si care sa-si imparta fericit balutele si noroiul de pe labute cu hainele mele ori de cate ori o sa ni se incruciseze destinele. Pana una alta, ar muri de foame, de singuratate si de inima neagra saracul, asa ca il las sa fie numai o proiectie a mintii mele bolnave! 😀

Revenim la amenajat casute/apartamente…sau mai bine, nu, am zis tot ce am avut de zis, ca atare trecem la soferi zapaciti care isi uita geamurile masinilor laaarg deschise…Unde naiba va credeti stimabililor, in vreun cartier rezidential din cine stie ce tara cilivizata?? Da-o naibii de treaba! :)) Voi ati putea comite imprudenta asta vreodata? Sau vi s-a intamplat sa uitati de tot si toate si sa dati peste vreo napasta?

Pana una alta deja ma gandesc sa construiesc casuta dulaului Musilino, tot ajung in Onesti week-endul asta, dar pana la Musilino trebuie sa o conving pe mama sa mearga zilnic sa-i dea papa, apa si putina afectiune…vom vedea :)..aaahhh si v-am mai spus ca sunt as in construit ‘cotete’ pentru caine? Cine-ar fi zis?! O sa o si lacuiesc dupa care vopsesc acoperisul cu rosu, restul cu maro, il instalez acolo pe Musilino si….cand o sa ma trezesc va fi dimineata, si gata cu visele!

Dupa-amiaza superba tuturor!

Ţineţi minte trei cuvinte:” Pantera Roz Preşedinte!”

Am primit o nouă leapşa, Semaforul se coloreaza in ROZ, habar nu aveam ca exista si culoarea asta a semaforului, dar ea e un Semafor special. Ia uitati ce spune ea, si cititi cu amuzament ingrijorator cele metionate mai jos :

„Niciodată nu am fost interesată de politică şi probabil nici nu o să fiu. Prefer să ne evităm una pe alta aşa cum fac două linii paralele pe care oricât le-ai lungi nu au nici un punct în care să se întâlnească. Că cele ce se întâmplă pe scena politică îmi afectează unele aspecte ale vieţii cotidiene, sau că din orice direcţie sunt asaltată de subiecte pe tema asta e cu totul altă poveste. Am şi pentru asta soluţia mea : fac pe-a muta, surda şi năuca şi-mi văd de ale mele. Aşadar, ca să-mi fac datoria de lepşuită iată cum stă treaba cu mişcarea pe care trebuie să o promovez: Presupun că nu sunt singurul scârbit de clasa politică românească şi de politicienii ei. M-am săturat de Ridzi, Meir, Băsescu, Johannis, Boc şi care dracu’ or mai fi. Nu avem o clasă politică, nu avem politicieni de carieră, nu avem oameni la putere care să vrea binele ţării ăsteia şi al poporului român. Vin alegerile. Aceeaşi mizerie electorală, aceeaşi împroşcare cu noroi, aceleaşi promisiuni deşarte, acelaşi căcat. Majoritatea tinerilor nu vor să meargă la vot. Nu au cu cine vota, pe bună dreptate. Propun un candidat la preşedenţie. Oficial lansez în campania electorală Pantera Roz. Pantera Roz – Preşedinte! E de preferat Pantera Roz în locul tuturor bufonilor care ne vor votul. În locul bufonilor care se vor/visează preşedinţi. Militez pentru mersul la vot. Vreau ştampila pusă pe Pantera Roz. Chiar dacă nu va fi tipărit pe buletinul de vot o căsuţă în care să scrie Pantera Roz, o putem desena noi cu pixul. Împreună putem face asta! Putem să le dăm bufonilor un vot de blam. Putem să le dăm un candidat pe măsură: Pantera Roz. Informaţia pe bloguri circulă foarte repede. Suntem o comunitate mare, în creştere. Putem face că Pantera Roz să meargă în turul doi al alegerilor. Putem să ne facem auziţi cu ajutorul ei. Putem să ignorăm clasa politică prin prezenţa la vot şi anularea votului votând Pantera Roz. Putem să ne motivăm şi să mergem la vot împotriva bufonilor. Votaţi Pantera Roz! Susţineţi mişcarea electorală a Panterei Roz! Lua-ţi-o ca pe o leapşă, publicaţi materiale politice în favoarea Panterei Roz, folosiţi afişul electoral al Panterei Roz, da-ţi leapşa la cât mai mulţi bloggeri. Împreună ne putem face auziţi. Împreună putem schimba ceva.”

CANDIDATUL

Pasez leapsa Adei, ( nu conteaza ca e in Ungaria, tot aici se intoarce!), Crocoditzei, Marmoticii ( daca s-a trezit), Jasmin, Sufletica,  Sangerica, Sburlea ( desi nu se muleaza pe  planurile lui de schimbare!), Erminusei, Marului perfect rotund, Marlo si evident lui Ocse, precum si oricui altcuiva va dori si pohti sa o preia.

CHE GUEVARA! 😀

De ce unii PUT?

S-o luam strategic, dimineata, dis de dimineata, in metrou, intri si iti paralizeaza narile, iti lacrimeaza ochii, te intrebi ce groaznice grozavii ai savarsit intr-o alta viata de trebuie sa suferi in halul asta? Vrei sa iesi, sa mergi in alt compartiment, dar pedeapsa divina vine rostita : atentie se inchid usile, si acolo ai ramas! Lupta crancena intre instinctul de supravietuire, cel criminal si cateva vorbe infundate despre educatia ma’sii! Staticus m-a intrebat cum dracu se face de nu se spala oamenii desi lipsa de apa, rauri curgatoare, inclusiv fantani arteziene, nu ducem lipsa?! Habar nu am avut ce sa-i raspund, si nici in ziua de azi nu pot sa imi explic cum pot fi unii asa de neseimtiti, cum dracu s-au anesteziat cu atata nesimtire de nu-si mai simt putoarea!?! Inteleg, e un un metrou, tre sa il folosim cu totii, spalati sau nespalati, la fel si liftul, autobuzul, tramvaiul…dar intr-o zi o sa intreb pe acel cineva puturos, cauza suferintei mele, Eu cu ce dracu am gresit ca nu ai nimerit tarane chiuveta, cada, copeica???!!! Unui taximetrist, tot dis de dimineata, ca asta-mi e programul, i-am tipat dupa ce n-am stiut cum sa deschid usa mai repede : ‘” nene matale transporti porci in masina asta? ”  Se poate si in taxi, si nu au al naiba nici o scuza! NICI MACAR UNA!!

Tot Staticus e al naibii de contrariat de ce neneii care uda strazile, vorba aia, apa avem, chiar daca unii nu se spala, e bine sa facem praful de pe strazile mega aglomerate sa dispara, mai frate, dar daca ploua, de ce dracu sa te incapatanezi sa iti faci norma?? DE CE? Carecumva, prin partea asta a universului ploua cu rahat? ( unii ar zice ca da, de la parlamentari, guvernatori, prim ministri si presedinti – care desi cred ca se spala, tot put a coruptie de iti muta nasul din loc!). Deeeeciii, la noi ploaia e murdara ca atare trebuie curatata cu un jet de apa din masinile inscriptionate Urban…mdah…pute si asta a hotie pe banii publici…

Ce ar mai fi de adaugat….a da…este luni toata ziua, sa ne bucuram ca suntem cat de cat sanatosi, vremea nu e posomarota rau, si e un nou inceput de saptamana mirifica!

Va pup

Ajutor!

http://ajutorpentrumama.wordpress.com/

NU cerseste, incearca sa isi salveze mama!

Am vrut sa transmit acest mesaj mai departe, sta in puterea noastra sa salvam o viata!

Premiu

Tocmai cand par a fi intr-o dispozitie de zile mici, uite ca mi-a descretit Ada fruntea! Tin sa-i multumesc pentru primul premiu luat de mine in blogosfera, premiu de care mi’s tare mandra! Nici eu nu ma omor cu toamna, ce sa zic, am fost nascuta in luna lui cuptor, explicabil! Dar trebuie sa dau Cezarului ce-i al Cezarului, si anume sa-i dau  toamnei prezumptia ca are farmecul ei, nu mai tine de preferinte, e un anotimp care pare sa-l fi inspirat pe Bacovia, si…mie-mi place Bacovia 🙂

Uite si premiul despre care e vorba :

Iertata-mi fie stangacia, sunt putin emotionata… chipurile trebuie sa il pasez mai departe unor gagici care-mi plac, si a caror bloguri ma inspira, se pare ca vor repeta cateva persoane, insa n-ai ce-i face, au meritul lor!

Crocodiza – este o persoana plina de viata, cu un zambet frumos si contagios, m-a prins in mreje cu povestea de viata a Evei, si de atunci tot citesc, tot ma minunez, si astept sa scoata cartea, ar fi pacat sa nu ne dea un volum fiecarui gunoier in parte, neaparat cu autografus 😀

Marmotica – am semnat si petitie cand marmotica ramasese fara loc de munca, desi nu o cunosteam i-am tinut pumnii sa isi gaseasca un job, e o persoana dulce, calda, prietenoasa, iar blogul ei transmite tocmai asta : caldura – bine ca am unde sa ma incalzesc la iarna! 🙂

Ada – O citesc de mult timp, defapt ea a fost motivul si sursa de inspiratie pentru prezentul blog, fuse prima persoana care m-a captat printre gunoieri si nu mi-a venit sa cred ce super fata este! Ma recunosc in multe postari ale ei, si empatizez la greu! Exact asa cum o descrie blogul, vesela, deschisa, rationala, comunicativa si cu o energie debordanta! Sa fie asa si peste ani si ani, sa ma priveasca cu aceiasi ochi patrunzatori si acelasi zambet sincer pe fata – si evident sa vorbim la un ceai despre nepotei zbrehuieti si cucuieti 😀 – Lasa ca stiu eu Ada ca odata si odata o sa prinzi buchetul ala!

Albastrica – pentru ca e de o veselie contagioasa, pentru ca ma recunosc in unele ipostaze descrise de ea, pentru ca se agita, se plange, se exteriorizeaza, intocmai ca si in viata de zi cu zi, sau cel putin cat am vazut eu 🙂

Semaforul – Pentru ca are un set de valori in care crede cu tarie, pentru ca citeste mult ( si are creierii prajiti cam cum ii aveam eu pe vremuri), apentru ca in scrierile ei predomina realismul si pentru ca e o dulce chiar si cand trece prin momente grele..ahh..si pentru ca ii place vinul rosu ( de la culoarea semaforului!) :))

Sufletica – pentru ca o dilema nu e dilema suficient daca nu e disecata de sufletica, si ca sa-l citez pe Ocse : pentru ca e sufletul personificat!

Jasmin – Pentru ca imi place blogului,  pentru ca este o sensibila, Pentru ca a scapat intreaga dintr-un accident de masina, pentru ca modul in care se exprima ma face sa simt ca si eu as fi scris la fel,ahh si pentru ca imi place ceaiul de iasomie  :))

Contradictie antagonica

Inafara de titlul care suna pompos, trebuie sa va marturisesc ca mi-am pus in plan sa ard din temelii vechea structura definitorie pentru propria-mi persoana. Cand ai parte de evenimente care se succed in viata ta, nu numai cu repeziciune, accentuand  ireversibilitatea timpului, dar aducand si amareala, si dezamagire si cand gustul esecului se mentine suficient de puternic cat sa traga un semnal de alarma psihicului deja obosit de miile de stimuli de ordin negativ din jur, eh atunci, ajungi la concluzia ca trebuie facut ceva si repede!!!

Nu o sa va spun ce voi face, poate ca undeva in viitorul apropiat va voi surprinmde cu un post vesel si cald, pana atunci insa, voi continua sa ma plang de aceleasi lucruri de care se plange toata lumea : lipsa de timp, prezenta stresului la cote alarmante in viata noastra, trafic infernal, badaranie, pitziponcime, incultura, snobism, tiganime, lipsa banilor, legislatie de hahat, mediu cultural precar, invatamant deficitar, sistemul medical incompetent sa raspunda cerintelor populatiei, efemeritatea  legaturilor interumane…offf…nu mi-ar ajunge ziua intreaga sa le enumar si sa le disec pe fiecare in parte. Imi dau seama ca am incalcat tema blogului, azi nu pot fi vesela, azi ma ingrijoreaza viitorul mai mult decat clipa prezenta, astazi nu pot sau refuz sa ma proiectez intr-un viitor ce se schiteaza a fi sumbru si plin de lipsuri.

Voi arde din temelei tot ce inseamna vechi…si sper ca macar o scanteie din valvataie sa ajunga si la voi, sa va ajute sa ardeti acea structura care va prisoseste sau de care sunteti legati din virtutea inertiei…Bravo mamei, ea s-a regasit pe ea insasi, zilnic mediteaza, nu se uita la televizor, citeste, a renuntat la fumat, cafea, carne, s.a, pentru ea asta a insemnat purificare, asta i-a adus o schimbare in viata si se simte mai bine cu ea insasi. Mie nu mi-ar fi suficient sa-mi schimb doar stilul de viata, vreau sa schimb si modul de interactiune cu cei din jur, si valorile care imi guverneaza momentan existenta, si prioritatile…si as vrea sa pot schimba lumea : ) Pueril  nu? Uite ca totusi mi-as dori!

Voi ce ati schimba la voi? Ce va nemultumeste mai mult si mai mult in viata de zi cu zi? Ce va contrariaza? Ce credeti ca ar fi de facut?

Va pup si va doresc o zi de vineri superba!

Am supravietuit!

 Nu vreau sa imi imaginez prin ce trec  femeile care nasc, refuz sa ma gandesc la actul procrearii si la toate fazele dezvoltarii fatului, si mai ales la momentul livrarii fapturii . Ieri am suferit mult, nu va ganditi ca are legatura, dar durerirle ma trimiteau cu gandul la nastere si travaliu, ca atare, m-am sedat, am sunat un coleg sa imi hexplice daca m or si mai ales cum mor daca fac o mega combinatie de antiinflamatoare puternice si sedative 🙂 mi s-a spus sa iau maxim 4-5 antiinflamatoare si maxim 1 pastila sedativ…VAX! Am ingurgitat vre-o 4, sa fiu sigura si 2 sedative si m-am bagat in pat ( dupa ce in prealabil mi-am sunat sefa sa o anunt de lipsa mea de la birou). Uite asa a trecut ziua de ieri, dormind, jumatate drogata si cu pulseuri de dureri de imi plangeam singura de mila, pe Staticus nu am reusit sa il induiosez cu nimic, dar macar a gatit o cina excelenta, fapt pentru care stomacul meu deja sangerand i-a fost foarte recunoscator 🙂

Azi  nu m-am mai trezit la 4 am, si nici nu m-au invadat lacrimile de durere, ma doare, dar e suportabil, si voi lua doar o mica pastila dupa masa de pranz, nu as vrea sa mor din cauza sangerarilor din stomac…eu mi-am propus sa mor eroic, salvand un copil dintr-o scoala in flacari sau salvandu-l din fata unui autobuz care sa ma faca harachiri pe mine dar sa-l salvez pe micut..in fine, d’astea simple, americanisme, dar eroice neaparat! Va amintiti ca in postul anterior spuneam ca ii multumesc mamei ca m-a facut femeie, uite ca ieri voiam sa fiu orice dar nu femeie! M-am razgandit, imi fac schimbare de sex, am zis! Mama te rog sa nu te superi, zau daca nu iti sunt recunoscatoare pentru orele alea de travaliu, da eu cu ce am gresit???!!! Ma duc sa imi caut de treaba, sa ma edific asupra unor lucruri edificatoare, nu ma bagati in seama, cred ca e de la sevraj :)) Asa-mi trebuie daca nu am gasit si eu medici buni si competenti, stau si sufar!

 

V-am pupat!

Buclucas

Astazi imi e frica de lupta pe care trebuie s-o port, vitejeste cu fricile mele. Lasa mai sunt, mult mi-a mai luat sa descopar aspectul asta, cand eram mica nu imi doream sa devin medic (asta mi-am dorit cand eram mare), voiam sa fiu baietel sa pot sa merg si eu in armata sa ma lupt cu dusmanii ( mai ales pe turci aveam o ciuda, mare de tot!). Am crescut intre timp si i-am multumit mamei mele ca m-a facut fata, imi place mai mult de mine asa, da fricile astea, mai frate e ceva de speriat, ca atare sunt speriata.  Sa plec, sa nu plec? Ce sa fac? Stiu de ce ar trebui sa plec, si totusi…uofff, om trai si om vedea cum s-a terminat lupta!

Haideti sa va expun un caz in speta, gen CSI, mnoh, gata de examen?

Un individ A, a fost gasit mort in locuinta sa aflata la parter, cu usa descuiata, si fara semne de fortare a intrarii. In jurul lui erau insirate poze cu el si fosta iubita B, care il parasise pentru un fost prieten bun C.  Doua pahare de vin se afla pe masa din sufragerie, pe unul se afla urme de ruj.  A bause cu un prieten de la etajul 4, D, deseori se intampla ca A si D sa stea de vorba la un pahar de vin. A a fost ucis cu un obiect contondent, din casa lipseau lucruri de valoare, insa in urma investigatiilor B venise in acea seara sa isi ia lucrurile avute la A, B venise impreuna cu C care a asteptat-o inafara cladirii. Victima a fost lovita frontal, o singura data insa foarte violent, pozele cu fosta iubita erau imprastiate prin toata casa, in rest nici o alta urma de dezordine care sa marcheze o rafuiala intre victima si agresor. Arma crimei nu a fost gasita. D a recunoscut ca bause in seara respectiva cu A , insa de dimineata a avut avion inspre Viena, fapt confirmat. B afirma ca nu a stat mai mult de jumatate de ora in locuinta lui A, timp in care si-a strans lucrurile, si nu a avut loc nici o disputa. In acelasi imobil, la primul etaj locuieste E , un fost condamnat , care si-a ispasit pedeapsa pentru viol, cu mult timp in urma. Si acesta are alibi. Cine credeti ca l-a ucis pe A, si de ce?

🙂 Bafta, mie mi-au trebuit 4 foi scrise grabit si doua versiuni interpretate diferit sa trec examenul!

Imi place vremea asta superba! Sa avem o zi buna cu totii!

Aer de Franta

A venit o boare de aer de prin Franta, si a poposit o seara in imbacsitul Bucuresti sub forma unui fost coleg de facultate,  si s-a lasat cu multe povesti si povestiri, si s-a lasat cu niste discutii filosofico-depresive cu niste termeni de nici nu stiam ca ii mai detin in vocabular ( asa se intampla cand esti instigat la discutii de genul), si am vazut niste poze de imi venea sa imi dau repetitiv cu pumnii in cap ..ce fraiera dom’le acum puteam fi maritata in Versailles, cu nunta la un castel superb si luna de miere in Australia unde urma sa fiu data ca hrana la crocodili ( nu eram singura sadica din cuplu 😀 )…in fine, cum dadui eu cu piciorul norocului! :)) Una peste alta imi venea sa il strang pe acest coleg de gat pana n-ar mai fi respirat si evident ar fi lesinat sub presiunea depusa de sforta mea – invidia asta ce ganduri iti da, mi-a rascolit o rana din trecut, in fine…Aerul din Paris miroase a caca de caini, caca in care daca nu esti atent calci si te faci de hahat ,na! Uite asa , d’al naibii! E mult mai frumos aci in Romanica ( pe principiul vulpii ce zice de struguri ca ar fi acri).

Atata relaxare ca in week-endul asta nu s-a mai pomenit pe capul meu demult. Am terminat cu indatoririle casnice si m-am dedat la somn…mult somn, prelung, voit prelungit, adanc si haotic…somn pana am ajuns la indestulare. Azi sunt fresh, cu bateriile mega incarcate, nici macar nu am cracnit cand a trebuit sa ma scol de dimineata. Maaaareee realizare. Totusi, inca visez la Bahamas…uite asa as vrea sa mor/ cu un cocktail langa mine/ si cu o stare de bine pe-un chaise-longue cat ii ziulica de lunga – nu am mai gasit rima! Cat proiecteaza imaginatia mea, diverse , mainile mele in mod mecanico- subversiv se achita de indatoriri la birou…maamaaa ce mi’s de priceputa cata versatilitate si cata putere de concentrare 🙂 Vax albina crema puca!

Maine e marti…iubesc vinerea mi se rupe de marti, maine nu o sa scriu, nimic, uite asa, sa nu ii dau zilei importanta, o sa imi reiau locul de sub birou poate fac si ceva matanii :)) In rest, as vrea sa aflu si eu ce naiba se intampla in sezonul asta la Dunare? Parca a dat strechea in unii colegi, atat erau de extaziati azi ca au fost in Dunare…mnoah, si  nu fu apa rece? 😀 Stiu…sunt o scorpie, o persoana teribila, dar nu ma pot abtine…totul a inceput cu o simpla boare calatoare dinFranta!!! Acum voi merge undeva departe unde pot sa imi tai venele in pace ! 😀

Saptamana impaciuitoare sa aveti dragii mei.

Iarna dulce anotimp!

Memoria imi e invadata de frumoase amintiri,  impodobitul bradului de Craciun, asteptarea chinuitoare a lui Mos Craciun, cadouri, caldura din soba cu lemne, ciorapii de-i impleteam in 5 andrele 🙂 De sentimentul asta m-am lovit azi cand atingand piciorul de parchetul camerei m-a trecut un fior de frig, am crezut ca ne-a napastuit gerul Bobotezei nu altceva! Dar mai e mult pana la sarbatori, mai e mult pana la IARNA, mi-am dat doua palme prieteneste si m-am urnit din loc, venind in contact direct cu realitate : e octombrie ( nu iarna), e dimineata prin urmare trebuie sa fiu la birou!… anul trecut ma rugam sa ninga de Craciun, acum ma rog sa se opreasca burnita asta enervanta de afara, ma rog sa le vina gandul bun astora de impart cladirea de birouri cu noi, sa ne decidem cat mai curand posibil la o data in care sa ne dea si caldura…v-ati prins ca tastez cu manusi nu? trei randuri de cojoace am  pe mine si dardai din toate inchieturile, mai am putin si ma dezasamblez!

Asta seara pun un vin la fiert, scot de pe undeva putina scortisoara, portocala…poate poate reusesc sa gonesc frigul din oase! Ma bucur nespus ca se reantoarce din tari mai calde, Staticus, sa aiba cine ma incalzi si cu cine sa impart o ceasca de vin fiert 🙂 Data viitoare il insotesc, nu-l mai las sa se bucure de vreme frumoasa singur! Urati-mi va drog un week-end calduros, intre timp o sa ma rog sa imi revina vocea, sa nu mai tremur, sa nu-mi mai curga nasul, sa ma opresc din tremurat! Apropo de asta, va spun un banc :

O batranica de peste 60 de ani, intra intr-un sex shop tremurant din toate incheieturile ( gen Parkinson)

-Buna ziua, aveti vibrator  Turbo Maximus XXL?

–  DA! Raspunse vanzatoarea sceptica, vreti sa cumparati unul?

– Nu maica, da spune-mi si mie cu naiba se OPRESTE???

:))

Sa avem parte de un week-end calduros si relaxant.

Din cauze de toamna?

Nu stiu cum se face ca in ultima perioada, din ce in ce mai multa lume e deprimata, din varii motive, dar cel mai pregnant mentionat este : ma-am despartit de ea/el! Nu cred ca e de la toamna, sincer, desi se inmultesc cazurile ceva de speriat! Al doilea motiv de ingrijorare care alimenteaza o depresie in continua dezvoltare e lipsa banilor si imposibilitatea de a plati ratele la diverse bunuri achizitionate…chiar pot sa simt disperarea unor persoane, fara job, fara venituri, faci o refinantare si te-ai dus naibii pe copca! Mare camatar banca asta! Si ca sa va demonstrez eu cat de simpla ma afltu si sunt, ei, va spun ca si eu am avut un episod depresiv…nu am gasit dulceata de cirese amare! Da deloc! si am fost in super mega marketuri si in diverse locatii, IOC! Nimic, si am suferit, si parca ii simteam mirosul in nari, aroma gadilindu-mi papilele, si ea nu se lasa gasita! In schimb am gasit dulceata de trandafir…daaa, ar fi fost magnific daca imi era pofta de asa ceva, dar nu, eu blocata pe cirese amare..si am dat sfoara in tara, si am plans si m-am caznit… intre timp am luat un iaurt de la napolact, chipurile avea dulceata de cirese amare ( nu-mi satisfacut deloc pohta!) si…tataaaammm imi trimite mama dulceata de cirese amare, nush de unde a capatat-o, dar sunt fericita. Cata simplicitate, nu? Eh, daca alte motive de ingrijorare in viata nu am, ce sa fac?!

Sa revin la problema sufletelor chinuite, la exploziile sufletesti ale unora, la tumultul perpetuu al saracilor indragostiti si parasiti. Nu va asteptati sa abordez subiectul din perspectiva filosofica, si nici empatica, mai frate eu nu pot si anume sa inteleg unele stupizenii, de parca s-a terminat apa pe Tera, de parca s-ar schimba legile Universului pentru ca s-a intamplat o despartire! Las-o naibii de treaba! Daca ai incercat tot ce era posibil, daca ai iubit cu patima si a fost bine cat a fost, daca ai ramas tu singur/a care iubeste in relatie, daca nu mai primesti dragostea celuilalt, de ce naiba sa te incapatanezi sa oferi si sa speri ca celalalt se va schimba, rugandu-te sa fie un episod psihotic?! Pai nu, ca iti interzici dreptul la a fi fericit/a cu altcineva care sa te merite, care sa iti faca viata mai frumoasa, nu sa o complice inutil! Na ca se poate sa fie si o parte buna in orice suferinta…Hai capul sus…ia-ti putin timp off sa iti revii din atata amaraciune si dezamagire si, inapoi in tumultul vietii, cauta-ti fericirea, intr-o zi chiar o sa o gasesti, numai sa nu te agati inutil de lucruri care nu au alt beneficiu decat a-ti fi familiare, si atat, la un momentdat si nefericirea o sa iti intre in obicei si o sa o percepi ca fiind normala, pai, e frumos asa?!

E atat de scurta viata, trece pe langa noi si nu ne dam seama, avem atat de putin timp la dispozitie sa facem lucruri care pot sa ne faca fericiti chiar si pentru un moment, de ce sa petrecem timpul asta pretios plangandu-ne ca nu stim daca am luat decizia corecta, petrecand timpul asta langa persoane care nu ne merita? Sa fie un aspect clar, nu ma refer aici la casniciile in care sunt implicati si copii ( aici lucrurile se complica!), ma refer la persoane de pana in 30 de ani, carora le pica luna-n cap ca uite, s-au despartit inainte de nunta ( intrau si ei in randul lumii!) si ce se fac ei??? Ete al naibii, faci petrecere, si mergi mai departe, inca mai e timp, poate  nu ti-ai cautat jumatatea (care poate sa te completeze realmente) , unde trebuie! 

La revedere trecut, bun venit viitor! Cauta sa-ti oferi motive pentru care sa zambesti!

Completare : AM DULCEATA DE CIRESE AMARE!!! Imi e si mila sa ma ating de borcan! Inca nu mi-am revenit din soc, Ocservatorul, el si  nimeni altul a venit pana la dracu’ in praznic  ( la cat m-am vaicarit de numa numa), sa imi aduca un borcan de dulceata! Mai am putin si explodez de fericire! Sanatate ocservatorule, oi vedeea eu cum ma revansez!

M-am gandit…

M-am gandit sa ma gandesc in mintea mea, care poseda multe ganduri ea asea…ca azi e 13 si e marti si ar trebui sa stau tapana , intepenita in varful patului, sa nu carecumva sa ma nenoroceasca ceasul rau…dar nu se putu, acum stau cu frica in suflet si scuip din 5 in 5 minute in san , sa gonesc paguba, mi-e frica, asa imi e de frica…daca imi pica un neon in cap? ( dupa formula drobului de sare!), daca mi se rupe adidasul ( exactus, nu mi-am luat tocuri taman azi, nu vreu sa sfidez napasta!), daca o sa comit vre-o necomisa, daca intr-un moment de nebunie temporara imi semnez demisia? Nu ar trebui sa fiu azi la birou si pace! 😀

Azi e si ziua Office Managerului ( el saracu’ are alta functie mai pompoasa, da pt mine e office manager si asta-i tot), baiu’ e ca la el chipurile e zi cu noroc, bineeee el a zis-o , sa vada cum l-a ocolit norocul cand o sa despacheteze de fata cu toata lumea de la birou, cadoul de i-l luai si anume o papusa gonflabila 😀 Haiii maaaii ca nu’s asa dusa cu pluta pe Dambovita! Ce naiba!

Scriu de sub birou, sunt chircita sub birou si ma rog sa nu fie vre-un cutremur, vre-o vijelie, vre-o napasta ca imi dau duhul, asa slaba de ingeri cum mi’s! Si eu care’s tari di rezistenta la stres, no azi mi’s data peste cap…o sa incerc sa imi aduc aminte Crezul, Tatal Nostru, si alte rugaciuni cu ingerasi….si is atat de invidioasa pe Ada, ca e scorpie si nu are nimic de-a face cu martea si alea trei ceasuri rele…

Maine revin…asta daca trec de ziua de azi fara ghips, capuri sparte si maini cu toate falangele la locul lor 😀

Sa va ocoleasca nesansa pe ziua dea zi, atat am de zis, si …nuuuuu, nu’s deloc superstitioasa!As inventa orice pe langa 13 marti, 13 vineri, vreme portivnica,  samd, numa sa nu vin la munca, lenea asta….tipic romaneasca…mi-e a munci ca magarului de carat desagi :))

Beutura

Nu beau, eu chiar nu beau, des (doamne feri!), si cand o fac, eh, o fac cu stil..adicalea putin acolo, si bun.  Week-endul asta nu vru el sa fie pe acelasi calapod cu gandurile mele de fandosita, naaahh, iesiram, atat de multi ca nu poci ca sa imi aduc si anume  aminte cati furam per total, si aceasta ocazie cere putin alcool acolo, asa de sarbatoare ca ne intalniram, si sa ne ia cheful de petrecut, si evident, scuza mea, sa ma incalzesc putin, ca e tare frig..si un pahar duce la al doilea, si al doilea la al treilelea, si viata devine calduroasa si frumoasa, si toata lumea iti zambeste si zambesti si tu ( ca prostu’  in targ), si parca ai arcuri de nu poti sta tapan/a 5 minute pe canapea desi habar nu ai ce gen de muzica se mixeaza ( cica sa se numeste procedeul de pus muzica in cluburi!)  Sincer, sunt prea batrana  obosita, sa mai patrulez prin cluburi ( nu m-a preocupat asta nici cand eram tanara si zbrehuda), chiar si asa rar, parca pe la 2 am ( cine o fi inventat si ora asta?!) ma ia un ssooomnn, si ma uit la ce zburdalci sunt unii, ma loveste grav invidia 🙂 Cand ma uit in jur si vad pustoaice trei sferturi despuiate ( nu, nu ma ia cu invidie!) , ma gandesc, ca e mare criza asta! Si daca  pleaca si singura acasa…sufar pentru dezamagirea ei! Zau daca nu! 😀

Ahhh, despre beutura vorbeam, clar, eu una nu mai beau! Niciodata, ma las si de tigari, cred ca vreau copii, sau asa imi pacalesc eu psihicu’ sa nu mai ajung la excese d’astea daunatoare! Maine poimaine o sa spun ca nu o sa mai fac nici alte chestii, sa nu ma credeti, mint! Mint de ingheata apele, bine ca nu imi creste si nasul ca lui Pinichio ca ar deveni problematic! Sa fie clar, alte chestii fac, doar nu m-oi calugari pacatele mele ( care’s ele, multe la numar!).

Acum stau, evident pe scaunul cu rotite de la birou, si ma invart…mi se face rau..e de la mahmureala, stiu, dar eu ma plang de gripa, doar nu m’oi da de gol asa, aparentele trebuiesc pastrate ( desi eu am baut cu 10 oameni din birou- doamne feri, tare mi’ s imprudenta!)… 😀

Puteti ignora ce am scris pana aici, eu sufar de raceala, beutura ar rezolva-o, putina palinca fiarta cu boabe de piper!

Hai Noroc la o saptamana calduroasa!

Viata in roz

Nu o sa va vina a crede ce am gasit eu azi in cufarul miraculos , mai intai m-a atras titlul : ‘ In vartejul norocului’ , nu suna altfel decat optimist, si este exact acel ceva de care aveam, fara sa stiu, nevoie pentru sfarsitul acesta de saptamana. Am inteles ca va fi si putin mohorat afara incepand de maine si chiar nu stiam cum o sa ma imbratiseze sunetul fosnetului de frunze de afara, ploaia ciocanindu-mi in geam, imbratisari golase de toamna care aduce cu ea tristetea. Am decis ca e compania perfecta, si am extras-o dintr-o multitudine de alte exemplare, am suflat putin praful de pe ea ( asa am vazut ca se face in filme ), si imi dau seama de ce nu m-a atras pana in momentul asta: este scrisa de Edith Piaf ( Piaf inseamna in termeni de argou Vrabie – Numele ei in momentul debuitului era mome piaf – pustanca vrabie – nu e tocmai inspirat, zic eu!). Banuiesc ca rationamentul meu fu cam asa : las-o pe ea cu arta cantatului ca mare scriitoare nu poate fi! Oare cati cantareti americani au incercat sa o faca pe actorii intr-un mod perfect dezamagitor? Io’te ca, in cazul asta m-am inselat, am citit primele 40 de pagini azi in metrou, cu sufletul la gura, dand fiecare pagina cu setea unui alcoolic spitalizat, am sorbit cu nesat fiecare fraza, simpla insa plina de intelesuri, am tremurat empatic la unele detalii din viata ei de artista. Ar mai trebui sa mentionez ca nu sunt fan Edith Piaf..uneori am dispozitia sa o ascult, alteori RRRRRRRRRRR ul prelung ma scoate din saritele saritelor, insa azi e ceva magic in jurul meu, La vie en Rose imi susura in urechi, cartea e langa mine, cateva hartii pe ici pe colo pe birou, dar e relaxant, sunt intr-o stare de bine…multumesc ceasului inspirat care m-a impins sa caut in cufar 🙂

Apro-pos stiati ca Tu n’est pas un ange suna ca si linie melodica, perfect cu  Sanie cu zurgalai, parca tot mai bine suna varianta in franceza…

Valuri, vartejuri ametitoare, sentiment pur, dureros, exaltant expus prin cantec, e ca o inima mare care bate, bate atat de tare ca nu are cum sa nu iti transmita vibratiile!

Hai cu week-endul! Sa fie linistitor sau zbuciumat, relaxant sau din contra, sa fie cum il vreti voi, numai sa va imbracati gros, vine vreme rea si circula atatea viroze/virusi de nici nu stiti cum o sa ajungeti trantiti in pat si siluiti de gripa!

Trebusoare murdare

Ne-am obisnuit sa ne incarcam de nepasare si cu neputinta ca scuza inghitim in sec cand ne dam seama ca suntem luati de prosti, noi asa in general , ca si popor. Citesc un ziar, si imi cad ochii pe un articol in care se scria cu mandrie ca MTS a oferit prime consistente de pana-n 5000 de ron angajatilor pentru merite deosebite! WTF?!!!Poti sa fii orice in tara asta, dar nu sportiv de performanta! Vorbesc in cunostina de cauza, am o prietena care in Beijing a reprezentat cu onoare Romania si a obtinut performanta de a se pozitiona pe locul 5 la lupte. Toata viata ei a fost legata de sport, altceva inafara de sport nu exista , nu tu joaca , nu tu prieteni, nu tu inocenta copilariei, si asta de la 8 ani: judo, componenta a lotului de judo a Romaniei, ulterior pentru oportunitati mai bune a renuntat la marea  ei dragoste: judo si s-a pus pe treaba la lupte. Greu! Infernal de greu. Programul ei de reduce la somn, masa antrenamente si antrenori care habar nu au cum sa  motiveze sportivul pentru a obtine performanta fara sa iti ingenuncheze stima de sine! Per total ore intregi de antrenamente , lipsa de viata privata, si munca multa pentru a reusi sa reprezinte prin munca ei aceasta minunata tara care ii ofera atat de multe..Si cum a fost ea rasplatita, dupa  peste 15 ani de activitate sportiva intensa? Cu 21.000 de euro chipurile, din care chipurile ar fi ajuns la ea jumate, si chipurile este fericita! Ma gandesc la imboldul pe care il au unii sportivi de performanta…cum au puterea sa mearga mai departe, de ce o fac? Pentru ei insisi? pentru glorie, maretie, sa demonstreze ca se poate si asa? O las pe Ana Maria Paval deoparte, tot respectul pentru ea, mai ales ca in mare parte stiu prin cate trece! Oricum isi are numele gravat pe o lespede de marmura, pentru posteritate 🙂

Sorina Placinta ( cu hahat)  se numeste tanti asta care cu atat solemnitate afirma ca ” noi muncim aici nu stam degeaba!” – mai al dracu, si numai directorii  muncesc in ministerul asta nu? Si isi merita ei primele astea colosale, deci asa ,nu? Sa priceapa si creierul meu! I-as invita sa isi arunce privirea in salile in care sportivii se antreneaza, la mizeria si lipsa de ‘fonduri’ care ar putea remedia ceva, la lipsa de recompense pentru sportivi, ne mai intrebam oare de ce nu mai reprezentam un NUME la competitiile sportive? Nu e de mirare! Onestiul, este un oras in care mai toata lumea face un sport, reprezentativ ar fi gimnastica, doar am avut-o pe Nadia Comaneci! Aveti idee cum arata sala aia? Cate ore de antrenamente fara sa mananci, cate oase rupte, cate vanatai (de nuia), cata truda, cate injuraturi si batai de la antrenori si totusi apari la cate un concurs cu un zambet larg pe fata si faci ceva, uiti de mizerie de lipsuri de privatiuni! Treci si peste atitudinea antrenorilor si ei la randul lor fustrati, si peste lipsuri, si peste accidentele dureroase suportate, si peste groapa de bureti din fata barnei plina de miasme si paduchi…peste toate asta se asterne un zambet, mandria ca faci ceva ce iti place realmente, care te implineste, mai conteaza ca te uiti cu jind la fetitele cochete care se joaca in fata blocului care se amuza jucandu-se cu papusi?! Da ce, tu ai timp de prostii d’astea?? Si asa incepe viata de sportiv, te calesti in focurile iadului, suporti orice..si daca esti al dracului de bun sau norocos ajungi sa reprezinti ROMANIA, ce??? NU ITI E SUFICIENT? Taci si indura, doar esti invat!

Tuturor fandositilor de prin ministere, tuturor celor care au uitat de unde au plecat, celor care habar nu au cum se obtine performanta in domeniul asta, alora de ‘ muncesc nu gluma’, indivizilor care au adus sportul romanesc in mizerie…le doresc cu drag din tot sufletul : sa moara in chinuri!

ATAT.

Selectie

Mai bine zis recrutare si selectie, am fost indragostita de la primul interviu de domeniul asta, si un an de zile am profesat cu drag si spor intr-un colectiv super, ehh am renuntat, am mers mai departe, acum nu mai interactionez cu domeniul decat arareori. Toate bune si frumoase pana Staticus al meu imi cere ajutorul ( stiind el cam cat o sa ma extaziez eu , cum o sa ajung in culmea fericirii, cum o sa topai de bucurie..) pentru un proiect de recrutare..eeheiii, m-am apucat cu stoicism de selectie, de facut foldere, de creat profilul candidatului perfect..de dat telefoane…:) Am lucrat / colaborat impreuna de minune, ca si in viata de zi cu zi…exceptand unele momente de maxima intensitate ‘neuronala’ ( ex: Ma stresezi cu nevu’ optic – tradus: – disari din fata mea sa nu te mai vad!) :))

Daca ma vazu el asa de fericita, zise sa ma fericeasca pe viata si ii spune unui prieten in cautare de secretara ca ma ocup eu de proiectul asta…mandru nevoie mare..ma vad cu omul, cam acru, de o aroganta sclipitoare, eu am asa un feeling vis-a-vis de unele persoane, prima impresie conteaza mult, si daca imi vorbesti pe un ton deranjant, prefer sa te ignor din start. Dar am ales sa ma ocup de proiectul asta…pe langa ce am de facut la birou mi-am mai batut si capul cu short-list, profilul candidatului, interviuri tinute la o cafea ( neconventional, ce nu vi se pare foarte relaxant sa ai un inteviu in aer liber??). Azi a venit ziua cea mare!  Feed-back – asa cum a fost un dobitoc in relatie cu mine, as a fost si cu fetele trimise de mine la interviu! Halal calitate a oamenilor! Si sun, si vorbesc cu o secretara, care-mi spune ca in firma asta se concediaza secretare pe capete! Oare de ce? Ca romanilor nu le place sa munceasca?! Mai sa fie…du-te tu si fa afaceri in Grecia, du-te munceste-ti tarlaua la tara de unde ai venit tu cu ifose…si scuteste-ne, daca ii ceri unei grecoaice, secretara sa iti faca frappeuri din juma in juma de ora , sa iti intretina cu frappeuri si malacii de vin in sediu chipurile cu afaceri….ai toate sansele sa iti puna trei randuri de cafele in cap sa iti dea si un sut in fund!Dar aici ne permitem sa facem fite la angajari, sa tratam oamenii cu superioritate, ca doar vorbim de o secretara, mare branza si in Romania se poate…ohhh am uitat si trebuie neaparat sa aiba masuri de fotomodel, ca doar in asta consta productivitatea unei persoane…Du-te frate la bordel, fa-ti un bine si lasa-neeee!

Eu mi-as dori un sef ca Staticus, stie cand sa fie dur, cand impaciuitor, cand empatic, cand dojenitor, da nu ii pleaca nimeni de ani din firma, al dracu de factor motivational! Maine o sa va povestesc cel mai probabil cum o sa ii atrag atentia lu’ nenea asta ca mediul de afaceri implica si o atitudine profesionala. Da’ daca n-ai de unde, vorba aia de unde s-o scoti din cur?

Noh, sa aveti parte de o zi relaxanta, eu evident am trecut de stadiul de ala, am ajuns la stadiul : improsc cu benzina si dau foc!

Inceput de luna

Bine v-am regasit dragilor. Am lipsit, insa motivat, sa va explic, mi-am inceput luna intr-un ritm alert, nu mi-am terminat bine munca la birou pe intai ca aflu ( la 4.30) ca la 6.30 trebuie sa fiu si anume la Hilton la o receptie de ziua nationala a Ciprului! Graba mare, am intrat in fibrilatie nu alta! L-am injurat temeinic pe Staticus pentru binevointa de a ma anunta ‘din timp’, si ma gandeam eu ce naiba mi-a trebuit cipriot la usa casei , si evident, cu ce mama naibii sa ma imbrac?! Tragic va spun!

Dar am ajuns, la timp, ma laud ca reusesc sa fiu mereu la timp oricare are fi situatia. Nenea Ambasador, pe care l-am cunoscut acum un an si ceva ( cand au infiintat Ambasada Ciprului in Romania), era putin emotionat, cred ca d’aia a trebui sa citeasca de pe o foaie care-i tremura ca frunza batuta de vant ( jenant dupa parerea mea, da mi-e simpatic!)…Geoana , mititelul de el s-a descurcat exemplar ( ca si discurs, nu fac referire la altceva)…dragut oricum, am aflat ca Cipru este al cincilea mare investitor in Romania, si cand te gandesti ca sunt o mana de oameni, cum s-or fi descurcat?! 🙂

Pacat de conflictul teritorial cu turcii, desi sunt la punct cu istoria lor, prefer sa nu ma lansez in explicatii acum ( trebuie sa ascult mai tot timpul injurii la adresa tu’le mama’*** de turci..), am avut si noi conflictele noastre cu ei, dar cine n-a avut? Astea fiind zise, ne-am pozat, ne-am amuzat, am cunoscut lume noua, o persoana care la intrebarea : ‘ ce legatura aveti cu Cipru si cu Dl. Ambasador? A raspuns franc : ‘ Ii umblu in gura’ 😀  Evident, dentist, si unul cu simtul umorului dezvoltat. Mi-am mai dat eu seama ca lumea participa la evenimente de genul asta din complezenta ( da, si eu) , cu plictiseala intiparita pe fete, si pentru MANCARE, au venit, au ascultat, au mancat , au  plecat! Mi-am facut inima rea ascultand-o pe o tanti vorbind de cum a facut ea reportaje in Tailanda, si cat de fraimos e pe acolo, ma durea inima zau daca nu! Aproape m-am bucurat cand mi-a zpus ca nu au putut decola din pricina unui incediu la unul din motoarele avionului ..hihihih 😀

Ahhh, era sa uit, am vazut cea mai frumoasa pereche de cercei cu smaralde…offf offf 🙂 In rest, toate bune si frumoase, un uichend linistit, cumparaturi, trandaveala,alte activitati specifice timpului liber, una peste alta e Luni, si e urat afara si imi e dor de patul meu de acasa pe care l-am abandonat desi era cald si bine,  de moleseala si de o carte buna…dar sunt la birou…frumos si asa!

Sa fie o saptamana din cele mai bune!

Niciodata nu as putea sa…

Preluat una bucata leapsa de la Ada, si cu toate ca imi zbarnaie telefoanele si vin tone de oameni care mai de care cu doleante mai tampite, uite ca ma chinui sa astern cateva lucruri pe ‘hartie’. Promit ca o sa o cizelez intre timp, insa pentru moment, iata ce s-a executat in graba: 

Nu as putea niciodata sa :

* sa nu muncesc  – nu pentru ca munca ar inobila, nu  pentru ca nu mi-ar placea sa fiu intretinuta si tinuta in puf :)), ci pentru ca am nevoie sa fac ceva in permanenta, ce e drept m-as multumi si sa dorm mai mult…insa sunt dependenta de munca, invatata de mica sa pun osu’ la treaba, mi-a ramas acolo undeva in cerebel ideea ca trebuie sa muncesti, trebuie sa vrei ma mult, trebuie sa faci mereu ceva, de aia fac mereu curat in casa, la birou e alta poveste!

* sa dezamagesc un/o prietena – Eu respect investitia de incredere facuta in mine, si ofer de 2 ori mai mult de cele mai multe ori nu trebuie sa depun eforturi pentru a fi persoana potrivita intr-un anume moment, cand ai nevoie de suport, insa cateodata dau cu bata in balta fara sa vreau. Niciodata nu s-a pus problema sa ma cert cu nici o prietena, nici pentru bani/barbati/diferente de opinie/alte terte persoane. Am prieteni care mi-au ramas aproape de ani de zile, nu as vrea la un moment dat sa stiu ca nu mai sunt acolo pentru ca…si anume din vina mea!

* sa ma multumesc cu putin – sunt mai mult decat lacoma, vreau si ofer totul, in orice tip de relatie, fie la nivel profesional fie la nivel personal. Uite asa dau eu cu piciorul la fericire!

* sa suport prostia unora – La fel si lipsa de maniere.Culmea, persoanele de genul asta, de ce depun mai mult efort sa se erijeze in niste persoane interesante si evident inzestrate din punct de vedere intelectual, de aia ma scot mai mult din sarite! Am prea putin timp si pentru lucrurile cu adevarat importante, ca sa il pierd inutil cu protstii. Am zis! Persoanele care au o incidenta directa asupra mea si a existentei mele, sunt persoane de la care am in permanenta ceva de invatat!

* sa inteleg gelozia – Imi este imposibil sa fac parte din categoria oamenilor care considera gelozia o ‘ dovada de iubire’ – trezirea! E santaj emotional, este exemplu clar ca ai un partener/a complexat/a, trist este ca lucrurile astea pot oricand degenera in reale acte de devianta!

* sa renunt la nebuniile mele! – Mi se mareste pupila, imi explodeaza centrul placerii din creieras, imi navaleste sangele in vine cu peste 200 pe ora, cand aud de ‘ hai facem o parapanta?DAAAAAA, sarim cu parasuta?DAAA, rafting, trioliana, alpinism – eu cred ca am tendinte de suicid 😀

Redirectionez leapsa inspre : Gand-Licitat, Ocservatorul si Mimi, si oricine mai pofteste 🙂

Week-end placut va doresc, promit ca imi spal pacatele cu posturi noi cand ma eliberez din indatoriri 🙂