Salutari calduroase, pe vremea asta chiar nu au cum sa strice.
O sa incep sa va spun o poveste…se facea ca prin vis o Panseluta zburatacita trezita inuman de injust sambata dis de dimineata, si-a luat expresia de je m’enfishista bucurandu-se peste poate ca merge la ‘party hard’ si…team-buldinguiala. LA fix si 10 minute intarziere ma culeg si pe mine colegii, veselie mare, muzica in masina, mai mai sa ma pronunt cu ” mahhh sa fie ce uichend de pomina o sa aveeemm!!’ pana cand am ridicat-o pe ultima colega, mai bine o lasam jos, in fata blocului, a reusit intr-un minut sa ne ruineze cheful si nervii cu : ‘ opreste muzica aia ca ma doare capu’ ” eu vreau sa dorm ca am fost aseara la concert’…si multe altele, colegul i-a sugerat sa ramana acasa, si sugeratul asta a fost pe un ton taios, ea s-a lamentat ca nu i se pare normal sa nu i se dea ascultare dorinteler de printesita nitel retardata. Panseluta pacifista a vrut sa nu isi f*ta ( chiar nu aveam alt cuvant ca si substitut) dispozitia siiiii…am aplanat conflictul, cu regula tacerii de aur, ba ma presus de toate si cand s-a bagat in fata mea la benzinarie sa ia ULTIMUL sandwish cu muschiulet afumat, nu am zis nimc, da nimic, NADA desi m-a durut stamina de efortul de a mentine tacerea! Dupa scurte negocieri cu Ale ( managerul nostru de suflet, pe care-l iubim si stimam pana peste poate), am deics ca trebuie sa facem o mica oprire in Brasov inainte de a ne refugia in Poiana minunata…si facuram intocmai, deciseseram sa ne vedem si cu in onestean de-al meu, pretin drag la o cafea sa stam de o vorba doua, eh…si ma gandeam cu frica la ce naiba o sa mai zica tantita ciufuta, ca daca se lega de originile mele si de prietenii mei , nici mama regulii tacerii de aur nu ma mai oprea, si cand face Panse urat, apoi face al naibii de urat! Ehh, noh dragii mei ne intalniram cu fenomenul numit Inji, sau Taba..ori pe scurt Alex care ne-a bagat sub masa de atat ras, l-au indragit colegii mei de numa numa, ba unde mai pui ca si ciufuta s-a amuzat si i-a inflorit un zambet pe moaca, extraordinar! Cu forte noi ajunseram si in Poiana, la timp pentru pranz, am studiat toanele colegilor si…viitorul nu suna bine, care mai de care cu plangeri…nu e cald in camere, nu e vremea frumoasa, nu aia nu ailalta, ma durea capul, am zis ca nitel din prietenul Jack za wiskey nu poa sa strice, ma si incalzesc, imi si revin psihic, si cum wiskey nu se bea cu dusmanul, eu Ale si Dora ( comitetul petrecaretilor) ne-am inveselit cat trebuie sa facem fata zilei cu brio….fu bun, atat de bun ca m-am dat la o gluma cu country managerul , spooky! Mancarea m-a dezamagit, si ca sa fie si bomboana pusa pe coliva ma durea stomacul ingrozitor, norocul meu e ca mai toti colegii mei sunt medici, m-a doftoricit una dintre colege si cat de cat mi-am revenit sa pot sa-mi rasfir petalele la o sarba, hora, coco jambo si restul muzicii minunate care ne-a incantat seara..fix foarte putin :)) Am si clubarit tot cu ajutorul lui Alex si a lui goagle…sa traiesti o mie de ani…si a doua zi , dupa cateva ore prapadite de somn am reajuns in Bucuresti, rasufland usurata ca se fini la comedie si eu am toate petalele in pozitie pleostita dar intregi…eh dragii mei si atat de bildinguita am fost incat, nu mai am chef de nimic inca de sambata, ce sa fac sa imi vina cheful sa fac curat in casa?! Va pun si niscaiva poze sa trageti so voi un ochi, doi ochi, dupa posibilitati.
P.S – Trebuie sa va spun pe sleau ca : bancul ala cu 100 de oameni care sa gandesc la sex = teambuilding nu s-a aplicat in cazul expus mai sus. Din pacate as putea adauga, sau din fericire, ok, unii colegi is luati, adicalea casatoriti si nu bag mana in foc pentru ei! 😆 
Panseluta ganditoare 