Literalmente gatuita de caldura, inabusita ca o fripturica de vitel, cu toane nu dintre cele mai bune, adica, am reusit sa ma enervez eu pe mine de n ori in ultima luna, de neconceput asa ceva pentru mine, astept sa imi revin, si-s pe drumul cel bun! Asta ca o introducere explicativa a faptului ca am disparut ca magarul in ceata, sau nu, reformulez: o Panseluta disparuta magareste in ceata, imperdonabil dom’le, cata lipsa de buna cuviinta, totusi v-am lasat cu muzica buna si mancare gustoasa….oricum n-am zis nicicand cum ca as perfecta, sunt doar o Panseluta, acusica vine toamna si-mi spulbera petalele, vai de tulpina mea!

Stiu eu ca Am suparat-o pe Croco, i-am promis ceva si nu m-am tinut de cuvant, insa, chiar nu am mai intrat pe blog de o vesnicie, si vad ca acum nu mai are nici o aplicabilitate acum! Imi pare rau, ma revansez eu cumva 🙂 L-am mai suparat si pe Analfabet, dar eu cred ca-i trece repede, si o sa ma achit de datorie…acusica!

Parca ar trebui  si sa aniversez bloguletul, mititelul de el are un an de existenta, un mititel nastrusnic pe alocuri, a trecut prin niste transformari dureroase uneori, m-a dezarmat alteori, m-a facut sa zambesc, m-am amarat la unele descoperiri, am cunoscut prin intermediul lui oameni minunati dar si oameni de o calitate indoielnica, blogul mi-a fost un prieten drag  de care m-am simtit atasata pana peste poate, dar pe care l-am abandonat la cel mai mic semn de plictis-alias lipsa de inspiratie, alturi de el am trecut prin multe si marunte, sau nu tocmai marunte, mascat le-am pus pe toate ‘ pe hartie’, si intrinsec asta m-a facut sa ma simt mai bine,  am citit blogurile dragi mie si mi-am dat seama ca si alte persoane trec prin momente similare si mi-am gasit un reper, o vorba buna, mi-am dat seama ca tristetea pentru cei cu talent e o sursa de inspiratie de neegalat, am fost sustinuta prin sfaturi, exemple, vorbe de duh, nu am cuvinte sa multumesc indeajuns acestor persoane care mi-au fost aproape de-a lungul timpului. Le multumesc cititorilor, celor care au contribuit la dezvoltarea mea ca si mazgalitoare de blog, dar si celor care mi-au demonstrat ca lumea se bazeaza pe aceleasi principii ca dintotdeauna. Cand am inceput sa scriu voiam sa ma rezum doar la amintiri din copilarie, am abandonat ideea, am scris despre orice si oricum, fara directie fara scop si parca ar trebui sa-i dau o forma sa ma rezum la a redefini blogul ca unul cu un continut…umoristic as vrea, aducator de zambete intr-o zi mohorata de pe vesnica plantatie. O pajiste a oportunitatilor…eh, ce-o fi o fi! Cei care m-au citit  pana acum o vor face si de aici inainte, oricat de ‘ fara directie’ as scrie :)) Insa trebuie sa intreb, voua ce va place mai mult din ce am scris pana acum? Trasati-mi o dara de urmat ca Panseluta e migaloasa si ia decizii nu tot timpul inspirate.  😀

Stiti ca e sezonul nuntilor, nu? Casa de piatra curajosilor si petreceri de pomina participantilor! ( Va rog eu nu mai rapiti miresele cu scopul de a le duce la Arcul de Triumf! N-are nici o logica zau! Trebuie sa existe nitica inventivitate in voi, hai ca se poate!!!)

Inca o data : sa imi traiasca blogul, acum ca are si dintisori, are si o dieta cat de cat echilibrata, o sa creasca frumos si armonios…ma gandesc sa il dau la un sport 😀

La multi ani plini de nazbatii lui Marc, un nastrusnic cu un an mai mare decat bloguletul meu.  Sa le aduca parintilor numai impliniri, sa le plezneasca sufletul de multumire si mandrie!

Zi minunata tuturor!

Cu pupici si o dedicatie de la Panseluta: