Week-end de Panseluta

2 comentarii

Panse  a suferit nitelush, cam o saptamana…racita cobza! Petale pleostite, frectie carmolitica, pastile, prafuri si munca de birou, ca fara nu se poate! Joi am cazut la pat, partial moarta, aparent fara sanse de a fi resuscitata! Vineri am comandat pizza, mi s-a oferit sansa de a comanda o pizza in forma de inima…futu-i ziua lui nenea Valentin si cine mama naibii a decis sa importe sarbatoarea asta!?

Panse traieste, cum mi-a zis un prieten : drac mort si Panseluta exterminata nu exista!

Vesti…plec in tari calde, nu v-am tot repetat eu ca am fost nascuta sa traiesc pe o insula, la umbra unui palmier frecand menta toata ziua?  Ehhh, chiar asa va fi…ma duc putintel in Puerto Rico, in cam 19 zile, ca deja am inceput sa numar cu nerabdare.

Posibilitate : Panse s-a manifestat si pozitionat strategic importriva institutie casatoriei, de cand se stie ea n-a atras-o deloc ideea, cu atat  mai putin sa se proiecteze ea in lumea oamenilor normali si evident casatoriti…dar exista o posibilitate ca Panse intr-un moment de nebunie temporara sa fi zis DA…nunta nu fac, ca atare nu va invit, si nici casa de piatra nu imi urati, ca nu suport  constructiile, sunt in definitiv o Panseluta delicata nu un castor lucrator la diguri S.A!

P.S Panse e nitel mai mult speriata, pe cine sa aleaga nasi, pe cine sa puna pe lista, trebuie sa ai nasi? -))

Hai cu vara si caldura si eventual poate mi se limpezesc si mie gandurile.

Pupici Panselitici

 

 

Povestea lui Freddie

5 comentarii

A fost odata ca niciodata, pe plaiuri vechi  moldovenesti o preafrumoasa Mioara, asa o chema pe ea, de la Maria, sa nu starnim confuzii, asaaaa, si ea se nascu intr-o frumoasa si insorita zi de 13 Iulie, evident ca de-a lungul timpului taman in aceasta zi primea Maria noastra cadouri cu duiumul, insa pe departe cel mai inedit a fost un cutulush mic, negru,pufacios, adunat de pe strada si dat cadou. Ehee si tine-te nebunie, tombola cu biletele, sa ii alegem un nume, suceste-l pe toate partile, minuneaza-te de el si stuche-l sa nu-l deochi, asa a inceput povestea lui, a catelushului Freddie. Era si normal ca la programul incarcat pe care il avea Mioara sa nu poata avea grija de cutu, insa avea doua mandreti de fete care stateau singure si altceva mai bun de facut decat sa adune caca de cutu  nu aveau de facut, in plus, e si nepoliticos sa refuzi un cadou si e inuman sa il arunci iarasi pe Fredita acum si botezat, inapoi in strada. Asa a intrat in viata noastra micuta potaie, si am prins drag de el mititelul, si Panse si sora-sa, si ne invarteam in jurul lui, ne jucam cu el, il chinuiam, il alintam…. ce mai, o mare veselie, in august trebuia sa mergem la mare, ca o mare familie, adica Panse, sora si prietenii, unde lasam javra alias potaia care ne strica planurile???

Panse si sora-sa in tren, prietenii, veselie, in drum spre mare, toate bune si frumoase, vine nasaul….saaaaaseeeeeeee – nu, nu era din pricina de nu ne-am luat bilet, era un sase ascunde-l pe blanos ca ne prinde nasul si-l smotroceste ca pe Bubico. Freddie de atata bucurie a botezat dusumeaua compartimentului cam de 3 ori, tot cam pe atunci ne-am decis sa nu-i mai dam sa bea apa, ca doar, un caine hidratat nu e neaparat si fericit…bun si am ajuns la mare, si i-a priit lui Freddie dragul de el si crestea vazand cu ochii, asa cum cresteau si cheluielile noastre sa-i luam lui mancare, si i-am trimis Mioarei o vedere de la mare ( sa nu va aud, da? ca pe timpurile mele se ‘purtau’ vederile. PUNCT), si pe vedere era un mic cutunache negru care zicea Ham Ham am ajuns si eu la mare, geniala vederea, v-ati prins nu? Freddie era negru, era la mare…hai ca nu e chair atat de greu…ehhh dragii mei si astea au fost vremurile bune si nebune si frumoase si nastrusnice…

Insa a venit o vreme cand peste tot prin apartament ne loveam de Freddie, nu ca eram multi, eram numai noi trei dar, cu regret ne-am decis ca e vremea…e vremea sa ne luam adio de la el! Asa a ajuns dragul de el la tara, cu  lantul de gat si cu suspinele in botic. Mamaia l-a iubit,atat cat stia ea, era mare falos, si ii statea bine in lant, noua ni s-a cam rupt sufletul, si lui la fel, dar macar era la caldurica, era hranit, ii era mai bine decat pe strada, si in schelalait de iti rupea inima l-am abandonat la mamaie. De fiecare data cand mergeam la tara devenea cel mai vesel caine, sperand ca am venit sa-l luam din nou acasa, asta nu s-a intamplat, ce s-a intamplat in schimb, dupa ani si ani de sperante ca ne va intra din nou in gratii, Freddie trage sa moara. Mamaie nu e genul de femeie sa dea banii pe medic veterinar pentru caine, si se uita la el cum dupa ani de iubire neconditionata , dupa ani in care a protejat curtea, si pur si simplu ne-a umplut inima de bucurie la cat de dragalas si ubitor era acum  sufera, scanceste, nu mananca, si sta abandonat in cotet facut gnemotoc, plangand, schelalaind  si nimeni nu se indura de el sa-l curme suferinta. Am tipat ieri la mamaie, asa strajnica femeie cum e ea, am tipat efectiv din toti rarunchii, am certat-o si aveam lacrimi in ochi :  ” cheama un veterinar sa-i curme suferinta, chiar n-ai pic de inima?!” sper ca nu m-a mintit si a chemat medicul iar  azi o sa-l eutanasieze…parca ma bantuie ochii lui de caine bun,bland si iubitor 😦

Imi joaca prin fata ochilor si acum imaginea lui cutu Freddie si mi-e inima incarcata de regret…parca m-as desparti de un prieten drag, si DA am plans 😦

M-am buildinguit!

6 comentarii

Salutari calduroase, pe vremea asta chiar nu au cum sa strice.

O sa incep sa va spun o poveste…se facea ca prin vis o Panseluta zburatacita trezita inuman de injust sambata dis de dimineata, si-a luat expresia de je m’enfishista bucurandu-se peste poate ca merge la ‘party hard’ si…team-buldinguiala. LA fix si 10 minute intarziere ma culeg si pe mine colegii, veselie mare, muzica in masina, mai mai sa ma pronunt cu ” mahhh sa fie ce uichend de pomina o sa aveeemm!!’ pana cand am ridicat-o pe ultima colega, mai bine o lasam jos, in fata blocului, a reusit intr-un minut sa ne ruineze cheful si nervii cu : ‘ opreste muzica aia ca ma doare capu’ ” eu vreau sa dorm ca am fost aseara la concert’…si multe altele, colegul i-a sugerat sa ramana acasa, si sugeratul asta a fost pe un ton taios, ea s-a lamentat ca nu i se pare normal sa nu i se dea ascultare dorinteler de printesita nitel retardata. Panseluta pacifista a vrut sa nu isi f*ta ( chiar nu aveam alt cuvant ca si substitut) dispozitia siiiii…am aplanat conflictul, cu regula tacerii de aur, ba ma presus de toate si cand s-a bagat in fata mea la benzinarie sa ia ULTIMUL sandwish cu muschiulet afumat, nu am zis nimc, da nimic, NADA desi m-a durut stamina de efortul de a mentine tacerea! Dupa scurte negocieri cu Ale ( managerul nostru de suflet, pe care-l iubim si stimam pana peste poate), am deics ca trebuie sa facem o mica oprire in Brasov inainte de a ne refugia in Poiana minunata…si facuram intocmai, deciseseram sa ne vedem si cu in onestean de-al meu, pretin drag la o cafea sa stam de o vorba doua, eh…si ma gandeam cu frica la ce naiba o sa mai zica tantita ciufuta, ca daca se lega de originile mele si de prietenii mei , nici mama regulii tacerii de aur nu ma mai oprea, si cand face Panse urat, apoi face al naibii de urat! Ehh, noh dragii mei ne intalniram cu fenomenul numit Inji, sau Taba..ori pe scurt Alex care ne-a bagat sub masa de atat ras, l-au indragit colegii mei de numa numa, ba unde mai pui ca si ciufuta s-a amuzat si i-a inflorit un zambet pe moaca, extraordinar! Cu forte noi ajunseram si in Poiana, la timp pentru pranz, am studiat toanele colegilor si…viitorul nu suna bine, care mai de care cu plangeri…nu e cald in camere, nu e vremea frumoasa, nu aia nu ailalta, ma durea capul, am zis ca nitel din prietenul Jack za wiskey nu poa sa strice, ma si incalzesc, imi si revin psihic, si cum wiskey nu se bea cu dusmanul, eu Ale si Dora ( comitetul petrecaretilor) ne-am inveselit cat trebuie sa facem fata zilei cu brio….fu bun, atat de bun ca m-am dat la o gluma cu country  managerul , spooky! Mancarea m-a dezamagit, si ca sa fie si bomboana pusa pe coliva ma durea stomacul ingrozitor, norocul meu e ca mai toti colegii mei sunt medici, m-a doftoricit una dintre colege si cat de cat mi-am revenit sa pot sa-mi rasfir petalele la o sarba, hora, coco jambo si restul muzicii minunate care ne-a incantat seara..fix foarte putin :)) Am si clubarit tot cu ajutorul lui Alex si a lui goagle…sa traiesti o mie de ani…si a doua zi , dupa cateva ore prapadite de somn am reajuns in Bucuresti, rasufland usurata ca se fini la comedie si eu am toate petalele in pozitie pleostita dar intregi…eh dragii mei si atat de bildinguita am fost incat, nu mai am chef de nimic inca de sambata, ce sa fac sa imi vina cheful  sa fac curat in casa?! Va pun si  niscaiva poze sa trageti so voi un ochi, doi ochi, dupa posibilitati.

P.S –  Trebuie sa va spun pe sleau ca : bancul ala cu 100 de oameni care sa gandesc la sex = teambuilding nu s-a aplicat in cazul expus mai sus. Din pacate as putea adauga, sau din fericire, ok, unii colegi is luati, adicalea casatoriti si nu bag mana in foc pentru ei!  😆

Printre salcii plangatoare

11 comentarii

Era o vreme, odata ca niciodata cand nu aveam griji, nici responsabilitati nici preocupari alese. Pe timpurile alea, puteam lejer sa-mi iau cu mine cartea pentru care bateam la picior cam 10 km, si ma tolaneam pe o paturica la umbra unei salcii si citeam, simteam tumultul personajelor, ma proiectam in lumeea autorului, eram fericita, ingrijorata trista ca ma apoi sa intru intr-o stare de exaltare cand totul se termina cu bine, macar daca ar fi totul ca in filme/carti! Acum daca as vrea sa fac acelasi  lucru, salcia nu  mi-ar inspira decat tristete, cum sta apleacata inspre rau si isi plange destinul.  Tataie si-a dorit mereu sa fiu artista, ma visa ori actrita, ori cantareata, la un moment dat chiar credeam ca am o voce catifelata, intre timp mi-am capatat de pe undeva doza necesara de realism si am preferat sa nu permit ‘talentului’ sa ma faca ridicola. Sora mea este talentata , a castigat cateva concursuri de specialitate, dintre care unul chiar important, mergea la un studio de inregistrari, avea facut un demo,eram mandra de ea, o si vedeam vreo Loredana Groza…insa a fost ales alt drum, cum eu  nu am devenit medic, nici ea nu este cantareata, cel mult in doua luni de acum va fi stewardeza. Ii tin pumni! Eh, pentru nobilul scop de a ma vedea artista tataie imi cumpara muzicute, am avut trei, una era rosie, si imi era tare draga, celelalte erau metalice insa mai bune ca sunet. Aveam pe acasa si fluer, si nai, niscaiva tobe….Nu aveam nevoie de mai mult, o carte o salcie si o muzicuta si eram fericita! Azi as fi fericita sa pot canta la pian, sa am un program de care sa ma tin, sa pot sa imi alin eu cumva sufletul, e greu insa nu imposibil…chiar daca ai prieteni de pus la rana, uneori vrei sa-ti oblojesti singura rana, sa nu te expui in fata lor intr-un moment de vulnerabilitate…am facut-o totusi, vineri cineva mi-a dovedit ca prietenia e un dar de care eu m-am bucurat mereu, si desi e un inceput de prietenie, persoana asta mi-a alungat gandurile triste si  m-a facut sa zambesc. O colega pe care n-o vedeam ca si prietena a renuntat la programul de la munca, la planurile ei doar sa stea cu mine, sa fumam pana la epuizare si sa bem un pahar de vin. Un onestean de-al meu m-a tinut 2 ore la telefon, la o vorba dulce si amintiri vesele, un alt prieten mi-a trimis filmulete amuzante, va multumesc din suflet. Am reusit sa ma reculeg, si sa reinventez partea ranita din mine. Din pricina de prea multa atentie am uitat sa mananc, si sambata am picat, lesin se numeste, mi-am lovot minunatie de cap, m-am laudat pentru inspiratia de a pune covor in hol 😀  mi-a revenit repede si mi-am adus aminte ce am emis sa fac inca de vineri noaptea, am rezolvat-o cu trei felii de pizza.  Azi ma simt usurata, libera, pot face toate lucrurile care pana acum mi-au fost interzise, imi fac azi abonament la sala, vreau sa fac dansuri, pot sa incep sa imi retraiesc viata ca o rebela, sau cel putin voi incerca, o sa imi report pierce-ul pe timp de week-end, o sa imi iau haine noi,timpul se scurge atat de repede, nu vreau sa imi bat capul cu regrete, nu vreau sa caut vina, un capitol din viata mea s-a inchis, altul urmeaza a fi scris, si-l voi scrie frumos, fara bagaj afectiv adus cu forta din povestea veche, nici nu-mi amintesc de unde a inceput si cand s-a terminat, nici cum s-a terminat, nu are acum nici o relevanta!

Ahhh, am plecat de la muzicuta si uite unde am ajuns, sunt o Panseluta bezmetica si infrigurata, mi-a zburatacit toamna petalele in toate partile! Pe langa muzicuta aveam eu un hobby, abia asteptam sa vina iarna sa bat toba cu ursarii, si toba mea era mereu cea mai smechera, ca atare l-am sacrificat pe Tulus, cainele nebun, v-am zis eu despre el…important e ca nu pleca nimeni in ajun de an nou fara mine si toba mea, eu eram cea cu ritmul, za best, grav era cand mamaie se trezea sa ma puna la munci caznice, eternul ” nu ti duci nicaieri”, eram ca o cenusareasa, si mai grav era cand ma intorceam cu picioarele besicate de atata mers prin tot satul, dar ce frumos era odata, cata liniste sufleteasca imi umplea viata!

Vineri plec acasa, vreau sa meditez in varf de deal, vreau sa dorm uitandu-ma la stele prin geamul din camera mea din mijlocul nicaieriului, vreau sa ma joc pana la epuizare cu nepotica, cu Terry catelusul simpatic, sa stau de vorba cu Adina la un JP Chenet, sa imi reamintesc cat de norocoasa sunt si cate mi-a oferit viata.

Sa avem dragilor un inceput de saptamana minunat! Va las cu preferatul meu de saptamana asta: Yanni

Rochitica randunicii

26 comentarii

Asa se numeau floricelele preferate de mine in copilarie : rochitelele randunicii, niste floricele simple dar minunate. Bine in copilarie stateam ore in sir sa vad cum hranesc randunicile puisorii din cuib, si cu toate ca mamaie imi interzisese sa ma ating de puisori…uneori ii hraneam si eu, si ma jucam cu ei, sunt sigura ca imi erau recunoscatori pentru ramele indesate pe gatul lor de puiuti neajutorati. Ba unde mai pui ca am smotocit o mata care incerca s-o faca pe viteaza si sa haleasca puisorii din cuib, prapad am facut!! Si am interzis accesul cataratoarelor la cuib. Mi-a luat a zi, m-a boscorodit mamaie ca fac galagie si mizerie, dar am razbit, le-am mutat cuibul pe un stalp une mi-a trebui scara sa ma catar..si am taiat stalpul pe o portiune cat sa ramana ,doar partea care sustinea cuibul, in aer… Ca un facut parca inebunisera rancunicile cand au vazut ca nu mai au cuibul, dar sunt pasari istete si s-au prins cum sta treaba…oare unde voiam sa ajung?! ahhh, da, in Olanda, si pe langa asta…ahaaa!! Voiam sa va zic de rochitica mea, nu ca as fi o randunea, dar povestea se merita zisa si spusa si impartasita dragii  mei, totul a inceput acum 3 veri, cand mama mi-a luat cadou o rochie, foarte faina, atat de faina incat sora-mea a gasit-o seducatoare ( pe ea, pe rochie nu pe purtatoare); am purtat rochia cu drag o data, dupa care a intrat in posesia lui sis, sa va spun cu sta treaba, pe ce pune mana sis, poate fi dat  uitarii, asta pentru ca poseda un talent inimaginabil de a strica tot…mai tot, aproape tot…si rochia mea a fost pierduta/ratacita/disparuta, cam vreun an, cand a reaparut ca prin minune, largita binisor in zona bustului si eu m-am bucurat ca randunelele care si-au regasit cuibul dupa ce il mutasem eu. Si am reparat stricaciunile, doar nu credeati ca ramasese mititica intacta! Si am mai purtat-o de 2 ori, tot cu drag, si azi am decis sa duc relatia noastra la un alt nivel si am luat rochitica pe mine la birou! Flash! Diva, magnific, extraordinar, uluitor! Colegii in extaz, colegele suspicioase…rochia e nitel cu spatele gol…dar numai putin..cat sa se vada una bucatica tatuaj pe umar pe care vreau sa il refac…dar ce vrei dom’le pe caldurile astea sa zica  mersi ca nu vin in costum de baie si nu ma balacesc in fantanile arteziene!

Voi pe unde va ascundeti de taifunul solar?

Va pupa Panseluta!

Ca si cand…

19 comentarii

…totul ar ramane in loc si tu ai fi singura/ ul capabil/a sa se miste. Ce ati face?

Panseluta e nitel obosita, i s-a ofilit si o petala, spera ea ca o sa isi revina petala, isi strange frunzele pe langa corp injurand panseluteste : ” fir-ar al naibii de friiig!!!” Tot din pricina de frig si infunctionabilitate ( sa nu imi ziceti sa nu exista cuvantul ca m-am chinuit mult sa-l scriu!), a neuronilor, eu o sa va zic mai tarliu cam ce as face daca as fi singura Panseluta capabila sa se miste pe pajiste…daca ma gansesc mai bine, cred ca i-as trage chilotii jos Papadiei, mereu am fost curioasa sa vad ce are acolo : lol :

Zi magzima tuturor!

Povestea cozonacului…si altele

15 comentarii

Iarba se itea sfioasa etalandu-si verdele matasos de-a lungul cararii. Vesela, ma plimbam desculta simtindu-i moliciunea si zambind tamp la ganganiile aparute peste noapte, totul se dezmortea cu incetisorul, mugurii rozalii ai copacilor se deschideau intr-o explozie de miresme hipnotizante. Era primavara! Paraul susura vesel umflat de zapada topita in amonte, imi balaceam lenes picioarele in parau cu gandul la toporasi si slaci ( pe care nu trebuia sa ii aduci acasa daca aveai closca – habar nu am de ce, era o regula nescrisa!). Nu aveam griji, nici preocupari, priveam uimita si cu admiratie fiecare ganganie, imi reproduceam in gand numele unor buruieni pe masura ce le recunosteam. Cand era primavara, trebuia sa miroasa a cozonac, si mamaie avea grija sa nu lipseasca mirosul cozonacilor care scotea din minti vecinii de la sute de metri departare, stiu ca-i scotea din minti, pentru ca veneau in vizita, sa capete cumva o bucatica din cozonacul al carui miros le-au zapacit simturile. Insa eu….eu  nu eram atat de fericita pe vremea cozonacilor, asta pentru ca plamada se facea pe la 4-5 dimineata si mamaie se baza pe mine ( cu gandul sa ma invete), trebuia sa framant cozonacii. E munca grea, solicitanta, mai ales pentru un copil, chiar eram copil si ma munceam la cozonaci intr-o covata de lemn. Ii framantam, ii indulceam, ii aromam acompaniata de cometariile bunicii : tre’ sa faci asta, si asta, si asa, si pe dincolo…. dupa ce terminam, sfarseam in pat, dormeam cu gandul la cat de frumos o sa creasca aluatul framantat. Si asa era, niciodata nu s-a intamplat sa se ‘telceasca’. Mai greu era sa-i punem in forme, sa punem umplutura sa ii facem frumosi, aratosi, sa se faleasca mamaie cu ei…si dupa ce erau bagati in cuptorul zidit de tataie, special pentru cozonaci….eiiii, atunci era atunci, ma invarteam inebunita de miros de colo colo prin livada asteptand momentul….cand era scos primul cozonac imi bubuia inima de fericire, rupeam un colt din el si il devoram cu pofta unui om nemancat de zile intregi. Nu ma interesa ca mamaie imi spunea ca „o sa ti se lipeasca de stomac”, nu ma interesa, ma pierdeam intr-o explozie de bucurie a gustului, tocmai din pricina asta ii intelegeam in totalitate pe vecini. 🙂

Acum nu mai exista paraul, a secat, a ramas albia parasita, abandonata, incarcata de buruieni, nici fluturi nu mai sunt la tara, unde mai pui ca si greierii au renuntat la cantece, desi unii spun ca lautarii castiga bine, nu platesc nici impozite la stat….parca nici copacii nu mai infloresc…asa, ca alta dat’ si nici nu mai adie mirosul de primavara in aerul molatec de munte…oare de ce?!

Las in urma cozonacii si trec la povestea incrucisarii…probabil stiti despre fenomen, ori intuiti cum sta treaba…Irina, ieri a tinut sa explice in termeni realisti lipsa comunicarii interindividuale din ziele noastre. Doar asa ne explicam cum naiba de o prietana e unui prieten care se cunostea cu un alt prieten ajunge sa fie prietena fostului prieten al prietenei ei. Bineanteles ca in contextul asta prietenia dintre cele doua se duce pe apa sambetei, de cele mai multe ori si relatia sfarseste pe aceeasi apa…si asta pentru ca…nu au vrut sa mearga mai departe, sa iasa din cercul de cunostinte, sa se avante in necunoscut. Oare asa o fi? Nu mai avem timp sa cunoastem lume noua, nu avem interesul de a o face, totul se petrece intre granitele invizibil trasate la nivelul unui cerc de cunostinte ( prieteni) dobandite din trecut, punct? Mie imi place sa cred ca nu, cel putin in cazul meu, mie imi place sa comunic, incurajez comunicarea, imi place sa cunosc lume noua, nu m-as simti in largul meu sa renunt la o relatie in favoarea prietenului fostului meu prieten…voua vi s-a intamplat sa dati de exemple dintr-astea?

E primavara! Azi nu mai ploua, miroase in vazduh a flori aromate…nu simtiti? 😀

Asasinata

25 comentarii

Nu va panicati, nu chemati politia, nici macar nu va bazati pe vre-un medium ( alias ruda de’a mamei Omida), nu m-am apucat sa scriu din viata de apoi, si cu atat mai mult nu o sa va spun unde am ingropat comorile pe care le posed…da, pentru ca daca nu stiati bestjobs, o aplicatie pe facebook mi-a zis clar ca jobul perfect pentru mine este : ” pirat pe o insula pustie” – insula fiind pustie, evident pentru ca i-am omorat eu pe totii cei care au incercat sa imi dezgroape comorile praduite din timpuri piratesti marete! 😀

Asasinarea de care vreau sa va vorbesc este opera a minunatei mele surori mai mici. Cred ca am avut orice problema/boala/urgenta la care va puteti gandi, plus alt duium de chestii care nu v-ar fi trecut prin cap. O data m-a pus sa o sun la serviciu, si sa las telefonul on , dar sa nu o ascult cum se lamenta ” cuuuummm, e in spital? A luat-o cu salvarea??!! Dar ce-a patit?!! VAAAAIIII!!!! Vin acum! Si dusa a fost, la mare. Ce sa zic, daca m-ar tine si pe mine as face la fel. Ca atare am fost bolnava tare, aproape….am murit, si mereu ea a fost alaturi de mine, cum se poate altfel?! Buuuunnn, eu m-am ofticat mereu ca nu am putut minti bine, si mi-as cam fi dorit prin liceu ca mamaie sa moara de vre-o 5-6 ori asa, sa nu merg la tezele de trimestru ….dar nu am avut curajul!! Aseara am aflat ca mi-a mai fost rau de vre-o cateva ori, ba am mai fost si spitalizata…ce sa mai zic, numai sa nu mi se intample, in rest, toate bune si frumoase 😀

P.S – sunt racita, cobza de aproape doua saptamani. Imi simt ochii  ca de melc, ard in flacari, imi curge nasul mai ceva decat debitul apelor Dunarii, si totusi sunt pe plantatie! Merit o statuie in Universitatii? 😀

Voi bine? Sanatosi si voiosi? 🙂

Mata si motoceii

8 comentarii

Desi nu e o zi tocmai  prielnica pentru mine din varii motive, am zis ca poate m-oi mai amuza nitel cu o povestire de-a Ionelei Crenguta.

Pentru ca iarna care ne impresoara, ca turcii de-l inconjurau pe Stefanel ce MARE, mi se duce gandul tot la vremurile demult apuse, la tara, iarna, frig, nu prea mare chestie de facut. Mamaie pleaca, nu stiu unde, si nu ma fascina interesul pentru programul ei, vital era sa stiu cand se intoarce! Daca intrebam : – da un’ te duci mamaie? mi se taia macaroana :  – sa am di un’ vini. Explicabil de ce ma rezumam sa intreb cand te introci acasa? R: – acusica, cand defapt trebuia sa intreb : – te mai intorci??!! Asta pentru ca era foarte posibil sa nu mai aiba la ce sa se mai intoarca, am avut suficiente tendative de incendiere a agareturilor si a casei si a bucatariei de vara si a bucatariei mici ( ca la oamenii gospodari e plin de bucatarii ), cat sa aiba o stangere de inima cand ma lasa singurica si nesupraveghetata 😀

Pleaca mamaie, deschid larg usa si chem pisica. De ce pe ascuns? Mamaie ura matele, si le altoia cu cate un sut in partea dorsala de zburau miorlaind cat colo, pentru ca au prostul obicei de a se cocota pe mese, cat timp nu erau in casa erau bune la casa omului! Eu iubeam matele, alea nesimtite care se alinta sa capete ceva, care lasa par peste tot si pe care le poti chinui cat de cat. Buunn, vine pisica in pasi de mars pana in casa, cald, bine, o hranesc, o alint, ii dau ghemul de’a valatucul sa se joace…si…….imi vine ideea geniala,( cum altfel?!) , ca poate i-o fi frig, si de ce sa nu o incalt?! Si iau cateva coji de nuca ( mamaie imi lasase cu limba de duca sarcina de a decoji muuuullteeee nuci – sa ma tina ocupata- cu promisiunea ca imi intinde pielea pe bat daca nu’s gata pana se intoarce ea), iau 4 jumatati de coji, le indes cu greu in picioarele matei, cu greu, cu zgarieturi cu scuipaturi, prosta, nu stia ca vreau sa-i fac un bine??!! Si o vaz asa incaltata, facand exercitii de echilibristica, si o las prin casa, si aproape lesinata de ras, imi zic : – de ce nu aspune-o pe plita de la soba?? Chiar, de ce nu? Veni raspunsul?! Si iau mata , saraca, mai mult speriata moarta decat fericita de ideile mele si o catar pe plita, incinsa de focul cu lemne de fag…si incepe sa miorlaie, se incovrigeste disparat si hhhssstt si mai mai sa n-o mai pot recupera, unde mai pui ca m-a si muscat proasta si m-am si fript la deget, clar am fost si blestemata in limba pisiceasca , imi venea s-o arunc pe geam!!! Cojile dogoreau, ca atare nu am descaltat-o si am lasat-o afara, in zapada, sa se urce iar in pod nemernica!!! Cand s-a intors madama, eram un ingeras, nu se intamplase nimic! Pana a vazut mata, chinuindu-se sa se urce in pod unde avea pisici….si nu putea evident! Ma ia la interogat mam mare, ce i-am facut la mata? Eu sa jur si nimic mai mult ca habar nu am. Si asa a ramas, a crezut ca vecinii au incaltat pisica si dai si alearga prin ograda animalul care pare’se in stare de veghe acu’ nu voia sa mai aiba de’a face cu fenomenul diabolic numit Eu! Sa va spun ca nici scoaterea cojilor nu a fost mai usoara? Sa va zic si ca mam mare s-a prins dupa zgarieturi ca eu chinuisem mata? Vai de capul meu cum am platit polita aia cu varf si indesat! M-a altoit ca pe mine! Nici nuci nu am mai curatat prea des, asa mi-a fost castigul!

Tocmai pentru ca inca ma bantuie pocinogul asta, nu o sa pot bea azi bere nefiltrata, si nici nu o sa mananc cartofi twist, si mai ales nu o sa ma bucur de o intrevedere sanatoasa cu Irina, pretena din dotare 😀

Abia…abia

26 comentarii

Cum m-am putut uita chiar pe MINE?

S-a petrecut si gunoiereala, as avea multe de zis, dar am mai multe de facut, sunt sigura ca Croco si Ada o sa va puna la curent cu ce s-a intamplat, sau…nu…ca Ada a stat non-stop cu mictofonul in mana, ca atare nu prea a fost atenta…da canta BINE dom’le, chiar bine! Eu am ajuns dupa 10, asa, ca o diva care se lasa asteptata..l-a vazut pe Schnitzel, zic eu ca nu s-a speriat, numai c anu era in elementul lui, daca care va sa vina o sa se destrabaleze mai mult! Croco a primit si autograf :D, Ada ne-a incantat, Joa a plecat cu jumatetea ei exact al 5 minute dupa ce am venit, dar au lasat tablourile alea minunate la care m-am benoclat eu..mai ales Phoenix….Mariu, mi-a adancit si mai mult depresia, vorbiram de viata, de job, de amor ghebos..Simona, o dulce, mia placut despre ea, lucian mereu cu un zambilici pe fata, Ancaa…sotia lui o scumpa si o dulce, placut mult la mine despre ea 😆 – ea a facut majoritatea pozelor, ii suntem toti indatorati! Nu stiu cine a facut felicitarile, cine a avut ideea, dar pe mine..m-ati sensibilizat…si marmo era in forma magzima aseara..pup pentru ciocolotica, a fost delicioasa 🙂

Saru-ma prietenului Simonei (Cristi) pentru Lucky strike, mi-a adus aminte de liceu, nu poate fodecat de bine!

Despre Alex, Axterix si Alexandra nu zic nimic, sunt spargatori de gasca, sepoate?! Ok, pe Axterix in inteleg….daca e Bulgaroaica bolnava…da Alex….ooff offf Sa fie sanatos Dragos, sa traiasca, neaparat mult si mai ales bine 😀

Ne-au invadat teritoriul la un moment dat niste straini, cu ochii dupa fete si cu luminite de satisfactie in ochi, ba unu’ s-a si bagat la o hora! ca sa vezi! 😀

Va las cu niste poze ca mi’s grabita grabita..revin cu un later edit. Emi, termina cu prostiile si nu mai fi suparata!

Atat pentru m oment, revin cu mai multe poze, cine le vrea sa strige inspre mine…sa avem o zi fraimoasa.

Marul intreg, jumatatea mai buna este artista noastra

Dragos sarbatoritul si Asterixu’

Zambareata Crocoditza

O Buratina si o Marmotica

Doi iubareti frumosi

Vedeta noastra Ada,Schnitzel,Alex,Pisica,Alexandra

Ada si Simonel

Asaltul Crocoditzeo asupra Buratinei si a Marmoticii

Autograful Crocoditzei

Hai cu Hora mai baieti!

Zdreanta

19 comentarii

Am o placere bolnavicioasa, chiar daca nu am nimic de luat, sau necesar, aproape in fiece zi dupa serviciu ma opresc la un market din zona sa iau diverse, ori apa plata, ori o bere, ori un bacardi breezer ( daca au ) , tigari, red bull, d’astea, de obicei ma loveste pofta acolo pe loc ( buna strategie au astia din vanzari cu pozitionatul pe rafturi), saptamana trecuta eram mandra posesoare a unei pungi cu apa plata si doua bacardi breezer lime, si in calatoria mea initiatica de 300 de metri pana la bloc, ma intampina un patruped, se posteaza in fata mea si face o ghidusie dragalasa cu labuta la orizontal, de mi s-a inmuiat inima, ma gandeam , uite dom’le ar putea fi dresat, e si frumusel, poate ar fi avut o viata mai buna la circ, in fine ganduri d’astea de nepatruns – vai ce as fi vrut sa fi luat o paine aveam ce sa ii dau sa pape :). Ii vorbesc lu’ cutu cutu, cat de poate de clar explicandu-i ca ‘ n-am mai dlagalasule nimic pentru tine in sarsana’, si pare’se ca a inteles….pe dracu’, ma vad inconjurata si de 2 alti prieteni, chemase artileria de back-up si m-a luat asa un fior pe sira spinarii, ii zic sa plece, el nimic, ghidus pe langa mine si HAT de plasuta care, evident sub auspiciul situatiei prezentatoare de colti ascutiti,  se rupe, sticla de apa de pravaleste pe o pista de bicle ( eram aproape in fata blocului, mai aveam putin si razbeam prin momentu’ cu ceasu’ rau!), cand mi-am vazut luand-o periculsr spre asfalt, si cele doua mult ravnite ( si scumpe ) sticle de beutura am zis ca nervu meu optic o sa explodeze! Maahh, da ce noroc am avut! Nu s-au spart! Cum ziceam nervu imi facea vena sa pulseze , intre mine si dihanie se declarase razboi!!! Si smaaafff una peste bot cu salteluta de yoga di la subtioara, si smaff inca una, si a schelaluit de l-a auzit tot cartierul, acu’ puii mei de pe birou, da salteaua e din spuma, si nu am dat tare ca mi’s dragi animalele, da eu cred ca javra voia sa ma saboteze, s-au itit 2-3 capete de babute fara ocupatie la geamuri ( impropriu zis fara ocupatie, ocupatia lor e sa dea de mancare la caini sa ii adune in haite in juru’ blocului, sa atace oameni nevinovati si lipsiti de aparare, ca mine – de ce nu-i adapostesc si in casa e peste puterile mele ca sa si anume sa inteleg!). Eram compromisa, babutele imi ziceau ca n-am altceva de facut decat sa ma bat cu cainii?! Pai sa le fi explicat eu cum m-au luat prin invaluire si m-au jefuit la drumu’ mare?!Mai bine nu, cu babutele nu iesi in castig niciodata!

Dupa episod, ghiciti ce?! Iar se apucase sa sara, sa dea din labute, desi VAZUSE ca nu aveam ce sa-i dau, cu 3 sticle la purtator am ajuns teafara si nevatamata in scara blocului. Eh, povestea continua, in fiecare dimineata ma asteapta pe aleea din fata blocului, si el si prietenii lui, eu refuz sa-l hranesc, imi sare in fata, se uita FIX la mine, si pleaca, se cuibareste langa ceilalti doi si ma urmareste cu privirea…Am si eu o intrebare: sunt bantuita? O fi vre-un cunoscut reancarnat? Ciudat e ca pana acum, nu am mai vazut fata cainelui asta prin zona, adica eu retin fete, nu si nume, da fetele javrelor din zona le stiu! Ce sa fac?

Pies: mi-as dori sa fiu Dr. Doolittle 😀 ( cred ca am nimerit numele!)

Povestea ghipsului X 2

10 comentarii

A fost odata ca’n povesti, mai mult ca niciodata, eu  tropaind de zor, la Ali baba si cei patruzeci de hoti. Locul era mirific, curtea scolii zumzaia, eu eram cea mai smechera posesoare de elastic ( din colectia bunicii de budigai ramasi fara elastic – si colectia de batai dupa aflarea pocinogului! 😀 ). Fiind cea mai smechera comparativ cu ceilalti care jucau ‘elasticul’ cu ata rigida, aveam si multe beneficii, aleageam sa joc elasticul cu cine voia muchiu’ meu! Muschiu’ meu le aleagea pe alea mai slabe la joc, sa pot eu sari mai cu foc 🙂 Cum spuneam eram la Ali baba si cei 40 de hoti, mai tineti minte jocul : sareai pana iti simteai inima in gat si pulsul 120×10, eram tare fericita si zglobie, toata lumea ma invidia din pricina elesticului, una dintre colegele de helastic avea un admirator, eu v-am zis unde ma situam cu baietii…si anume la bataie, doamne feri sa fi avut si eu pe unu’ sa nu-i fie frica de mine, frica s-a accentuat dupa ce am aruncat cu o cioata si l-am izbit cu teasta de ea pe un anume Georgel din Giurgiu, venise el cu ifose de orasean la satuc la bunica, n-aveam nimic cu el, da sa nu ne faca tarani ca stricam prietenia! Dupa batalia care s-a soldat cu damage-uri de ambele parti, ca si el era inalt si slabanog da’ fortos,vanos cum s-ar zice… mai mai sa nu-l dovedesc, ehh…nu se mai lega nici cu un ‘ce faci’ nici un baiet de mine. Da’ Vasilica ( tin sa ii  multumesc pe aceasta cale  mamei mele ca nu mi-a ales numele asta, ca nu-mi place!) il avea admirator pe Cristi, mie imi placea de Cristi, pentru ca il dadeam jos la scandamberg cu stanga in 2 timpi si 3 miscari, si el ma respecta :D.

Ceasu negru pisica rea il impinge pe Cristian sa se bage in seama cu Vasilica stropind-o cu un vro’ 2 litri de apa rece de la fantana de peste drum ( trebuia admirat jestu’ ca saracu adusese apa de departe, sa ne potoleasca arsita), da nuuu, mi s-a zbarlit paru’ pe ceafa cand juma’ din apa destinata Vasilicii a ajuns pe mine…uuooooaaahhh!!! El a bulbucat ochii plini de teama, bolborosind ceva ce eu nu puteam sa aud ca tensiunea aia 120×10 era acu de 400×20, ca atare am uitat de cei 40 de hoti si plina de naduf am zis : ‘ ti omor futu’ti….’ si el a luat-o la goana, eu dupa el, cand brusc intre noi a intervenit : POARTA, mare, grea, de fier, m-a spulberat dinspre stanga spre dreapta, jjjmaaafff!!!! si simt ceva cald pe la tample, da nu m-am lasat, visam cum il nimicesc pe misel, si m-a luat cu lesin si am picat cat eram de slaba, in mislocul drumului..asfaltat si ala, da??!! M-a trezit diriginta, imi tinea apasat pe arcada sparta, si rotula imi sarise, si asteptam salvarea! Bunica-mea venise la scoala cu gandul sa ma articuleze cu vro’ doua, nush daca pentru helasticu’ de la chiloti sau pentru ca IAR ma procopsisem cu un scandal…da’ i s-a facut mila! Slava domnului, ca almiteri nu puteam sa fug cu una piesa de rotula zburata de la locul ei ( eu asta faceam cand avea de gand bunica-mea sa ma alinte…fugeam de mancam pamantu’ – sau fugeam la tataie care ma lua sub aripa protectoare zicand ‘lasa ma copilu sa zburde, ce ai cu ea’ 😀 – dumnezeu sa-i ierte pacatele – desi nu cred sa fi avut multe!).

 M-am trezit la urgente la spitalul din oras…una bucata asistenta mi-a facut injectie locala sa imi puna copci la arcada! Aici s-a terminat gluma! HAIT! Niet copci ca ramane semn!Ea inspre mine, eu i-am articulat peste labute cateva palme, nu si nu si nu si iar nu, m-a lasat in plata domnului cu un bandaj, buna alegere va zic, se vede foarte putin o dunga ce se acopera lejer cu machiaj 😀 Cu piciorul si gipsul ( nici gips nu voiam ) e alta poveste, era asa de dragalas doctorul ca…l-am lasat sa faca ce-o vrea cu piciorusul meu neepilat niciodata…imi dau seama ca l-am impresionat pentru totdeauna! 😀 Si am avut un mare gips, si am stat cam 1 saptamana in spital…si doctorul venea sa vada ce fac pe fiece zi, si eu eram topita de dragu’ lui, ma inroseam, fastaceam,mi-o lua inima la trap si aveam un gol in stomac, a fost primul tip pe care l-am placut, evident cu mult mai mare decat mine, da s-a mentinut preferinta asta de-a lungul timpului…

Am ajuns acasa, teafara si nevatamata si pana si bunica-mea se purta frumos cu mine…si aveam gips pe care mi-a desentat si semnat toata lumea si pe care dupa ce l-am nenorocit cu bataia cu ghipsul la tibie, evident pe Cristi, l-am taiat , si l-am aruncat, ma simteam dezamagita ca nu-l mai vad pe dom’ doctor, ca atare e pe undeva prin podul casei la mamaie, chiar o sa il caut… 😆

A doua intamplare cu pseudo- gips-ul s-a intamplat pe neanuntate, cum survin intamparile de obicei, in timpul unui pumn nestrans corespunzator, drept pentru care mi s-a invinetit dejetelu’ cel mic, si fu dureros, asa putin ipo si hondra cum ma aflu m-am dus repede la sefu spitalului care de urgenta m-a dus la radiografie, unde la coada stateau zeci de oameni, in carut, ci picioare rupte, cu maini rupte, persoane in varsta ( deh, era iarna alunecasera pe derdelus), si eu tineam dejetelul cu buba in sus, si afectata tare am intrat in fata la toti necajitii mai sus descrisi, si unde mai pui ca mi-a cazut galeata cu rusine in cap cand tanti mi-a zis ca n-am nimic, n-o sa  mor in chinuri ca nu-i fractura, am iesit cu un cap plecat si cu vina rascolindu-mi cujetu’, noh, mi-am dat seama ca lumea nu se invarte in juru’ cozii mele de leu egoist 😀

No hai sa avem ziua buna si ioc nevoie de gips, desi ma gandesc ca daca as avea acuma gips as ruga-o pe Joa sa imi deseneze fraimos pe el 😀

Creanga, Ionela Creanga

16 comentarii

Va spuneam eu de multitudinea de amintiri din copilarie? Da, va spuneam, si am revenit cu alte incursiuni pe taramurile indepartate ale copilariei. Dialogam cu Schnitzel prin niste comentarii si mi-a adus aminte de bulz ( asa se scrie la mine si asa ramane, da?!), insa in jurul bulzului se tese o poveste care incepe de la poalele muntelui inaccesibil masinii sau carutei, mai exista varianta calului cu sa de calarie, dar iese din poveste prin inexistenta lui. Am suferit mult ca nu am avut un calut cand am fost mica, ma rugam constant de bunici, incercand sa-i mobilizez cumva,sa-i sensibilizez dar n-am avut bafta si  pace! Intr-o zi la targul de animale se cumparau purcei, si a mea bunica a luat doo bucati de purcei, i-a trantit intr-un sac de rafie si cand s-a intors eu nu mai eram acolo… Va dati seama ce panica?! Si dai si cauta copilul, si dai si intreaba, si dai si zbiara din toti rarunchii…si… nimic! Toata lumea din jurul bunica-mii ma cauta, insa eu…eehhh….eu ma indragostisem dragii mei, ma introdusesem sub o caruta si ma uitam cu ochii inlacrimati la un manz parca desprins din poveste, si acum il vizualizez, era maron roscat cu alb, albe avea si copitele, ca pe alea le vedeam cu precadere!!!

Parca auzeam de undeva din departare un tipat straniu si totusi familiar…din ce in ce mai aproape…din ce in ce mai furios….pana mi-am dat seama ca o sa mananc o mare papara moldoveneasca daca nu imi misc fundul inspre vocea deloc prietenoasa, insa…problema….in jurul meu erau  mai multe copite de cal, adicalea eram cam blocata, si in cazul in care nu as fi avut tendinte sinucigase de la varsta aia, chiar nu puteam sa ies decat stropsita in picioarele cailor. Ce era de facut? Pai, de pe un munte pe altul se tipa si ecoul poarta vocea departe…si ma pun pe tipat : Mmmmaaammmaaaiiieeeeeee :D, si ma gaseste si ma trage de-o aripa de sub caruta, si ma burzuluieste, si imi zice ca ma asteapta o mare ‘fericire’ de senzatii cu urme rosii acasa, si cu lumea din jurul nostru rasufland usurata, cu purceii guitand din sacul de rafie intr-o mana, si cu mana ailalta implantata in umarul meu a purces mamaie la drum…strasnica femeie! Ma intreb si acum, daca i-as fi zis ca vreau calutul mi l-ar fi luat?s-au  mi-as fi  luat eu una peste ochi acolo pe loc? Hmmmm, mdah, stiu sigur ca nu, insa eu mi’s d’aia bezmetica si visatoare uneori. Ahhh, si daaahh, am luat o bataie de mi-au sarit fulgii cand am ajuns acasa!

Vorbeam despre altceva, asa-i? Ce sa-i fac daca nu am invatat sa imi controlez  gandurile ( macar de le-as putea controla p’ale lui Bill Gates! hihihih)! Despre bulz se trateaza tema, bulzul bun depinde de o mamaliga strasnica, si de o branza facuta cu simtul responsabilitatii, si unde sa gasesti asa ceva decat la mama lor, si anume la stana. Eu si mamaie cu desaga de merinde si alcool pentru ciobani, cu gogosi pregatite in caz ca ni se face foame pe drum, ne uitam deznadajduite cumva la muntele impunator din fata noastra, dar cu speranta in suflet si bulzul in minte purcedem…si dai si mergi, si dai si urca, cat un purice mi se facea inima cand mai auzeam cate un fosnet, ca era mare pericol de ursi…mergeam cat mai departe de rugii de mure sa nu dam nas in nas cu Mos Martin. Iepuri tasneau de pe ici de pe colo, am bifat pe lista si vulpi, caprioare, si dupa un traseu nemarcat ( stia mamaie drumul pe de rost- ia nu va ganditi la prostii ca de obicei venea si tataie, asadar nu erau orgii cu ciobani sau altele asemenea!), si care ne-a luat mai bine de 7 ore, mai mult moarte decai vii, nepotica (adicalea eu) si bunicuta ( mamaie-mea) ajung in apropierea stanei, unde sunt intampinate ‘dragastos’ de o haita de caini,cainii voinici paznici la stana….bine ca nu terminaram toate gogosile, ca aruncam cu ele in stanga si in dreapta ( asta fu ideea bunica-mii, eu una m-as fi catarat intr-un copac si nu as fi coborat de acolo decat cu macaraua, sperand ca macaraua ma va duce si acasa direct, sa ma fut in el de bulz ca nici pofta de el nu mai am – sau poate nu as fi folosit fut ca nu stiam eu ce e aia!). Stiti roseata aia din obraji specifica oamenilor de la tara care au parte de un trai sanatos? Eh, asa eram eu si mamaie la fata, rosii ca focul, de atat efort, de nervi si de teama, sa ne intelegem eu faceam urat de mica! Profitand de gogosi si de distragerea fiarelor de cam un metru si ceva de inalte, fug inspre stana, ma si vedeam eroina EU aducand ajutoare, pe ciobani, sa o salveze pe mamaie din gura cainilor…ce sa mai….v-am zis doar de fanteziile mele hollywoodiene, si dai si fugi, cu ultimele puteri din trupsorul firav, ( de obicei nu avea rosu in obraz, palida si ganditoare nevoie mare am fost mereu), o aud pe mamaie sa nu ma misc ca s-au luat dupa mine fiarele…ei as, sa numa ceee?????! Si am fugit ca si cum ar fi fost ultimul lucru pe care il mai puteam face, si am fugit aproape simtindu-mi picioarele cum cedeaza, si am ajuns in stana inainte sa ma ajunga vreun caine! 😀 Cum era de asteptat ciobanii s-au dus dupa mamaie, ca ea avea desaga cu bunatati. Uite cate pot face doua suflete pentru un bulz bun!!!

Finalul este, evident apoteotic, eu ca un copil fericit si lipsit de griji mancam urda dulce, abia pusa in strecuratoare, iar in toata stana mirosea deja, printre altele si a mamaliguta facuta la ceaun in mijlocul lacasului. Mai conta ca era murdar, ca ciobanii puteau de te trazneau, ca aveau mainile crapate ( nu vreau sa imi imaginez cum framantau branza!), niet, conta dragii mei ca gustul bulzului ala  mi-a facut copilaria fericita, ca il modelau rotund, dar rotund perfect si il aruncau in jar…( balesc strasnic!) si cand ajungea in mainile mele tremurand de emotie, ma ardeam si il scapam pe jos, il luam de acolo si suflam peste el, era curat , murdar,dar era bulzul meu, mirosea divin, ma murdaream ca un puradel de prin jurul cortului, pana la brau, cu untul din bulz scurs pe toata barbia, dar zambeam fericita si unsuroasa de parca eram o diva, d’aia hollywoodiana cum spuneam 🙂 Offf, ferice de mine!

Drumul pana acasa nu mai conta, deja simteam ca am aripi, ca scopul a fost atins si nimic altceva nu mai conteaza…si plecam cu desaga plina de branza in coaja de brad, sa avem si pe acasa ( desi nu era acelasi drac), si uite asa se intampla in vremuri de demult apuse, pe vremea povestilor cu nepotele si bunicute , care cel putin o data pe an incursionau incursiv in incursiunea vietii aventuroase.

S-am incalecat p’o sa, si v-am spus povestea asea.

Semnat Creanga Ionela 😀

Indraznesc sa visez

10 comentarii

Nu ma refer la visele propriu-zise, habar nu am ce visez, de cele mai multe ori deja stiu ce-i poate pielea subconstientului meu si stie si el ca nu ma mai poate surprinde usor! Ma refream la visele cu ochii deschisi! Si visez la un covor alb de zapada, si eu ca o craiasa a iernii pierzandu-ma in zare in saua unui cal negru, culoarea fiind pentru contrast, v-ati prins, nu?

V-am mai spus cat imi place echitatia? Nu? Va spun acum, ador caii, ma dau in vant dupa echitatie, as lasa totul balta sa ma retrag in munti unde sa fiu doar eu un cal si o poteca, n-ar mai conta ca as avea fundul arsice de la atat efort! Daca nu ma insel parca Hogas Calistrat scria ceva de genul asta….in fine, ma oftic acum la gandul ca ultima mea experienta la calarie a fost de toata jena, si in loc sa ma relaxez, sa imi fie bine m-am umplut de nervi si am facut instructie cu parul pe acolo, cred ca unii de la interactionat prea mult cu balega se tampesc, si anume neneii care insista sa vina cu tine pe traseu…ca poate le furi calul, sau poate te papa lupu’ prin padure,ori poate pur si simplu asa au ei chef sa te frece la melodie, in plus o fac pe banii si timpul tau, hmmm trecem peste, important e sa stabilesti o legatura cu animalul inainte sa il incaleci, si de cele mai multe ori, un mar, un morcov fac minuni! Si sa nu vad cravasa in fata ochilor, i-as pocni cu ea peste mutra pe unii idioti! Calutii din poza de jos sunt de la centru unde merg eu cu drag, pe la Cheile Rasnoavei. Daca vreti detalii…hmm… ma mai gandesc 😛

caluti

Si tot gandindu-ma eu in mintea mea ca o sa ne facem gasca pentru Moeciu, sper sa pot face acolo echitarie daca nu…ii bai, adica e bai si e cu banat! EU sunt si fidela, v-am mai spus asta? Daaa, sunt fidela unui singur cal, desi am incalecat mai multi, pardon, multe , preponderent am calarit iepe deoarece chipurile ar fi mai docile, defapt, alta e trauma, in copilarie pe la 5 ani asa, eram calare pe un armasar, eu si stapanul armasarului, si eram fericita, ma tineam cu manutele de coama, vantul imi adia molatec prin parul scurt ( baieteste tuns cu forta de mamaie), si in viteza, si chicoteam si ma simteam fericita pana s-a ridicat din senin pe picioarele din spate atat de brusc incat abia a avut omul timp sa se dimireasca sa ne arunce ( sfortosul!) pe amandoi de pe spatele animalului turbat, pret de cateva minute dupa contactul brusc cu iarba de pe camp si pamantul de sub ea, nu am mai putut respira! Si uite asa mi-am pierdut increderea in cabalinele masculine, vorba aia, increderea se pierde o singura data! Sa va spun ca pe deal m-a alergat un armasar de era sa ma sfasie, sa ma rupa bucatele, sa ma nimiceasca…eram ca forest..rruuuunnnn Forest…rruuunn, si eu fugeam si el fornaia, scary de’a dreptul! Si am ajuns la un copac in care m-am catarat asa de repede ca nu mi-am dat seama cand m-am ghemuit pe o creanga si ma rugam sa plece animalul turbat de acolo, zau daca stiu ce naiba o fi avut cu mine?!

Hai ca v-am facut capul calendar si nu ati inteles nimic, asa e? Ideea de retinut e ca imi plac caii/mai mult iepele, ca vreau sa fiu Craiasa Iernii ( Zapezilor), imi plac de mor dobermanii si matele persane, intentionez sa administrez in viitor o gradina zoo… siiii acum imbuc un minunat senvis facut cu maiestrie si multa dragoste de Staticus 😀 Numai firmituri sunt peste tot pe tastatura..off offf! 😀

Voua ce animal va trezeste sentimente?

Repercursiunile unui gest necugetat

2 comentarii

Monologhez…….(……….), bine, va redau monologul in cuvinte sa stiti si voi care-i tumultul meu : ‘ cine te-a pus pe tine sa publici un post pe care era de la sine intales ca putea sa il citeasca si minunata ta sorioara mai mica? Cine ? Pentru ca fiindca si deoarece ea e mai mica ar trebui sa respecte anii aia avuti in plus fata de ea, noh, da stim cu totii cum e tineretu’ in ziua de azi maicaaa, zurlubatic tare! 😀

 Niem problema, Niet concluzia, ca tare tre sa public poza cu ce isi doreste ea la casuta…nici mai mult nici mai putin decat : competiite pentru Musilini…Sincer, incep sa am ganduri de abandonare a cursei…saracu Musilinus nu gresi el cu nimic altceva decat cu aterizarea  fortata in mintea si in gandurile mele.

Ar trebui sa ii stric si ei fantezia ei cu Misu ( cica asa il cheama pe jiganticus) sa ii zic ca eu dom’le vreau LEU, una bucata leu, cred ca e si mai econom la mancare decat Misu ei….sau daca tot crede ca-i geniala ideea, ar trebui sa se apuce sa contruiasca pe mosie si o crescatorie de pasari, vaci, si un abator, vorba aia , Misu trebe hranit..! Bravo sis! Buuunaaa strategie…ma inclin in fata ta mic geniu zurlubatic da’ ,  la crescut montruleti modificati genetic jnu ba bag, asa ca..Musolini al meu e cel mai tare saint bernard ever..da???

Uite asa e cand ai surori, se mai intampla sa se iste niscai certuri constructive evident! 😀 Spuneti si voi daca Musilini nu e mai dragut decat Misu? Nuuu-i asaaaa? 😀

Alegerea Mea - Musilino

Am vesti pentru voi : maine e VIIIINEEERIIIIII!!!!

Sambata o sabotez pe sis a mea si ma duc in Onesti sa cumpar un saint bernard 🙂 TRINK!

Misu

Alegerea Ei - Misu

 

Buclucas

24 comentarii

Astazi imi e frica de lupta pe care trebuie s-o port, vitejeste cu fricile mele. Lasa mai sunt, mult mi-a mai luat sa descopar aspectul asta, cand eram mica nu imi doream sa devin medic (asta mi-am dorit cand eram mare), voiam sa fiu baietel sa pot sa merg si eu in armata sa ma lupt cu dusmanii ( mai ales pe turci aveam o ciuda, mare de tot!). Am crescut intre timp si i-am multumit mamei mele ca m-a facut fata, imi place mai mult de mine asa, da fricile astea, mai frate e ceva de speriat, ca atare sunt speriata.  Sa plec, sa nu plec? Ce sa fac? Stiu de ce ar trebui sa plec, si totusi…uofff, om trai si om vedea cum s-a terminat lupta!

Haideti sa va expun un caz in speta, gen CSI, mnoh, gata de examen?

Un individ A, a fost gasit mort in locuinta sa aflata la parter, cu usa descuiata, si fara semne de fortare a intrarii. In jurul lui erau insirate poze cu el si fosta iubita B, care il parasise pentru un fost prieten bun C.  Doua pahare de vin se afla pe masa din sufragerie, pe unul se afla urme de ruj.  A bause cu un prieten de la etajul 4, D, deseori se intampla ca A si sa stea de vorba la un pahar de vin. A a fost ucis cu un obiect contondent, din casa lipseau lucruri de valoare, insa in urma investigatiilor B venise in acea seara sa isi ia lucrurile avute la A, B venise impreuna cu C care a asteptat-o inafara cladirii. Victima a fost lovita frontal, o singura data insa foarte violent, pozele cu fosta iubita erau imprastiate prin toata casa, in rest nici o alta urma de dezordine care sa marcheze o rafuiala intre victima si agresor. Arma crimei nu a fost gasita. D a recunoscut ca bause in seara respectiva cu A , insa de dimineata a avut avion inspre Viena, fapt confirmat. B afirma ca nu a stat mai mult de jumatate de ora in locuinta lui A, timp in care si-a strans lucrurile, si nu a avut loc nici o disputa. In acelasi imobil, la primul etaj locuieste E , un fost condamnat , care si-a ispasit pedeapsa pentru viol, cu mult timp in urma. Si acesta are alibi. Cine credeti ca l-a ucis pe A, si de ce?

🙂 Bafta, mie mi-au trebuit 4 foi scrise grabit si doua versiuni interpretate diferit sa trec examenul!

Imi place vremea asta superba! Sa avem o zi buna cu totii!

Instinct criminal

4 comentarii

Posedam instinctul asta de mic copil, incepusem cu disectia broastelor, curioasa ce au ele acolo de pot sari asa fraimos! Dupa care m-am reprofilat pe mormolocii din albia paraului din fata portii, ce frumos serpuia paraul ala, fiecare primavara era speciala datorita susurului voios si ma uitam cu drag la el cum serpuia prin camp, vesel si plin de viata:). Una din vietuitoarele care dadeau viata paraului ( intre timp a secat, a mai ramas doar albia, si atat! Suspectez ca are ceva de-a face cu stratul de ozon cu poluarea, sau lipsa ploilor pur si simplu!) era broasca, raioasa, genul de broasca de oracaie fara incetare!

In paraul cu pricina salasluiau broastele de care va spuneam ( salamandre, serpisori – dar acum vorbim de broaste), care depuneau oua, oo care pe mine ma fascinau, ulterior ouale astea gelatinoase deveneau mici mormoloci voiosi care-si plimbau coditele prin apa limpede, bine, asta inainte sa ii prin eu! Nu sariti asa repede, il prindeam, cu bune intentii, mi se parea ca e cam aglomerat paraul de mormoloci si le faceam din namol fantanite, aveam si o partenera la crimele astea, vecina Alinuta…ea executa fantanitele din namol, eu prindeam mormolocii cu pumnul si-i depozitam acolo, ceva de genul Exclusive Louge din zilele noastre, le puneam apa si plecam..la joaca prin alte locuri! A doua zi, o luam de la capat, nu stiu prin ce miracol mormolocii din exclusive lounge-ul nostru mureau pe capete, dar asta doar ne ambitiona, perseveram cu spor, si ce daca ramaneau fara apa, si ce daca se stafideau, prindeam altii, aveam de unde, si uite asa am salvat paraul de invazia broastelor, am putea sa le numim crime justificabile din punct de vedere demografic! Altundeva voiam sa ajung…

Pe la frumoasa varsta de 5 ani, mi se aduce acasa o surioara, frumoasa, bucalata, blonda si cu ochii verzi, mari, umezi, asa ca ai lui bambi, si cu plamani sanatosi, tipa de iti spargea timpanele, cand nu-i convenea ceva, in rest, gangurea ea asa dragalas si toata lumea ii cadea la picioare! Ei, nu stiu despre voi ,dar eu stiu care’i treaba cu invidia fratilor mai mari vis-a-vis de fratii/surorile mai mici…pur si simpplu esti inlaturat din za picture, puufff, si toata lumea il dragaleste pe ala micu’. Mie imi placea de ea, era asa miiiicaaaa, si eu eram maaaaree, si aveam forta, sa o tin infasata pe o perna si sa o legan pana adoarme – sau pana imi amorteau mie picioarele, simteam ca am autoritate asupra ei, in fine, aveam autoritate cand voia ea sa adoarma, in rest, tipa, putea lejer sa se ia la intrecere cu o soprana! Si bijuteria asta mica, avea jucarii, multe si colorate si diverse ( eu nu avusem decat d’alea de cauciuc, care miroseau urat, buuunn) si, copil eram si eu, voiam sa ma joc cu ea, nu ma intelegea, si uita asa intr-o zi, pragul meu de toleranta scazu brusc, o iau pe mademoisella , o infas ( sa nu se poata misca) , in lipsa vigilentei si atotstiutoarei bunici plecata in vizita pe la vecini,o scot din casa, ma uit in stanga, in dreapta, troiene mari de zapadai peste tot, troiene de un alb pur si stralucitor, deh acolo poluarea si praful nu prea isi gaseau locul, ma gandesc eu sa o abandonez pe zgatie in zapada..ca uite ce frumos  ii sade ei in nameti!

Si ma gandeam ca asta fu, ea dispare, o sa ma mai bage si pe mine cineva in seama, si in plus imi raman mie toate jucariile! N-a fost sa fie! Poate nu o sa va vina sa credeti dar avea plamani nu gluma! O auzeam din casa cum trezea si mortii din cimitirul de la 3 km distanta, urlete fioroase, nu m-am lasat impresionata, trebuia sa se temine, cam peste vre-o jumate de ora ii mai scazuse tonusul, eram incantata! Peste alte 20 de minute vine o vecina exasperata si panicata cu ea in brate, intra in casa, se uita urat la mine..si intreaba de mamaie…eu inghiteam in sec, lucrurile trebuiau sa fie simple, si…cum a trecut vecina de cainele nostru de paza???..ah, era legat, explicabil!!!! Nu a fost sa fie, abominabila crima s-a sfarsit cu o mama de baiaie rupta din rai, de nu m-am mai atins de ea ( sora-mea) pana data viitoare. Acuma e bine, sanatoasa, ii place sa schieze, stiu ca indirect e meritul meu, eu am pus-o in legatura cu zapada!! Ea nu stie, nici nu apreciaza! Pe mine inca ma bantuie si acum imaginea fatucii ei invinetite de frig si de plans…Evident. ea nu tine minte nimic, nici nu ma uraste, rade, banuiesc ca o umple triumful cand se gandeste la istorioara asta! Credeti ,poata, ca m-am potolit…Ei as! M-am reprofilat doar!

Crescusem nitel si imi facusem prieteni necuvantatori, ba un miel, ba un catel, o pisica, un porumbel, un iepuras, imi erau dragi animalele! Le iubeam, aveam grija de ele, nu stiu cum naiba mi se intampla sa imi moara toate! Si uite asa mi-am facut un cimitir in livada, unde imi ingropam my fav pets! Plangeam cu lacrimi de crocobaur de fiecare data, dar soarta ma pedepsea mereu cu inca un animalut trecut in nefiinta! Si in ziua de azi imi e teama sa imi iau un catel, ca cine stie ce i se poate intampla?! Corelat cu fenomenele astea am facut si un master, psiho-criminalistica, poate poate gasesc vre-o explicatie…ma ocoleste miracolul!

Astea fiind spuse, ma duc sa beau o cafea, sa imi treaca supararea! Na, ca dadui si de data asta cu bata in balta!

Va pup, sa aveti o zi superba, ca insorita este!

Amintiri din Copilarie

2 comentarii

Vorbeam cu ale mele colege de gradinita azi, de faptul ca  lipsa copilariei la generatia noua este o realitate dureroasa, serios, voi ati mai vazut sotroane desenate pe asfalt?Copii jucand elastic? Pe vremea mea era moda nu alta! Asadar, colegele mele se laudau ca ele aveau ‘prieten’ in gradinita! WTF? Eu eram traumatizata ca pierdeam mereu inelusul de sustinea cravata ( si evident mancam papara de la bunica-mea!), uitam versurile la trei culori cunosc pe lume si ma stresa tabloul tovarasului in fata caruia recitam diverse cu drag si spor ! Anything pentru Tovaras, nu? ahhh si ma scoteau din sarite funditele si pamblicuta, mama lor de accesorii!

Ei, pe vremea aia, la gradi mergeam cu pachetel de acasa, nu am dus lipsa de mancare, si habar nu am cum aratau cozile la paine sau lapte, eram la tara..laptele venea pe cale naturala, prin procedeul de mulgere! Intr-o frumoasa zi de vara, vad una din colegele mele cu o sticluta cu apa, fooooaaarrteee faina, de Napoleon era parca! Si bocete si suspine la tataie, ca VREAU SI EU!!! Nu peste mult timp, in gentuta mea de piele maro cu floricica bej apare sticluta cu pricina. MARE fericire! Eram tare mandra, numai ca in drum spre casa, gelozia clanului lui Roscovita ( chiar asa se numea familionul lor, 2 frati si 3 veri- golanii din grupa mare!), a facut sa imi fie sustrasa posetuta si sparta sticla! Ajung acasa devastata, plansete, zbucium, suspine, lesinuri, tot tacamul, speram sa nu iau papara…de aia faceam tevatura….lu’ tataie i se facu mila de mine, si mi-a adus alta sticluta smechera! Extaz! In ziua precedenta celei in care am primit bijuteria, m-am razbunat! I-am batut pe toti 5 cu posetuta in capetele lor seci, stiti ce forta capeti la nervi? OOhhoo!!! Praf i-am facut! Nu ma mai interesa sticluta, imi spalasem rusinea, si castigasem respectul tuturor,si tremuram toata si… seara a venit mama lor la mamaie la poarta, ca l-am invinetit pe unul, ca aproape i-am scos ochiul altuia, ca l-am zgariat pe fi’su…in fine, diverse, mamaie nu ma credea capabila de asa ceva (eu ma simteam cu musca pe caciula! da’ ce ,pana la urma urmei sa vada si ei cum e!Ei nu bateau toti copiii???!), si mi-a tinut partea : cum, ea fetita si mai mica decat ei, singura, a facut prapadul asta??? Dar dupa ce a inchis poarta : ” Te si omor” zise ea duios, eu cunosteam perfect momentul in care trebuia sa o iau la goana prin livada, sa ma fac disparuta pana ii treceau ei nervi!…ehh credeti voi ca, s-a mai uitat vre-un baiat la mine dupa incident?? Feri Doamne! Le era teama ca ii bat, desi eu eram o fermecatoare, cu o fatuca de ingenua , blanda si impaciuitoare de numa numa, mama imi facea mereu costumase smechere la masina de cusut, aveam si fustita gen lambada 😀

Dupa sticluta a venit un alt cadou, tataie se intorsese din Rusia, si venise cu o papusa MAAAREEE, cat mine de mare, intr-o rochitica frumoasa, cu un par negru si lung..IRIS o chema, avea numele gaurit in crestet. Nu ma jucam cu Iris, imi era teama ca o voi strica, dar o iubeam, a stat cuminte in cutiuta pana cand am crescut! Dar aveam alte jucarii faine, calut, elefantel, ratusca, un catel, toate din cuciuc si cu piuitori indesate in…material! Cine naiba avea oricum nevoie de jucarii? Cat era ziua de lunga umblam brambura, jucam castel, ratele si vanatorii, tara tara vrem ostasi, de-a ascunselea pe coclauri, ce mai, dezmat! Ah…si bateam pe toata lumea care ma enerva, capatasem curaj, si experienta! Cred ca de aia nu am avut prieten la gradinita, si nici in generala, trecea si liceul fara, dar m-a ferit ceasul rau! 😀

Ei, cam atat despre gradinita…voua de ce va reamintesc vremurile alea?

Sfarsit

Lasă un comentariu

Sfarsit de luna august, inceput de toamna…cand m-am trezit azi de dimineata ( la 6 sa fiu precisa), am crezut ca sunt proiectata intr-un film de groaza! Pai cum naiba, deja e toamna? Ieri ma plimbam linistita in rochitica de vara azi bluza Dl-ui Static pe mine, peste o alta bluza proprietate personala.Tot am ajuns la Dl. Static, ieri l-am scos la plimbare, de pe 13 Septembrie pana in Cismigiu, ce vroia sa faca el pe drumul de intoarcere??? Sa se agate cu dintii de un taxi! Unii nu sunt facuti pentru miscare si cu asta basta! Inca o intamplare bizara de care am avut parte in timpul plimbarii, stiati ca si romanii pot fi prietenosi? Chiar mi s-a facut din mana dintr-un autobuz! Ca sa vezi! 🙂 Incomparabil cu Spania totusi, Daca te pune naiba sa intrebi de sanatate pe cineva, pai, o sa afli istoria locului in care te afli, stiluri arhitecturale, viata de familie a persoanei cu pricina…ooohhooo, unde mai pui ca m-a mancat in partea dorsala sa intreb o tipa daca metroul ASTA merge unde trebuia eu sa ajung! Mergea, dar mi-au trebuit 30 de minute sa ma urc in el, trebuia sa imi explice statiile, si cum anume sa ies la lumina, si pe unde si de ce, si ce anume se poate vizita in zona, si toate astea cu zambetul pe buze, si un debit verbal de speriat! Dar sunt simpatici! Mi-am adus aminte prima incursiune cu metroul in Bucuresti! Am fost traumatizata pe viata! A trebuit sa schimb la Unirii, o reala aventura, credeti ca s-a sinchisit cineva sa imi raspunda la  intrebari?? neehh, graba mare! Roboteii trebuiau sa ajunga in diverse locuri, dar imi e imposibil sa inteleg rea vointa unora care te trimit la cuca macaii, la dracu in praznic, exact in partea opusa destinatiei tale, ca asa au avut ei chef, sau habar nu au avut sa te ghideze corespunzator, in fine, asta e alta poveste! 

Imi aduc aminte ca pe vremea asta, in copilaria mea traumatizata, aveam de cules roadele pamantului! Distractie nu gluma! La oamenii gospodari se muncea pe rupte cam o saptamana pana sa se umple granarele, vorba vine ca nu se cultiva grau in zona in care am crescut, si anume in creierul muntilor! Iar iarna, nenicule iarna, nu se putea sta degeaba! Cand o vedeam pe a mea bunica mestesuging la razboi mi se facea rau! Pana una alta am capatat o dexteritate cu suveica, si imi ieseau niste modele asa frumoase, nici pana in ziua de azi nu stiu ce naiba s-a intamplat cu multitudinea de covorase create de mine si bunica la razboi,cred ca sunt in lada de zestre! :)) ce imi aduc aminte este troznetul lemnelor din soba , si caldura de ne dogorea, si somnul profund de care puteam sa am parte acolo!Eeheee, ce vremuri moncher! 

Daca tot vorbim de iarna si zona in care am copilarit, sa va impartasesc o amintire traumatizanta ( chiar nu e metafora, trauma chiar exista!), toate orele mele de terapie nu au putut inlatura amintirea asta. Stiti voi ca lupii iarna umbla in haita, eh, si daca nu isi uita cineva oile, caprele, gainile s.a in batatura , avand ei, lupii acces direct la ele, pai gasesc alte moduri sa isi potoleasca foamea, se mananca intre ei! Stiu, suna familiar cu organizarea si comportamentul din sociatatea actuala, dar nu despre asta vorbim acum! Lupii ca si aparenta nu au nimic in comun cu ce am vazut pe Discovery, National Geographic sau Animal Planet,nahhh, sunt micuti si ogarjiti, Urla de te ia cu frisoane si au mereu coada intre picioare, cam asa au fost cei pe care i-am vazut ei in timp ce pandeam de’o vanatoare de mistreti cu vecinul! Si acum partea traumatizanta, pentru ca eram pozitionati cu satucul asta in care am copilarit, fix la dracu in praznic, de la gara pana in sat, traversai o bezna oripilanta, si cam 10 km, pe jos! Una bucata soldat venit in permisie de sarbatori, mai avea cam 1 km sa ajunga acasa, dar nu a fost sa fie! L-au prins lupii! I au intins intestinele pe o arie vasta, si tot ce au putut ingropa parintii, au fost bocancii in care ramasese parte din piciorul nefericitului! Data viitoare, promit sa nu va mai oripilez, va voi povesti despre o vanatoare de mistreti!

Va doresc o saptamana cu soare in suflet si griji abandonate in bataia vantului, sa incepem si noi saptamana cu un tonus optimist!

Replici de tai tai in varianta feminina

2 comentarii

M-a instigat postul lui Cabral Top 5 tactici si practici tembele de parasit la barbati, ca atare ma Bag si eu cu tot cu bata!

Nu voi mai iubi nici un barbat asa cum te-am iubit pe tine –metoda sensibiloaselor,  hai fie, chiar daca o zici printre lacrimi de crocodil, stie si el ca minti, chiar daca incerci sa ii gadili ego-ul nu rezolvi nimic, trauma se va mentine pe o bucatica de timp. Practic ii spui ca desi el e centrul universului tau, ai prefera sa te invarti pe o alta orbita. Mi-am dat seama ca eu vreau altceva! Deeeciiii nu e destul de bun pentru tine, deeeeciii stima lui de sine e cam la dimensiunea unui purice, deci il ambitionezi sa incerce sa faca ceva, sa se dea peste cap, desi, putin iti mai pasa!

Te-ai schimbat, nu ma mai iubesti! – vreau mai multa atentie, sex ca in filmele xxx, flori in miez de noapte, la birou si oriunde altundeva , mic dejun la pat si alte asemenea, de ce nu ai recunoaste ca desi nu le-a facut niciodata, acum dupa n ani ti-ai dat seama ca le vrei si ca te deranjeaza ca nu ai parte de ele…lasa naibii televizorul si filmele romance, trezireaaa, news:  printul pe calul alb nu exista e un MIT!!!

M-ai inselat! – in asteptari si nu numai, ma simt tradata, si daca nu ai facut asta eu  eu tot trebuie  sa am motiv sa ma victimizez si sa zic PA dragule pentru ca, m-am cam saturat de tine si nu simt ca locul meu ar fi langa tine..M-ai facut sa irosesc si niste ani buni si pentru asta te urasc!!! Ceva de genul, m-am chinuit sa te schimb da degeaba…offf doamne unele chiar nu stiu ca suntem UNICI noi indivizii astia, si nu ar trebui sa ne schimbam pentru nimeni!

Mi-am dat seama ca nu te mai iubesc – Fair, nu credeti?! m-am trezit azi secatuita de iubire…iubirea asta ca si indragosteala sunt concepte mult prea compicato-alambicate ca sa le analizezi intrinseco-realist. Asta e, cum zice si cantecul : unde dragoste nu e, nu o poti lua cu forta! 🙂

Garantat nu o sa ceara explicatii..poate o sa aiba o  moaca usor surprinso-depresiva, ca un copil care a aflat ca Mos Craciun nu EXISTA!

Parerea mea proprie si personala este ca o prietenie intre doi fosti iubiti este dificil de realizat,cel putin in primele luni dupa incident. Chiar daca au fost  intelegatori, empatici, daca si-au asumat ambii vina in egala masura, daca ceva nu merge, nu poate fi reparat cu forta, daca nu a existat acea chimie niciodata asta este! Dar mereu unul va suferi mai mult ca celalalt…si are nevoie de timp sa isi revina…dupa ce timpul vindeca rana, se poate cladi o prietenie reala daca cei doi au valori, interese si idei asemanatoare, ca altfel, care-i rostul?!