Cacaciosii

Avertisment: posibil ca postul asta sa fie gasit deranjant pentru unii cetitori, eu am de gand sa il scriu, cu toate ca risc sa par caz de ‘ temporara pierdere a mintilor’.

In unele relatii, dupa cateva saptamani/luni/ani se ajunge, inevitabil, ar spune unii la un gen de familiaritate cu obiceiurile partenerei/ -ului, si atunci survin evenimente semnificative precum primul part scapat, sau prima noapte de betie cand vomiti tinut/a de mana. Ori prima boala cu vreo bacterie nenorocita care iti ferfeniteaza stomacul si nu te mai poti dezlipi de pe toaleta…vasul de toaleta alias wc-ul…Dar daca te stii cu musca pe caciula, mergi la un spital, si nu il pune pe celalalt in postura de a se trezi de dimineata in fecalele imprastiate prin pat..pentru ca, oricum stia ca ai o problema, si n-ai  mai ajuns in timp util la baie…La fel si cu parturile, ai scapat unul, v-ati amuzat..de acum ai liber sa scapi  mai multe, ca doar baia a fost proiectata atat de departe de sufrageria unde va uitati la un film din care nu poti sa pierzi o secunda…haiii maah!! nu fi porc/scroafa! Nu am suportat niciodata aceste mici ‘scapari’ care chipurile se intampla numai in cuplurile care se iubesc la nebunie, asa cum sunt ei, si se accepta, pretuiesc mai presus de implicatiile de mentionate mai sus…eu tot nu  pot sa inghit scuzele astea, te-as iubi si mai mult daca nu te-ai partai in fata mea, nu ai intra peste mine cand folosesc baia si cu atat mai mult nu te-ai caca/pisa langa mine in pat! Sunt constrenata, chestiile astea par de domeniul SF-ului  dar chiar se intampla…dar cireasa de pe tort este un episod fericit : O prietena, condusa casa fiind de noul ei iubit la care se uita ca la soarele de pe cer, se apleaca inspre ea sa o saruta si ii iese cel mai mare si mai puturos part, concomitent cu ( mult asteptatele cuvinte ) TE IUBESC! Asta da declaratie cacacioasa…a zambit si a iesit din masina cu matele pe dos…nu l-a mai vazut ca pe un soare, pentru ca nu-i asa, soarele nu se partaie si uita sa-si ceara macar, elementarele …scuze! A trecut totusi cu vederea episodul, acum se amuza amndoi de pe urma declaratie buculucase ( o fi fost de la emotii?), a fost un accident, tipul nu se partaie acum in fata ei fara menajamente, sa zicem ca-i un caz fericit!

Voi ce ziceti despre subiect? Sunt eu un caz de laborator de sanatate mintala? 😀

Panselua parfumata va pupa!

Un nou inceput

Suna a titlu de film, dar n-am gasit alta modalitate de exprimare. E un nou inceput pentru mine, un alt mod de gandire, alt mod de prioritizare, alte planuri de viitor in mare masura diferite de cele anterior plecarii mele…insa Panseluta e fericita. Zambeste cu voiosie si sufera cu ardoare in acelasi timp.

Sa reiau lucrurile de unde le-am lasat…am plecat in vacanta, singura, trebuia sa imi vad niste prieteni dragi mie si pe care ii stiam doar prin intermediul virtualului. Unii ar cataloga asta drept nebunie!  M-am inarmat cu putin curaj si nitica inconstienta si am pornit inspre o nunta care avea loc in Ghana, Africa de Vest. Un popas trebuia facut, ca atare am ramas cateva zile in Londra, nu e orasul meu preferat, insa daca ai prieteni nastrusnici, ai parte de distractie garantat oriunde…si asa a fost, am mers la Pride Parade, fu mult prea tare, comparativ cu ce se intampla la noi, acolo chiar a fost veselie si distractie si multa voie buna, dupa care am sarbatorit victoria Spaniei intr-un pub tipic englezesc, am sarbatorit-o cu mult redd-bull 🙂

Ajunsa in Accra dupa zielele de dezmat din Londra, aveam nevoie de somn continuu macar 36 de ore, insa am ajuns dupa nunta si dupa nunta se stie ca se intampla cele mai importante lucruri…si am petrecut cu mirii, si am fost fericita sa ii percep exact asa cum erau ei si online, oameni f f faini.  A fost cea mai mare familie pe care am intalnit-o in viata mea, cina se lua nu in 2 ci in 30, cat sa se lase cu vacarm si voie buna. Nu am reusit sa retin decat jumate din numele noilor mei prieteni, inca ma documentez cu privire la asta!

Africa e uimitoare….nu numai pamantul rosu cu sclipiri de diamante pe ici pe colo, nu prin tantarii ucigasi, ori soparlele existente la tot pasul, nici macar liliecii sau pasarile care ma trezeau dimineata, insa…e ceva in modul de a fi a ghanienilor care te face sa te simti un om mai bun , si sa incerci sa fii unul. Una peste alta pana am plecat ma obisnuisem si cu modul in care se holba lumea la mine, si cu faptul ca servitorul nu ma privea niciodata in ochi…ingaima numai : „yes madam” rusinat nevoie mare! Am intrezarit multe similitudini cu Romania, mdah, se pare ca nu suntem atat de cilivizati cum ne place sa credem…si ei au masini mult prea scumpe pentru drumurile pe care trebuie sa le conduci…dar trebuie, sa dai bine! Pitzy sunt si pe acolo, costa 20 de dolari, si de regula canta versurile in modul lor, ex:  ” party hard” devine FUCK ME HARD cantat cu popoul priponit de slitul vreunui tip alb.

Marturisesc , nu mi-am revenit in totalitate, nopti pierdute si noutati peste noutati, isi spun abia acum cuvantul, nici inspiratiea nu ma omora acum, asa ca, va las in compania graitoare a unor poze.

Sa ne auzim cu bine!

Va pupa, Panseluta 🙂

Unde, cum, ce si mai ales DE CE???

Ma uit in jur…ceva lipseste…zau nu-mi dau seama ce, or fi valurile, plaja, piscina, sau aerul de vacanta…io’te ca fiecare lucru bun se sfarseste la un moment dat, si Panseluta, cu tot cu petalele nitel bronzate ( CA FOLOSII FACTOR DE PROTECTIE 45 – SAFETY FIRST!) s-a reantors pe pajiste. E liniste, am zis ca eu nu functionez decat incepand cu ziua de miercuri, si nici atunci nu garantez ca voi functiona la parametri normali…

Panseluta a facut de toate in vacanta, mai avea putin sa invete si rusa, plin de rusi, mah… si rusu mai rau ca romanu’ toti numai cu darovksi inainte, cu farfurii gemand cu varf la masa, in fineeee…am mers la diving intr-o rezervatie, am vazut o pisica de mare, mi-a crapat capul si urechile de durere, si asta la numai 10 metri! Dar  am rezistat eroic! Mi-a placut mai  mult snorkelling-ul, mai fain, Ada imi zicea ca n-o sa mai ies din apa, noh, avu mare dreptate! Plaja era chiar ok, insa intrarea in mare era o aventura, m-am zgariat de niste corali, mama era sa se inece…numai peripetii, m-a blagoslovit cu o durere arzatoare o bucata de meduza…inca mai am roseata pe genunchi, si eu zau ca eram gentila ca o Panseluta cu fauna marina…nu stiu ce a avut cu mine! Am negociat pentru fiecare tampenie pe care am cumparat-o, la sange am negociat, mari nemernici egiptenii astia!

Sa va spui cum fu cu safariul, ehh, dragii Panselutei, eu am zis ca prefer sa merg cu cineva pe ATV, si bineanteles sa nu vaz copita de camila, ca nu-mi plac deloc! Eh…dar cand am ajuns acolo, a trebuit sa ma sui pe ATV, ca nu egzista alta varianta si l-am terminat psihic pe ghid…care tipa din toti rarunchii sa ma reantorc in sir…care sir nene nu vezi ca io fac donutsuri alias rotocoale pi nisip, ma leshii???!!! Si uite asa cand am facut pauza, mi-a zis ca o sa ma intorc pe camila, pen’ ca nu’s ascultatoare, si i-am nimicit ATV-ul prin dune…eu eram in picioarte facand valurele cu masinaria…dehhh, io am zis ca’s pericol, daca nu m-or crezut e vina mea???….pan’ la urma, cu autoritatea’mi innascuta am zis ca „this legs won’t spead on a camel, got that?!”, si a inteles, asa am ajuns sa impart ATV-ul cu un tip…pe care l-am prostit sa ma lase sa conduc eu…Panseluta are farmec, si uite asa l-am terminat psihic pe tip, am facut S uri de data asta, si m-am luat la intrecere cu ghidul care imi zicea de dulce cred…adica cusemec nu poate fi de bine :)))! Va garantez ca Panseluta a ramas in amintirea firmei organizatoare de safari, mi-au si platit taxi sa plec mai repede la hotel, ca altmiteri cred ca imi planuiau sfarsitul si imi ascundeau tulpina far de suflare prin nisipurile miscatoare…ohh well…

Acu’s la birou, varatec imbracata, nitel misirupista si aproape falita, ca ma puse dracu sa dau iama prim mall-uri ieri, 3 la numar, cu Pufi a mea, care e perechea potrivita de shopping, numai ca eu o fac sa nu isi cheluie banii ( ieri mi-a zis ca’i sunt constiinta ei cand nu am lasat-o sa isi ia O ALTA pereche de sandale!), iar ea imi zice ca’mi sta bine cu orice, ca atare cumpar…am cea mai rozie solmon si dantelata fusta pe care HABAR nu am unde o voi purta, ma simt balerina style cu ea! Mai am si pantaloni scurti…faini…si o rochie lunga, abia am gasit ceva sa imi placa, ca max azria nu e usor de gasit…iar sandale cu platforma….mi-am pierdut mintile si rabdarea cautandu-le…si ele ma asteptau cuminti in Vitan…le am in picioare, sunt geniale…mi iz happy…la voi cum se prezinta situatiunea? Am vazut ca v-a fost dor di  mine…( a rosit panseluta, se simte flatata!). Ce-i  nou, ce-i vechi? Ce aveti sa-mi ziceti / raportati, totu’i di ghini? 😀

Va pupa Panseluta ratacitoare! 

A sta

A stat Panseluta drept, si s-a gandit, ca e fain sa stai, sa vegetezi, s-o arzi aiurea cum ar zice un bun prieten de-al Panselutei… si ea isi permite sa faca asta, ca doar este o Panseluta speciala, sa nu te miri dom’le ca pana si panselutele sunt capabile sa frece menta?! Ba sa te miri! Dupa ce o Panseluta face asta, nu rezulta un mojito spalacit, ci devine  si mai inmiresmata, Panseluta mentolata ( ca mentosanele de pe vremuri, numai ca necomestibila!).  Mai bine Panseluta decat politician, macar Panseluta nu se gandeste just yet, ca va trebui sa plateasca taxa de sedere pe pajiste, ori poate si o taxa de frecat  menta, ori taxa pentru ca isi permite sa transforme CO2 in Oxi, gen…Eu-Gen, sau poate Panseluta va fi fortata sa asiste la episoadele de groaza din adaposturile pentru caini, unde cei din urma vor fi macelariti, Panselutei ii vine sa se infasoare in petale, sa isi pleosteasca frunzele, sa-i bage pe unii in fotosinteza ma-sii…. si sa nu se mai uite la nimic, dar….se imbarbateaza si continua sa frece menta, pentru ca gandindu-se ea in gandul ei, nu-si da seama ce altceva ar putea face?

Aveti voi cumva sfaturi ajutatoare pentru Panseluta aflata in dificultate?

P.S1 – Panseluta va va fi pe veci recunoscatoare pentru sfaturi! 😀

P.S 2 – Sa nu ii sugerati Panselutei o limbare pe A3, A4, A5 sau pe vreo sosea suspensata ca s-ar putea sa n-o multumeasca mistourile ieftine!

P.S3 – Britanicii chiar au o problema cu dantura, i s-a confirmat ieri…acum panseluta poate rasufla listinita!

Va promiteam ceva ieri, ceva nostim…si daca tot vorbeam de autostrada :

Doua blonde intr-un Saleen, pe A20, sunt trase pe dreapta de un politist care nitel consternat o intreaba pe soferita:

– Domnisoara, va rog sa mariti viteza, de ce mergeti cu 20 km/h pe autostrada????

– Paaaaiii, stiti EU RESPECT indicatorul, cand am intrat pe drumul asta zicea A20, deeeciii de aia am 20 km/h ( daaahhh ce idiot – in mintea ei – nu ma intrebati care minte!)

Politistul , ganditor ( nu ma intrebati cum un politist e capabil sa gandeasca, asa e bancu!!), uitandu-se la fata ranjita a blondei din dreapta…zice :

– Bineee cum spuneti,  acum imi puteti explica de ce prietena Dvs, are ranjetul asta odios pe fata????

– Aaahhhh, zise soferita, pai ea a ramas asa din cauza vitezei de pe A520!!!! 😆

Atasament

Cum am tot aberat cu spor in unele posturi, eu ma atasez greu, insa durabil si definitiv ( aproape 😀 ) de oameni/obiecte/lucruri ( smad).

Aseara, dupa o portie dintr-o minunata lasagna mi-am abandonat gandul de a merge acasa si am pledat in favoarea casei lui Staticus, vorba aia daca tot am tot ce imi trebuie si la el ( aham, se numeste marcarea teritoriului cu produse muieresti! ), pedeapsa divina pentru ca am uitat de atasamentul pentru PROPRIA-MI casuta…. m-a lovit in jurul orei 3 dimineata….cand incercam dinr asputeri, ca intr-un film de groaza sa realizez ce mi se intampla, pleoapele imi erau lipite, desluseam tot ce se intampla in jurul meu prin intermediul celorlalte simturi care nu includeau, evident si vazul…m-am cam speriat, inima mi-a luat-o la trap…cu o ultima forta neomeneasca reusesc sa mijesc un diametru de 3 mm de uochi deschis, respectiv stangul, il vad pe Staticus dormind linistit, il inghiontesc tipand ( cred ca vocea nu o sa mi-o pierd niciodata! 😀 ) : WHAT DA F*** IS THIS NOIIIIISEEEE???, cred ca si el ca si mine a initiat procedeul anevoios de a deschide uochii, se invarte bezmetic prin camera…focalizeaza zona de unde se auzea zgomotul…cu o privire diabolica se repede la sertarul aflat undeva in proximitatea partii mele de camera, il deschide, scoate victorios un ceas ( serios parca si stralucea ceasul ala), si nu orice fel de ceas, ci unul care tipa si suna si oracaia mai ceva decat 100 de orci flamande!  L-a oprit, se facuse in sfarsit liniste….dar somnul meu a capitulat acolo, acolo insemnand in jurul orei 3 a.m, cu siguranta asta nu imi avantajeaza ochii de culoarea stracojie…nu rosii, stracojii si pe jumatate inchisi, plus umflaturile aferente nesomnului,….si pentru ca din orice traznaie trebuie sa iasa si ceva bun : eii binee….azi mi-am facut comanda pentru lentile de contact cu dioptrii, si culoare….sper sa fie ok…comanda o sa imi ajunga in 32 de zile lucratoare, pana atunci uit de ele, de ceas desteptator…si de toate…

P.S – Daca cineva imi spune de ce Staticus are un ceas desteptator setat pe ora 3 a.m ( sa scoata amanta la ora aia din casa mi se pare inuman, mai ales ca eu nu-l verific niciodata!)…primenste de la mine…un CEAS desteptator 😀

Zi frumoasa tuturor!

Principiul placerii

Daca as vrea, ceea ce nu se aplica, as putea sa va scriu de Freud, tot am eu o fixatie cu el, si as bate campii despre principiul placerii muuuulllt si bine, insa nope! Nu-i vorba de genul ala de placere, e o placere restransa , canalizata la nivelul serviciilor pe care unii au pretentia sa considere ca le ofera. Eu nu ma plang, cum spuneam, vreau sa evidentiez anumite aspecte ale vietii nostre de client. Primul aspect ar fi ca iti doresti, seriozitate, al doilea : calitate si al treilea, optimizare. Ok, valorile astea sunt valabile doar pentru mine, insa am eu o banuiala cum c’ar coincide si cu ale voastre.

Firul epic : Dau acum 2 saptamani de un blog al unei tipe, pana aici nimic extraordinar, se prezinta ea a fiind creatoare ( cred ca toate invidioasele o copiaza pe Simona Senzual!) si recomanda un site al  creatorilor de diverse din Romania. Totul perfect pana acum. Precum am zis mie nu imi place sa ma perind prin magazine, ca atare cumpar on-line multe chestii, inclusiv de la Victoria’s Sercet, si alte asemenea on-line shopuri din State, am comandat si in RO de pe diverse site-uri si totul m-a multumit ( a se vedea cele 3 puncte mentionate de mine). Eh, pe acest minunat site, numit Breslo, dau si de domnisoara Ruxandra ( cea cu blogul), si zic nohh, ia sa comand de la ea o bratara si o pereche de cercei ( desi nu mai am pe unde sa le pun daca tot mi-am facut plinul de shopping in Las Vegas).  Initiez comanda, o finalizez, primesc mail de la ea, a doua zi cu intrebarea : Confirmati comanda de o bratara si o pereche de cercei ?!Am putea sa ne intalnim undeva fiind amadoua din Bucuresti?
  Noh, si raspund cu DA. Ii zic intervalul orar in care eu as fi disponibila intreband-o in ce zona prefera sa ne vedem. Raspunde ca ea poate sambata la 12. Buna asa! Sambata o sun ( nr.- ul era afisat in mail), balmajeste o scuza jalnica, precum c’ar fi vrut sa imi trimita un mail ca nu poate sa ma intalneasca. Trec peste mojicie, am pare-se un grad de toleranta ridicat, uneori! Ramasese sa ne vedem luni. Ia ghiciti??? Nu a putut nici luni, da macar a trimis un mail, cica ramane pe marti! Mie mi se cam luase de fanfaronada, insa nu ma incurca cu nimic. Ieri trebuia sa imi intalnesc pretena din dotare sa mergem la un ceai de hamei. Si astept in fata la Unirii, ora fix 17.00 ( o sunasem in prealabil sa vaz daca ea confirma sau nu intalnirea….- fata faina eu!) Se face 17.10 o sun : ii spun  : -Intarzii? – Acum trec starda! –  Daca tot m-ai amanat de doua ori macar azi ma asteptam sa fii aici la timp! Mah si vine la 17.14, o recunosc, se posteaza pupaza in fata mea, binghie cum era, cam asa la nivelul sternului meu , indignata nevoie mare ( eu cu portofelul deschis sa platesc si sa plec in ale mele) . Sa va prezint zisele pupezei :

– EUUU iti fac tie o favoare ca ma intalnesc cu tine,ai inteles, ca ar fi trebuit sa pun comanda la posta ( moment in care eu am bagat portofelul la locul lui  in geanta gandindu-ma ca i-as suta una in mutra)….ma uit la ea interzisa!! Pretena mea incepe sa rada :))
– Nu stii cum e in mediul online sa comanzi! ( vorbeste corecte gramatical!) Nu mai vreau sa iti dau comanda! Teatral isi siguranteaza geanta sub axila, si in pas soldatesc se indeparteaza…Comedia situatiei, dupa ce esti mica, urata  si proasta, multumeste-te ca ti-am zis numai ca esti de un profesionalism  0 si de o nesimtire fireasca noua, romanilor ( din fericire nu tuturor)! Posibil sa-i fi zis si ca-i tuta, da nu m-a auzit! Ma bucur doar ca nu mi-am pierdut decat 15 minute din viata mea, si ca defapt trebuia sa fiu in zona cu alte treburi si nu sa ma vad cu ea, Altfel as fi articulat-o ( ohh da! Sunt o doamna ce naiba!). Inca sunt interzisa! Credeam ca personalitatile schizo-paranoide trebuiesc internate sau macar supravegheate!!! In fine, m-am amuzat si eu si Irina! Macar atat! Cica hand -made – mai bine si-ar face un streang ; eu urandu-i sa-l foloseasca, cum altfel decat cu placere!!

Inainte de asta vorbisem cu Crocoditza, o reala persoana profi, ehh, pacat ca ea se constituie intr-una din putinele exceptii!

Ajungem la Bordello’s pe Lipscani, ca acolo aveam noi treaba cu o bere nefiltrata 😀  Si dupa ce am vorbit intr-una de ale noastre, dupa ce am mancat, si am baut si iar am mancat so on so on, am sunat 3 preteni sa le fac in ciuda, l-am sunat si pe al patrulea, ce sa zic,eu cand sunt ametita sunt iubareata, imi iubesc toti prietenii!  Ei ma urau, stiu sigur! Nu stiu sigur cat de coerenta eram, in fine…..

Dupa o ora jumate si o nota consistenta, se posteaza la masa noastra o contopista, care probabil era si chioara ( nu vazuse ca inca aveam paharele pline in fata chiar daca achitasem nota),  sa ne zica : – Am niste persoane la bar care vor sa manace, va rog sa eliberati masa!!! WTF!!!! Asta le-a  intrecut pe toate! Inteleg eu ca ieri a fost marti, da nici in halul asta! Am zambit, ( sunt o doamna nu?! Desi as fi articulat-o cu un croseu de stanga!) mi-am continuat conversatia pe care o aveam cu Irina desi eram eram contrariata! In mintea mea, desi cu regret si gust de pelin, imi dadeam seama ca Staticus are dreptata cand se plange de mediul profi din Ro, cand zice ca’s serviciile de cacat. ARE DREPTATE!!! De aia preferam sa mergem la restaurante scumpe, in locuri in care lumea ne stie si stiu cum sa trateze clientul ( de aia recomand restaurantele Yakimono, Cucina, Champions, Asia si…cam atat). Ne-am ridicat de la masa, cu decenta, cu zambetul pe fata am tinut neaparat sa ii mentionez domnisoarei spoite ( care nici macar nu era ospatarita noastra – ospataritei i-am lasat bacsis – nu stiu de ce’s asa de fraiera), ca atitudinea ei fata de client si abordarea lasa de dorit. Pe mine nu ma intereseaza cine sta la bar, ma intereseaza sa imi priasca mie timpul petrecul in local. Atat de tampa a fost ca nu si-a dat seama ca ar fi gresit cu ceva! A zis ca ea a vorbit frumos!Puteam sa incerc sa-i desenez, sa imi expun nemultumirea managerului, insa nu-si avea rostul…M-am saturat sa imi pierd timpul, sa imi tocesc nervii, sa imi cheltuiesc banii in mediul asta de incompetenti!

Adevarul este ca sunt invidioasa, tin sa le felicit pe ambele! Trebuie sa fie greu sa ajungi sa stapanesti atat de bine ARTA RETARDULUI! Felicitari!

Leapsa poetica

Am fost lepsuita de diva, vorba aia de la ea ma astept la orice 😀 Redau si o poezie in care m-am regasesit mereu de-a lungul vremii :

Din ce in ce te stingi, te stergi
de peste sternul meu, faptura,
dira lucinda si, de melci,
tandra arsura.

Abia te tin intr-un cuvint,
ori in albastrul meu iris,
iarba-ncoltind dintr-un pamant
de somn, de vis.

Daca-nchid ochiul, te strivesc in pleoape,
daca respir, te-mping in aer,
neoglindito peste ape
tu, dulce vaer.

Ah, vine norul si ma sterge
cu un burete foarte rece.
Ramin ce-am fost, un tron de rege
din care ai plecat de mult…
(Nichita Stanescu – Estompare)

Regula este sa postezi o poezie despre femei si o poza cu propria ta persoana sau parti din tine in care arati absolut senzational…pentru ca’s la birou, cea mai senzationala poza e si cea mai noua achizitie..

Lepsuiesc si eu fetele din blogroll, uimiti-ma poetic fetelor! La Erminusa ma astept sa compuna ea o poezie , la cat talent are 🙂

O saptamana minunata sa avem!

Cersetoria

Cred, ca sunt putin credula, ar trebui sa spun ca sunt sigura de situatia materiala a cersetorilor, sigur au mai multi bani in buzunar decat minme, desi e criza! Desi e criza romanul e milostiv, ca daca vede pe cineva in genunchi zicand tatal nostru i se ‘moaie sufletu. I se ‘moie suftelu’ si cand vede o mama ingenunchiata zicand aceiasi posveste lacrimogena ca ea ( desi are 18 ani) are 12 coplilasi mici ( cred ca a avut o serie buna d e tripleti), si ca sunt muritori de foameeeee, te uiti la ea, are o voce stridenta ca dupa o zi de futut creierii la birou numai de lamentariel ei nu ai chef, si zice ea acolo o rugaciune cu fecioara Maria ( desi cred ca habar nu are de acceptiunea termenului de fecioara, n-as stiut ce e aia niciodata!)si vezi ca are cam 90 de kile la 1.50 cm, iar cei trei copii agatati de ea, sunt si ei bine, bucalati si pufosi, ce ziceam, oohh, da ca se traieste bine din cersetorie, ar trebui sa fie trecuta in codul muncii ca profesie, sa se impoziteze si banii aia, sa aiba si ei norma de lucru si tinuta zdrentaroasa impusa, sa li se dea de la stat apa si sapun, ar fi o treaba! Si mie mi s-ar inmuia sufletul daca as vedea un copil care sa cerseasca de tiparul celor din Africa, sa li se intrevada costele, sa ia daca ii dai o ciocolata sau o paine sau o babana ori un corn, nu sa zica : da’ da-mi zeeeecee miii nu un ba, nu 50 de bani, nu cat te lasa sufletu’ nuuuu au taxa impusa, sunt  mucosi care te fura , te injura si iti incanta urechile cu cele mai inventive injuraturi daca ai tupeul sa ii spui sa te scuteasca de smiorcaieli si cersit ca te ia cu piticii de pe creier;  baaaaahhh frate si PUT, put de iti taie nasu’ put de iti vine sa scoti ultima centima din buzunar si sa-i trimiti sa isi ia un bilet fara intoarcere la mama dracului!! Ieri in metrou, un nene pe un ton plangaret zicea ca nu are bani de tratament, ca nu are bani de paine, ca o sa i se taie si lumina, zi de zi de zi de zi aceiasi placa, nu m-am putut concentra sa citesc un rand din carte si ii zic pe un ton imperativ, ia da’ nene si mie sa vad factura aia, mai…a tustit-o din fata mea si s-a facut nevazut..data viitoare o sa ii fac la fel…tu’va’n muma voastra!! Imi e mila de cei batrani care tremura pe strada, care nu duhnesc a alcool, i-as lua in casa, le-as da de mancare si i-as lasa sa doarma pe canapea, dar pe escrocii si nesimtitii astia de care ne lovim zilnic i-as impusca mortal direct in teasta! Sa va zic de cel mai enervant specimen de cersetor, intra in metrou, se pune in genunchi, clar are un IQ de -50 si incepe sa recite cap coada LUCEAFARUL, pe o tonalitate de iti vine sa ii spargi capatana cu bata, sa il lovesti repetitiv, sa il inveti ca daca tot a memorat ceva ca retardatul, rima are treaba ei si vocea tre sa aiba inflexiuni si mai ales, nu iti bate joc baahhh tampitule de Eminescu, ca imi imbunatatesc tehnicile de schingiuire pe tine! Abjectule! Si lumea DA si lumea scoate din portofel bani, bani pentru care ei muncesc ore in sir, si le dau specimenelor astea, ca le e mila si….li se ‘moaie sufletu’ Mama ei de ratiune, mama ei de inteligenta! Pai mai bine iei ceva de mancare ceva jucarii si mergi la un centru de plasament, si faci o pomana, mai sterge doamne doamne de pe lista pacatelor, da mai lasati-ma cu mantuirea sufletului, ala de se ‘moaie cu toti tampitii de prin metrou, ca uite asa ramanem noi codasi, ca uite asa se minuneaza turistu’ cand ne viziteaza…ca uite asa sfarsesti agasat pe strada…ma intreb si politia , si legea, si ce dracu ordine avem noi in tara asta? Eu am ales sa nu le dau, deloc, nici alora cu parcarea, aia sunt si mai si! Culmea, fac asta si de fata cu politia, nu au voie dar o fac, si au tupeul sa iti spuna ca daca nu dai bani, iti zgarie masina, DAAAA, cu politia langa ei! Ii suspectez ca dau castigurile jumi-juma.  😀

Eu i-as bate, voi ce ati face?

Prapastioasa Capitala

O sa va expun un caz, si astept comentarii vis-a-vis de situatie.

Se ia o persoana din provincie, se adauga absolvirea facultatii si un job serios, insa un salariu derizoriu pentru satisfacerea nevoilor de zi cu zi. Ea o persoana perseverenta, optimista, dificila, gaseste o chirie la 400 de euro pe luna, i-a priit cateva luni , insa bugetul abia putea sa sustina si chiria si mancarea si alte cheltuieli, isi gaseste o prietena, decid sa se mute impreuna in apartamentul unde statea ea, chiria de 300 de euro/ la 2, mult mai bine, insa apartamentul nu are nici o imbunatatire, problemele apar una dupa alta, proprietarul ridica dinumeri, ele platesc reparatiile, vine iarna, caloriferele nu merg, proprietarul, ridica din umeri, se ajunge ca noaptea sa admire aburul care le iese pe gura in propria camera, cumpara diverse aeroterme, calorifere electrice, degeaba, frigul le patrunde in oase, sunt permanent racite, cu dureri de gat si se gandesc cu groaza la temperaturile de – 20 de grade anuntate…normal ar fi sa se mute, nu? Adica, ce mama ma’si le poate tine acolo?! Si cand se gandesc la banii dati pe transport sa se mute, la chiria in avans, la alte cheltuieli de sarbatori, ridica si ele din umeri! 

 Bucurestiul e un oras care te poate inghiti, care ori te inalta ori te adanceste in propria mizerie, iti omoara visele desi te hraneste cu sperante. Asta o pot spune si eu, tot din provincie fiind, sunt unele momente in care fericirea ar veni cu o  mutare permanenta inapoi  in Onesti, si poate as fi mai linistita, fara atatea griji, nu mi-as mai construi imaginar proiectii roz ale unui viitor incert, chestia face ca Bucurestiul sa te ia prin invaluire, sa te ameteasca, sa dezvolti o atractie morbida fata de el ca oras, si oriunde altundeva te simti bine pe moment dupa care incepe sa iti lipseasca tumultul de aici, fetele posomorate, traficul nenorocit, agitatia, oportunitatile, prietenii pe care ti i-ai facut de-a lungul timpului. Eu nu pot sa renunt la Bucuresti, desi as vrea sa pot face asta! Voi ce dependente aveti? Pentru voi ce reprezinta Bucurestiul?

Cred ca m-a cuprins si pe mine, un sindrom care se manifesta cu precadere in perioada sarbatorilor, cand realizez ca a mai trecut un an, de cele mai multe ori in van, ca nu am realizarile pe care mi le-as fi dorit si asternut pe hartie la  inceputul anului 2009, ca ma apasa din ce in ce mai greu pe umeri povara esecurilor, am obosit sa lupt, am obosit sa neg in permanenta realitatea si sa ma transpun intr-o proiectie ireala a vietii. Va spun eu, viata e de cacat din orice unghi ai privi-o, gusti putin, te scarbesti, da continui sa o traiesti, sa mananci rahatul asta, ca alta n-ai!

Da, stiu vor veni zile mai bune, altii o duc si mai rau, unii nu au ce pune pe masa, insa eu imi vreau viata altfel, si ma lupt pentru asta! Voi ce visati cand erati in facultate, sau in liceu? S-a intamplat sa aveti noroc in viata? Nu v-a stors de puteri lupta asta continua cu viata si tot  ce cuprinde ea?

 

Educarea vointei

Nu o sa incep cu definitia vointei, toata lumea stie ce e aia fara sa fie nevoie de cuvinte mari sa o definim, da’, cand isi face ea aparitia in vietile noastre, in ce imprejurari o punem la incercare? O sa va spun eu cam de cate ori am renuntat la fumat..hmmm cam de 4 ori, si evident de fiece data m-am reapucat dand vina nu pe slabiciunea vointei ci pe faptul ca imi place gestul de a tine obiectul fumegand intre degete. Si ma ingrozesc ca vointa mea nu o sa se ridice niciodata la nivelul la care sa ma ajute sa renunt la fumat , si parca nu as vrea neaparat sa renunt, dar se pune problema de riduri, igiena orala, elastina, celulita si multe altele, nu vreau  sa imi stric dimineata mentionandu-le. Dar si cand o sa ma las, o sa fie un final apoteotic, o sa renunt si la mancarea nesanatoasa ( cine nu a mancat un burger sa arunce primul cu piatra!), si la bautura, o sa beau numai apa strecurata printre roci selene, pentru ca ala o sa fie si momentul in care o sa ma mut pe luna in noua mea casa care la momentul in care eu scriu asta se  inalta pe cateva nivele bune ( am de gand sa fac multi copii), asa ca sa vada casa mea tot muritorul de rand si de pe planeta pamant…V-ati prins deja ca frec menta si chestiile descrise mai sus n-or sa se intample in veci si pururi! Si uite asa imi vine sa prind vointa de umar s-o scutur bine sa-si bage mintile in cap, sa puna si ea mana sa ma ajute…n-ai sa vezi, si vointa mea e la fel de incapatanata ca mine si-mi sopteste sfidator:  ‘las’ ca te descurci tu si fara mine’ – da si cand o s-o prind..ii rup picioarele, si asa n-are nevoie de ele…si asa se taraste ca melcul!

Ma gandeam ca daca as fi fost terapeut, pe langa rabdare ( posed si de asta fix deloc), ar fi trebuit sa implic si vointa sa nu ma ridic de pe scaun sa ma duc sa trag o tigara, ceva de genul : ‘ luam o mica pauza in care o sa va rog sa meditati la aspectul discutat anterior…fond muzical” si eu dispar ca magarul in ceata sa pipez. N-ar fi fost profi deloc! Ori pe avion… sa ai un zbor de peste 10 ore si sa nu poti fuma??!!! DETURNEZ avionul, mama lor care i-au facut pe ei smecheri sa interzica fumatul, ma duc sa fumez in cockpit cu pilotii ca atlfel, eu devin o turbata fara doza de nicotina…serios daca nu inteleg sevrajul resimtit dureros de cei care se drogheaza ( am zis drogat nu fumat, da??!!) 😀

Va las, vointa mea a dat bir cu fugitii, nici mama ranitilor nu isi mai face aparitia, ca atare ma duc ca pipez ca nu se m ai poate!

Voi, ce ‘placeri’ vicioase aveti? La ce nu ati putea renunta nici in rupul capului?

Zi faina tuturor!

Say what?

Cand eram mai mica am vazut Asfalt tango, un film romanesc dragut si era o tipa cu o injuratura dementiala http://www.youtube.com/watch?v=RNOdcBUJ3eU&feature=related …In fine, azi am auzit intr-un serial foarte misto despre adolescenti britanici disturbed, Skins mai exact,  o noua injuratura. And the winner goes to:

” Ow! I’ll kill you, you fucking flat-chested cocksucking spastic horse-fucker”

 

si tot din categoria citate, il iubesc pe Mandark, Dexter’s rival, cand zice:

” Mandark: Please, oh please, set me up on a date with that golden-haired angel who graces our undeserving school with her infinite beauty!…Dee Dee…

 

G.

Hmmmm…

Hmmm….nu stiu daca a observat cineva sau poate sunt eu un pic mai atenta la detalii, dar majoritatea englezoiacelor au dintii mari. Nu ma refer la forma ci strict la dimensiune – strambi, lipsa, cariati, strungariti, frumosi, inestetici, protezati, majoritatea au dintii mari….. Din cate stiu eu, si pot spune ca am garantia cunostiintelor medicale  din Grey’s Anatomy si House MD, dintii nu sunt ereditari cultural. Sau sunt? Inteleg ca parul blond, aspectul fetei, voluptatea etc sunt mostenite genetic de atatia ani, dar cum ramane cu dintii…..Curios. Cheers my mate!

 

Signed:

Gogosyss!!