Era o vreme, odata ca niciodata cand nu aveam griji, nici responsabilitati nici preocupari alese. Pe timpurile alea, puteam lejer sa-mi iau cu mine cartea pentru care bateam la picior cam 10 km, si ma tolaneam pe o paturica la umbra unei salcii si citeam, simteam tumultul personajelor, ma proiectam in lumeea autorului, eram fericita, ingrijorata trista ca ma apoi sa intru intr-o stare de exaltare cand totul se termina cu bine, macar daca ar fi totul ca in filme/carti! Acum daca as vrea sa fac acelasi  lucru, salcia nu  mi-ar inspira decat tristete, cum sta apleacata inspre rau si isi plange destinul.  Tataie si-a dorit mereu sa fiu artista, ma visa ori actrita, ori cantareata, la un moment dat chiar credeam ca am o voce catifelata, intre timp mi-am capatat de pe undeva doza necesara de realism si am preferat sa nu permit ‘talentului’ sa ma faca ridicola. Sora mea este talentata , a castigat cateva concursuri de specialitate, dintre care unul chiar important, mergea la un studio de inregistrari, avea facut un demo,eram mandra de ea, o si vedeam vreo Loredana Groza…insa a fost ales alt drum, cum eu  nu am devenit medic, nici ea nu este cantareata, cel mult in doua luni de acum va fi stewardeza. Ii tin pumni! Eh, pentru nobilul scop de a ma vedea artista tataie imi cumpara muzicute, am avut trei, una era rosie, si imi era tare draga, celelalte erau metalice insa mai bune ca sunet. Aveam pe acasa si fluer, si nai, niscaiva tobe….Nu aveam nevoie de mai mult, o carte o salcie si o muzicuta si eram fericita! Azi as fi fericita sa pot canta la pian, sa am un program de care sa ma tin, sa pot sa imi alin eu cumva sufletul, e greu insa nu imposibil…chiar daca ai prieteni de pus la rana, uneori vrei sa-ti oblojesti singura rana, sa nu te expui in fata lor intr-un moment de vulnerabilitate…am facut-o totusi, vineri cineva mi-a dovedit ca prietenia e un dar de care eu m-am bucurat mereu, si desi e un inceput de prietenie, persoana asta mi-a alungat gandurile triste si  m-a facut sa zambesc. O colega pe care n-o vedeam ca si prietena a renuntat la programul de la munca, la planurile ei doar sa stea cu mine, sa fumam pana la epuizare si sa bem un pahar de vin. Un onestean de-al meu m-a tinut 2 ore la telefon, la o vorba dulce si amintiri vesele, un alt prieten mi-a trimis filmulete amuzante, va multumesc din suflet. Am reusit sa ma reculeg, si sa reinventez partea ranita din mine. Din pricina de prea multa atentie am uitat sa mananc, si sambata am picat, lesin se numeste, mi-am lovot minunatie de cap, m-am laudat pentru inspiratia de a pune covor in hol 😀  mi-a revenit repede si mi-am adus aminte ce am emis sa fac inca de vineri noaptea, am rezolvat-o cu trei felii de pizza.  Azi ma simt usurata, libera, pot face toate lucrurile care pana acum mi-au fost interzise, imi fac azi abonament la sala, vreau sa fac dansuri, pot sa incep sa imi retraiesc viata ca o rebela, sau cel putin voi incerca, o sa imi report pierce-ul pe timp de week-end, o sa imi iau haine noi,timpul se scurge atat de repede, nu vreau sa imi bat capul cu regrete, nu vreau sa caut vina, un capitol din viata mea s-a inchis, altul urmeaza a fi scris, si-l voi scrie frumos, fara bagaj afectiv adus cu forta din povestea veche, nici nu-mi amintesc de unde a inceput si cand s-a terminat, nici cum s-a terminat, nu are acum nici o relevanta!

Ahhh, am plecat de la muzicuta si uite unde am ajuns, sunt o Panseluta bezmetica si infrigurata, mi-a zburatacit toamna petalele in toate partile! Pe langa muzicuta aveam eu un hobby, abia asteptam sa vina iarna sa bat toba cu ursarii, si toba mea era mereu cea mai smechera, ca atare l-am sacrificat pe Tulus, cainele nebun, v-am zis eu despre el…important e ca nu pleca nimeni in ajun de an nou fara mine si toba mea, eu eram cea cu ritmul, za best, grav era cand mamaie se trezea sa ma puna la munci caznice, eternul ” nu ti duci nicaieri”, eram ca o cenusareasa, si mai grav era cand ma intorceam cu picioarele besicate de atata mers prin tot satul, dar ce frumos era odata, cata liniste sufleteasca imi umplea viata!

Vineri plec acasa, vreau sa meditez in varf de deal, vreau sa dorm uitandu-ma la stele prin geamul din camera mea din mijlocul nicaieriului, vreau sa ma joc pana la epuizare cu nepotica, cu Terry catelusul simpatic, sa stau de vorba cu Adina la un JP Chenet, sa imi reamintesc cat de norocoasa sunt si cate mi-a oferit viata.

Sa avem dragilor un inceput de saptamana minunat! Va las cu preferatul meu de saptamana asta: Yanni