Asa se numeau floricelele preferate de mine in copilarie : rochitelele randunicii, niste floricele simple dar minunate. Bine in copilarie stateam ore in sir sa vad cum hranesc randunicile puisorii din cuib, si cu toate ca mamaie imi interzisese sa ma ating de puisori…uneori ii hraneam si eu, si ma jucam cu ei, sunt sigura ca imi erau recunoscatori pentru ramele indesate pe gatul lor de puiuti neajutorati. Ba unde mai pui ca am smotocit o mata care incerca s-o faca pe viteaza si sa haleasca puisorii din cuib, prapad am facut!! Si am interzis accesul cataratoarelor la cuib. Mi-a luat a zi, m-a boscorodit mamaie ca fac galagie si mizerie, dar am razbit, le-am mutat cuibul pe un stalp une mi-a trebui scara sa ma catar..si am taiat stalpul pe o portiune cat sa ramana ,doar partea care sustinea cuibul, in aer… Ca un facut parca inebunisera rancunicile cand au vazut ca nu mai au cuibul, dar sunt pasari istete si s-au prins cum sta treaba…oare unde voiam sa ajung?! ahhh, da, in Olanda, si pe langa asta…ahaaa!! Voiam sa va zic de rochitica mea, nu ca as fi o randunea, dar povestea se merita zisa si spusa si impartasita dragii  mei, totul a inceput acum 3 veri, cand mama mi-a luat cadou o rochie, foarte faina, atat de faina incat sora-mea a gasit-o seducatoare ( pe ea, pe rochie nu pe purtatoare); am purtat rochia cu drag o data, dupa care a intrat in posesia lui sis, sa va spun cu sta treaba, pe ce pune mana sis, poate fi dat  uitarii, asta pentru ca poseda un talent inimaginabil de a strica tot…mai tot, aproape tot…si rochia mea a fost pierduta/ratacita/disparuta, cam vreun an, cand a reaparut ca prin minune, largita binisor in zona bustului si eu m-am bucurat ca randunelele care si-au regasit cuibul dupa ce il mutasem eu. Si am reparat stricaciunile, doar nu credeati ca ramasese mititica intacta! Si am mai purtat-o de 2 ori, tot cu drag, si azi am decis sa duc relatia noastra la un alt nivel si am luat rochitica pe mine la birou! Flash! Diva, magnific, extraordinar, uluitor! Colegii in extaz, colegele suspicioase…rochia e nitel cu spatele gol…dar numai putin..cat sa se vada una bucatica tatuaj pe umar pe care vreau sa il refac…dar ce vrei dom’le pe caldurile astea sa zica  mersi ca nu vin in costum de baie si nu ma balacesc in fantanile arteziene!

Voi pe unde va ascundeti de taifunul solar?

Va pupa Panseluta!