Suna a titlu de film, dar n-am gasit alta modalitate de exprimare. E un nou inceput pentru mine, un alt mod de gandire, alt mod de prioritizare, alte planuri de viitor in mare masura diferite de cele anterior plecarii mele…insa Panseluta e fericita. Zambeste cu voiosie si sufera cu ardoare in acelasi timp.

Sa reiau lucrurile de unde le-am lasat…am plecat in vacanta, singura, trebuia sa imi vad niste prieteni dragi mie si pe care ii stiam doar prin intermediul virtualului. Unii ar cataloga asta drept nebunie!  M-am inarmat cu putin curaj si nitica inconstienta si am pornit inspre o nunta care avea loc in Ghana, Africa de Vest. Un popas trebuia facut, ca atare am ramas cateva zile in Londra, nu e orasul meu preferat, insa daca ai prieteni nastrusnici, ai parte de distractie garantat oriunde…si asa a fost, am mers la Pride Parade, fu mult prea tare, comparativ cu ce se intampla la noi, acolo chiar a fost veselie si distractie si multa voie buna, dupa care am sarbatorit victoria Spaniei intr-un pub tipic englezesc, am sarbatorit-o cu mult redd-bull 🙂

Ajunsa in Accra dupa zielele de dezmat din Londra, aveam nevoie de somn continuu macar 36 de ore, insa am ajuns dupa nunta si dupa nunta se stie ca se intampla cele mai importante lucruri…si am petrecut cu mirii, si am fost fericita sa ii percep exact asa cum erau ei si online, oameni f f faini.  A fost cea mai mare familie pe care am intalnit-o in viata mea, cina se lua nu in 2 ci in 30, cat sa se lase cu vacarm si voie buna. Nu am reusit sa retin decat jumate din numele noilor mei prieteni, inca ma documentez cu privire la asta!

Africa e uimitoare….nu numai pamantul rosu cu sclipiri de diamante pe ici pe colo, nu prin tantarii ucigasi, ori soparlele existente la tot pasul, nici macar liliecii sau pasarile care ma trezeau dimineata, insa…e ceva in modul de a fi a ghanienilor care te face sa te simti un om mai bun , si sa incerci sa fii unul. Una peste alta pana am plecat ma obisnuisem si cu modul in care se holba lumea la mine, si cu faptul ca servitorul nu ma privea niciodata in ochi…ingaima numai : „yes madam” rusinat nevoie mare! Am intrezarit multe similitudini cu Romania, mdah, se pare ca nu suntem atat de cilivizati cum ne place sa credem…si ei au masini mult prea scumpe pentru drumurile pe care trebuie sa le conduci…dar trebuie, sa dai bine! Pitzy sunt si pe acolo, costa 20 de dolari, si de regula canta versurile in modul lor, ex:  ” party hard” devine FUCK ME HARD cantat cu popoul priponit de slitul vreunui tip alb.

Marturisesc , nu mi-am revenit in totalitate, nopti pierdute si noutati peste noutati, isi spun abia acum cuvantul, nici inspiratiea nu ma omora acum, asa ca, va las in compania graitoare a unor poze.

Sa ne auzim cu bine!

Va pupa, Panseluta 🙂