Ce impact are in viata noastra existenta unui complex, sau doamne feri a mai multor complexe? Evident ca variabilele sunt nenumarate, insa in principal o persoana complexata incearca sa isi creeze un mecanism de aparare care sa modifice impresia celor din jur, si anume, se erijeaza in persoane „importante, destepte, pline de cunoastere, inteligente” te impiedici de genul acesta de persoane peste tot! Sau dimpotriva, au pulseuri de agresivitate, frustrari, devin singuratice, chinuite,, deprimate….chiar ii apreciez pe cei din urma, ca sa ajungi la nivelul asta, evident ti-ai deconspirat complexul, si daca esti constient de existenta lui, e un pas inainte spre rezolvare, spre imbunatatire…spre altceva care sa te ajute sa fii tu, natural, sa te iubesti cu defecte, sa fii constient de capabilitati si calitati, sa valorizezi ceea ce te poate ajuta sa evoluezi…Asta le doresc tuturor! Poate va intrebati de ce? Pentru ca am obosit sa analizez persoanele din jurul meu, sa le gasesc scuze, sa ma pun in ‘locul lor’ si asta doar pentru ca intr-un fel ma incapatanez sa cred ca …undeva acolo, adancit in vre-o grota a sufletului, tremurand de teama se mai afla o farama, o ramasita de bunatate stinghera care poate fi punctul de plecare al unei schimbari radicale. Ma gandesc uneori ca poate ar fi fost bine sa fiu si psiholog, sa fi facut o formare, insa nu mi-as fi dorit sa ma schimb eu…inevitabil se ajunge la a te schimba tu, pentru a corespunde unui tipar…
Postul asta s-a nascut in urma unei simple discutii de ‘dimineata in masina’ cu a mea colega Alex, cu toate ca mi-am promis ca nu mai scriu tampenii pe blog, am dat iar cu bata in balta…ce sa-i faci, a gresi e omeneste, a admite ca ai gresit si a fece orice sa indrepti greseala…e dintr-un alt film, daaah, unul SF!
Zi minunata sa avem, ca ne spala ea ploaia de pacate…nu si de complexe…asa din curiozitate…voi v-ati identificat minusurile? Plusurile? Cum stam cu balanta? 😀
mart. 31, 2010 @ 18:09:14
Balanta? Una buna, una rea, clar! Cat timp tinem balanta la echilibru, e destul de ok, zic eu.
Ne e greu sa ne recunoastem complexele pentru ca asta ne-ar face sa ne simtim slabi nu doar in fata celorlalti, ci si in fata noasta… si tare ne place sa avem o imagine frumoasa asupra propriei persoane… dar, numai oameni suntem, de-am fi perfecti, ce farmec ar mai avea?
Iar tu… ca te placi asa cum esti, asta-i marele tau castig!
apr. 01, 2010 @ 08:48:06
Asa exouneam si eu problema, ne cream mecanisme de aparare care sa ne ajute sa parem altfel, cel putin mai puternici, in loc sa ne acceptam complexele, sa incercam sa ne formam noi insine in fiinte mai bune, mai aproape de perfectiune…
Eu…eu am invatat sa ma plac asa cum sunt, si de cele mai multe ori reusesc, alteori ajung sa ma cert cu mine insami….daaaaaa monologhez cu oglina…insa nu sunt nebuna, vocile mi-au spus asta 😆