A venit si momentul in  care se cerea sa mai scriu ceva despre copilarie si ale ei valuri, cu multumiri Mika pentru sansa acordata prin nominalizarea mea la asta  leapsa.

Am mai scris eu despre unele altele din copilarie, dar postul asta e legat de nastrujniciile datatoare de dureri. Mi-a fost tare greu sa ma decid despre care anume sa scriu…

1. De mica am fost intepata, si ma bagam in seama peste tot, genul de copil nesuferit, nu mereu, dar mai tot timpul, si pentru ca aveam ‘simpatizanti’ , diversi baieti mult mai mari ca varsta pe care ii surprinsesem in diferite ipostaze cu diferite fete si amenintandu-i ca : „te spuuunn”, trebuiau sa ma ia in echipa lor cand jucau fotbal. Asta se intampla duminica, pe un camp din apropierea casei, eu eram portar, eu primeam toate mingiile in freza, sau in stomac, vedeam stelute verzi…cred ca s-au razbunat cu varf si indesat pe nesuferita de mine..pana m-am suparat si le-am spart mingea, cu o sula din trusa lu’ tataie, greu se mai gasea atunci o mingie. Haaaa!!! Atunci si doar atunci suferinta mea a luat sfarsit, si n-am mai jucat nici fotbal, mama lor de nenorociti!

2.  Amintiri la fel de dureroase am scris pe indelete si aici si putin aici

3. La sanius, partieeeee!!! Jmaf una bucata de schi in fatuca mea de copil mic, dragalas, si inocent, zboiiinng o alta sanie se propteste in spatele meu , peste picioarele mele de-mi dau lacrimile instantaneu! Chipurile baietu’ cu schiurile nu ma vazuse desi eu strigam din toti rarunchii partieeeeee, dubios si ca  nu a dat cu bucata de lemn pana n-am ajuns in locul potrivit unei busituri zdravene, si doi, aia cu sania ma putea ocoli, dar din motive de neanteles pentru mine n-a facut-o …Eh, v-am spus ca nu eram prea simpatizata, nu? 😀 si cu dare de sange pe zapada alba ma duc ogarjita si suparata acasa….unde ma ia imprimire bunica-mea :  „ci botezaii ma-ti ai mai facut IAR?” zboing zboing una pereche de palme pe obrajorii mei inghetati si sangele-mi bufneste si mai tare…eh…cand si-a dat seama ca am fost faultata grav m-a luat la ingrijiri 😀

4. A fost odata ca’n povesti, a fost ca niciodata, o mica eroina care se perinda cu trenul din statie in statie, si pentru ca statiea in care ea trebuia sa se dea jos era tare departe de casa, mult prea departe pentru picioarele ei de copil firav, s-a decis sa traga de alarma din tren si sa sara la ‘ gura Sultei’ ca era muuuullt mai aproape, trenul incetinesteee…. In mod normal , pietrele alea rosiatice de pe langa sine sunt ale naibii de ascutite, in mod paradoxal, nu m-am bagat sub rotile trenului ( cata inconstienta!), in mod automat, am cazut, m-am lovit, ma durut, am plans, m-am ridicat, m-am balanganit, m-am dus ca un cocolos peste un delusor,  mi-a dat sangele pe la coate si genunchi, m-am plans, m-am eliberat acum spunandu-va si voua despre peripetie. Nope, nu am ramas cu cicatrici, Surprinzator cat sunt de norocoasa!!! Dar am  calcat intr-un borcan spart ( pe care il vazusem dar nu aproximasem corect pasul) , cand eram la piscina ( aliat tulboana facuta pe albia raului).

5. Sa va spun cat e de dureros sa te calce vaca pe picior? Mai bine nu va mai spun, ca brusc mi s-a facut pofta de un gulas :D! Nu degeaba vacile-s vaci! Dureros era si cand ma trezea mamaie la 5 jumate sa ma duc cu vaca la deal, Si…calcata am fost si in grajd incercand sa hranesc dobitoaca, si in drum spre ‘deal’ unde trebuia sa ‘ conduc vaca’ – chiar , oare vacile de ce nu se pot duce in treaba lor singure si trebe sa fie manate??!! Desi purtatoare de cizme inalte, mergand  inspre ‘sus pe deal’, raman inmocirlita pe drumul pe care-l facusera vacile, un fel de delusor din namol dupa care urmeaza un alt delusor si intre delusoare e apa, si acolo am ramas eu, cu tot cu cizme, intr-un glod care le veneau vacilr pana la genunchi, si eu eram mica! Cert e ca nu era orice fel de namol, era unul lutos, neclaios, galbui cu tente rosiatice ( stiu as putea fi creator de moda ca Simona Senzual- la cat de bine deisting tentele culorilor!). Sa va spun cum m-au calcati VACILE –- ca ele, VACILE nu stiau alt drum decat pe acolo pe unde eram eu , ca era DRUMU’ lor..pfff…am iesit de acolo toata o noroiata, m-am tarat efectiv, si mi-am bagat picioarele in ea cizma, acolo am lasat-o. Eh…10 puncte daca ghiciti ce-am patit acasa cand am ajuns cu cizma lipsa?? 😆

6. D’a v’ati ascunselea, pe amurgite, salcamii eru in floare, mirosea divin, eu, dau sa sar parleazu’ sa ma ascund intr-o tufa de spini pe care toata lumea o ocolea, ca atare nu erai usor de gasit, in fata mea, despartindu-ma de tufa era un gard, pe care trebuia sa il sar repede, ca se numara pana la 200 din 10 in zece! Si ma cocot, ajung in varful gardului, si cand sa zic hop, sa aterizez, imi dau seama ca lasasem un picior in urma, da parca imi lipseau amandoua picioarele??!! Ce salcamii mei facusem??Ahh, uite-le , sunt amandoua bine, sanatoase priponite in gard, in gard printre scanduri si m-am pravalit cu fata zbang de gard, iar mi-a dat sangele ( inca ma mir cum de nu am nasul stramb!). Acolo eram eu, picioarele zdrelite la glezne si eu plina de sange si am mai fost si scuipata prima…asta m-a ofticat la culme, WTF,  cum sa scuipi o persoana aflata la nevoie, cauta pe altcineva, sau ajuta saraca fata sa se dea jos din gard! Pana intr-un final au rupt fasii din scanduri si m-au scos din gard, A ras toata lumea, acum rad si eu, atunci n-am ras deloc!

Gaaataaaaaa, ce lepsuiala fac acum , sa vedem castigatorii de azi : semaforul, ca tot m-a enervat cu ocii ei albastri azi! Jasmin, o banuiesc de copilarie zbrehuieta, Sufleticii nu-i dau ca ma bate! :P, Ada numai daca are timp, Croco, Marmo, Erminusa, Merilor, Sangerica , Diveiii( vazusi ca-l pusei langa tine??), sa nu le uit pe jou jou si pe Niciodata singura.

Zambiti, mai e putin si dam de Vineri!! A mai trecut o saptamana!