Inutil sa proslavesc insiruirea zilelor saptamanii si extazul de care ma bucur vinerea, am facut-o in repetate randuri, aproape in fiecare vineri, ar fi cazul sa nu ma repet, nu?

Eh, dar aceasta vineri a fost speciala, postul scris ieri, nu e intamplator, Staticus parca nu mai era asa receptiv la nevoile mele, deh, in timp chipurile te mai schimbi, intr-o relatie la fel, iubirea poate ramane constanta insa impartasirea existentei ei in sufletul teu, parca nu e un must de impartasit partenerului…dupa o discutie despre sensibilitate, nevoia de a auzi cat de frumoasa ii fac existenta ( sau nu), nevoia de a fi rasfatata ca in primii ani de relatie, so on, dupa un fel de terapie de grup unde ma metamorfozam cand in observator cand in partener de viata cand in psiholog, am decis sa imbunatatim comunicarea, ca nu e frumos sa o lasi neexplorata , mai ales cand abmii parteneri au resurse, sa ne redescoperim noi, cei de acum, sa ne bucuram si sa asimilam schimbarile. Buuunnn, fructuasa sedinta de terapie! 😀

Azi de dimineata, ma trezesc cu talpile gadilate ( nahh, nu ma gadil, dar resimt placut senzorial o atigere in zona respectiva), dupa care simt urme de buze usor ca o pana urcand dinspre glezna pe pulpa…ajungand la genunchi…deschid molatec ochii si ma intampina un zambet sarmant cu un Buna dimineata e 7 ( SAPTE – nu am auzit soneria??!!) – ti-am facut un frapptaki poli gliko – eeehhh…ca atare, a fost infernal de greu sa ma pornesc spre dus, sa ma imbrac rapid cand defapt, nu as mai fi plecat la nici un birou si as fi zabovit putin in moleseala si frumusetea momentului…

Ce frumos e la birou, ce farmec au discutiile interdepartamentale dimineata…ce zambet am eu atasat pe fata…ce dreptate avea decanul cand spunea : „comunicarea e baza unei relatii, increderea la fel”

Week-end minunat tuturor si plin de caldura…sufleteasca!