Incaruntit tocmai pentru ca da bine cu anotimpul, nu ma gandeam neaparat la perii albi de or sa imi iasa mintenas, mie calatorului oropsit. Sa va spun ca se anunta vremuri grele moncher?! Daaaa…lucrez pe 24, asta n-ar fi cu bai, sau ar fi, ca nu o sa mai am timp nici de o manichiura d’aia in ton cu sarbatorile, rosie ca focul, dar treaca mearga, pe 24 seara purced inspre Onesti, cu niste prieteni care fura draguti sa ma transporte si pe mine, ma gandesc la urmatoare complicatie : bancheta din spate, langa mine copilul lor, micul terorist : Caragiale sa ne traiasca, mi-a dat bubico  idei consistente in esenta 😀 Micul terorist nu vorbeste, silabiseste, si de obicei stoarce si ultima picatura de energie, ramasa/ori nu dupa o zi de munca in ajun de sarbatoare. Voi razbi ca o victorioasa ce ma aflu! O sa ajung in timp pentru o vopsea trantita in capet de mia madre priceputa, as fi vrut eu mai multe, dar nici fiica patroanei/stilista nu beneficiaza de salon la botul calului in ajunul Craciunului! Bradutul il vom impodobi in familie, eu nu garantez ca nu fac ferfenita globurile, de oboseala si lipsa de conometrare a creierului cu manutele si picioarele! A doua zi de Craciun traditia familiei dicteaza o calatorie la mamaie, care ea, mamaie, ne asteapta cu bucuate alese si gustoase cum numai la tara gasesti. Am dat comanda speciala, eu de piftie, sora-mea de cozonaci cu nuca….pe langa altele, dar mi-e mila de voi si nu vreu sa balositi tastatura! 😛 O sa ma joc si o sa ma minunez de Ayanna, draga de ea pana o sa dezvolte o anitipatie fata de ‘tanti aia care se benocleaza la mine si ma suceste pe toate partile’….am certitudinea ca-i trece pan’ s-o marita!

Pe 26, eheee, una bucata intercity, pe sine dezghetate sper, ca tot se anunta caldura mare nenicule, si una bucata persoana inarmata ( alias eu), in drum spre Bucuresti…oi ajunge cand o da Domnu’ adicalea za big boss, il capo de tutti capi…pen’ ca pe 27 dis de dimineata, dupa ce sper ca apuc sa imi fac si bagajele ( in care habar nu am ce sa iau, in cazuri d’astea imi vine sa desart garderoba in valiza nu alta!) – directia Londra, eehhh si de aici se complica lucrurile, o sa reantalnesc o prietena draga, ex colega de birou, care ma si intampina pe aeroport ( ce dragut!), fac check in la un hotel si…pornim spre ale noastre simple si muieresti afaceri ( cafele, cumparaturi, cafele si multa multa vorbarie). Pe seara ajunge Staticus, ne rasfatam cu o cina draguta si ne punem pe somn, sau se pune el pe somn timp in care eu rup pub-urile si club-urile, ca n-o fi bai. Pe 28, eu voi fi aia mai mult moarta decat vie, cu cearcane, putin lesinata de oboseala totul ornat cu o mica mahmureala, ajunsa direct pe aeroport unde-l gaseste pe Staticus negru de suparare ( las’ ca-i trece, lui ii trece mereu, si mie imi trece de cele mai multe ori)…check in pentru Huston…voi dormi tot drumul cu muzica in urechi ( nu stiu ce muzica, ce-oi gasi in play list , probabil yanni), aterizarea va fi lina, ma voi trezi cu greu…si ” welcome to za USA…daca ma lasa astia asa racita si cu fata afectata de mahmureala, cu usoara greata de la aterizare, sa intru pe teritoriul Statelor, poi ne vom preumbla prin Huston, evident in cautarea unui leac pentru mahmureala mea! Mancare, multa mancare sa imi sterg paloarea fetei, imbarcarea spre Las Vegas, o sa vomit in avion, in repetate randuri, ma voi intreba de ce dracu am mancat, stewardesele imi vor zambi tamp aducandu-mi pungi de hartie noi la fiecare 5 minute! Ajungem in Las Vegas, nu vad nimic, ma dor ochii, stomacul, injur pe cine apuc, dau cu bata, ajungem la hotel, DORM pana a doua zi cand ma trezesc si RUP TOT!!! Binenteles voi castiga za jack spot cumuland in total vre-o 2-3 milioane de dolari, o sa-l intalnesc pe fat frumos si calul lui alb ( tinandu-i companie lui superman intr-o discutie) – eu o sa-l trimit pe misel in Romania, acolea unde il asteapta atatea fete fraimoase, voi juca Craps pana o sa imi intepeneasca mana si voi avea febra la falange…de cumparaturi ce sa mai zic??!!! Ahhh, da, anul nou il voi petrece printre lume aleasa pe spranceana, nu ma impac eu cu evenimentele astea somptuase, cel mai probabil o sa ma furisez si voi fi in strada sa iau pulsul orasului, eventual sperand ca orasul sa nu imi ia mie pulsul , de tot! 😀

Se intrevede in scrierea mea cat sunt de extaziata, nu?! Ei bine NU , mi-e sila magzina de drum, de aterizari decolari si stomac suparat…mai…da’ o sa RUP TOT! DA??!! Imi dati voie? 😛 Ca si fapt divers ( nooo ma laud – asta o sa vad eu de la fereastra camerei)