Am o placere bolnavicioasa, chiar daca nu am nimic de luat, sau necesar, aproape in fiece zi dupa serviciu ma opresc la un market din zona sa iau diverse, ori apa plata, ori o bere, ori un bacardi breezer ( daca au ) , tigari, red bull, d’astea, de obicei ma loveste pofta acolo pe loc ( buna strategie au astia din vanzari cu pozitionatul pe rafturi), saptamana trecuta eram mandra posesoare a unei pungi cu apa plata si doua bacardi breezer lime, si in calatoria mea initiatica de 300 de metri pana la bloc, ma intampina un patruped, se posteaza in fata mea si face o ghidusie dragalasa cu labuta la orizontal, de mi s-a inmuiat inima, ma gandeam , uite dom’le ar putea fi dresat, e si frumusel, poate ar fi avut o viata mai buna la circ, in fine ganduri d’astea de nepatruns – vai ce as fi vrut sa fi luat o paine aveam ce sa ii dau sa pape :). Ii vorbesc lu’ cutu cutu, cat de poate de clar explicandu-i ca ‘ n-am mai dlagalasule nimic pentru tine in sarsana’, si pare’se ca a inteles….pe dracu’, ma vad inconjurata si de 2 alti prieteni, chemase artileria de back-up si m-a luat asa un fior pe sira spinarii, ii zic sa plece, el nimic, ghidus pe langa mine si HAT de plasuta care, evident sub auspiciul situatiei prezentatoare de colti ascutiti,  se rupe, sticla de apa de pravaleste pe o pista de bicle ( eram aproape in fata blocului, mai aveam putin si razbeam prin momentu’ cu ceasu’ rau!), cand mi-am vazut luand-o periculsr spre asfalt, si cele doua mult ravnite ( si scumpe ) sticle de beutura am zis ca nervu meu optic o sa explodeze! Maahh, da ce noroc am avut! Nu s-au spart! Cum ziceam nervu imi facea vena sa pulseze , intre mine si dihanie se declarase razboi!!! Si smaaafff una peste bot cu salteluta de yoga di la subtioara, si smaff inca una, si a schelaluit de l-a auzit tot cartierul, acu’ puii mei de pe birou, da salteaua e din spuma, si nu am dat tare ca mi’s dragi animalele, da eu cred ca javra voia sa ma saboteze, s-au itit 2-3 capete de babute fara ocupatie la geamuri ( impropriu zis fara ocupatie, ocupatia lor e sa dea de mancare la caini sa ii adune in haite in juru’ blocului, sa atace oameni nevinovati si lipsiti de aparare, ca mine – de ce nu-i adapostesc si in casa e peste puterile mele ca sa si anume sa inteleg!). Eram compromisa, babutele imi ziceau ca n-am altceva de facut decat sa ma bat cu cainii?! Pai sa le fi explicat eu cum m-au luat prin invaluire si m-au jefuit la drumu’ mare?!Mai bine nu, cu babutele nu iesi in castig niciodata!

Dupa episod, ghiciti ce?! Iar se apucase sa sara, sa dea din labute, desi VAZUSE ca nu aveam ce sa-i dau, cu 3 sticle la purtator am ajuns teafara si nevatamata in scara blocului. Eh, povestea continua, in fiecare dimineata ma asteapta pe aleea din fata blocului, si el si prietenii lui, eu refuz sa-l hranesc, imi sare in fata, se uita FIX la mine, si pleaca, se cuibareste langa ceilalti doi si ma urmareste cu privirea…Am si eu o intrebare: sunt bantuita? O fi vre-un cunoscut reancarnat? Ciudat e ca pana acum, nu am mai vazut fata cainelui asta prin zona, adica eu retin fete, nu si nume, da fetele javrelor din zona le stiu! Ce sa fac?

Pies: mi-as dori sa fiu Dr. Doolittle 😀 ( cred ca am nimerit numele!)