O sa va expun un caz, si astept comentarii vis-a-vis de situatie.

Se ia o persoana din provincie, se adauga absolvirea facultatii si un job serios, insa un salariu derizoriu pentru satisfacerea nevoilor de zi cu zi. Ea o persoana perseverenta, optimista, dificila, gaseste o chirie la 400 de euro pe luna, i-a priit cateva luni , insa bugetul abia putea sa sustina si chiria si mancarea si alte cheltuieli, isi gaseste o prietena, decid sa se mute impreuna in apartamentul unde statea ea, chiria de 300 de euro/ la 2, mult mai bine, insa apartamentul nu are nici o imbunatatire, problemele apar una dupa alta, proprietarul ridica dinumeri, ele platesc reparatiile, vine iarna, caloriferele nu merg, proprietarul, ridica din umeri, se ajunge ca noaptea sa admire aburul care le iese pe gura in propria camera, cumpara diverse aeroterme, calorifere electrice, degeaba, frigul le patrunde in oase, sunt permanent racite, cu dureri de gat si se gandesc cu groaza la temperaturile de – 20 de grade anuntate…normal ar fi sa se mute, nu? Adica, ce mama ma’si le poate tine acolo?! Si cand se gandesc la banii dati pe transport sa se mute, la chiria in avans, la alte cheltuieli de sarbatori, ridica si ele din umeri! 

 Bucurestiul e un oras care te poate inghiti, care ori te inalta ori te adanceste in propria mizerie, iti omoara visele desi te hraneste cu sperante. Asta o pot spune si eu, tot din provincie fiind, sunt unele momente in care fericirea ar veni cu o  mutare permanenta inapoi  in Onesti, si poate as fi mai linistita, fara atatea griji, nu mi-as mai construi imaginar proiectii roz ale unui viitor incert, chestia face ca Bucurestiul sa te ia prin invaluire, sa te ameteasca, sa dezvolti o atractie morbida fata de el ca oras, si oriunde altundeva te simti bine pe moment dupa care incepe sa iti lipseasca tumultul de aici, fetele posomorate, traficul nenorocit, agitatia, oportunitatile, prietenii pe care ti i-ai facut de-a lungul timpului. Eu nu pot sa renunt la Bucuresti, desi as vrea sa pot face asta! Voi ce dependente aveti? Pentru voi ce reprezinta Bucurestiul?

Cred ca m-a cuprins si pe mine, un sindrom care se manifesta cu precadere in perioada sarbatorilor, cand realizez ca a mai trecut un an, de cele mai multe ori in van, ca nu am realizarile pe care mi le-as fi dorit si asternut pe hartie la  inceputul anului 2009, ca ma apasa din ce in ce mai greu pe umeri povara esecurilor, am obosit sa lupt, am obosit sa neg in permanenta realitatea si sa ma transpun intr-o proiectie ireala a vietii. Va spun eu, viata e de cacat din orice unghi ai privi-o, gusti putin, te scarbesti, da continui sa o traiesti, sa mananci rahatul asta, ca alta n-ai!

Da, stiu vor veni zile mai bune, altii o duc si mai rau, unii nu au ce pune pe masa, insa eu imi vreau viata altfel, si ma lupt pentru asta! Voi ce visati cand erati in facultate, sau in liceu? S-a intamplat sa aveti noroc in viata? Nu v-a stors de puteri lupta asta continua cu viata si tot  ce cuprinde ea?