As putea incepe cu o rugaminte, imaginati-va ca sunteti parinti ( cei care deja sunt nu este necesar sa se transpuna fantasmagoric in film), si mai mult, imaginati-va ca sunteti parinti cu un job solicitant si cea mai buna varianta gasita pentru prichindel este o gradinita. Bona ar reprezenta si ea o varianta, insa e fustrant sa lasi pe cineva strain in casa mai ales ca bonele specializate la noi in tara e un lucru rar! Fara alte variante ajutatoare , cauti o gradinita la care sa il inscrii, care sa aiba locuri disponibile, sa fie in apropierea casei, sa accepte copii de varsta mai mica, sa aiba diferite programe care sa ajute la dezvoltarea copilului. Gasesti dupa un indelung proces care-ti macina rabdarea si buzunarele, prima zi la gradinita, ai emotii, are si cel mic emotii, il lasii n grija educatoarelor si cu inima cat un purice mergi la birou, te fatai fara rabdare pana la finalul zilei cand il iei de la gradinita, educatoarele iti spun ca s-a intergrat bine, deja iti recita stalcit o poiezie invatata azi si iti vorbeste de noul prieten bun Andrei, si de schimbul lor de masinute. 

Crezi ca l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior, crezi ca toate grijile tale s-au sfarsit, insa….asa o fi oare???

Caz real, si ce am scris mai sus se integreaza tot in realitatea noastra cea de toate zilele, azi si-a luat liber sa stea acasa cu cel mic, de ce? Nu il mai lasa la gradinita! De ce? Copilul a venit acasa cu o poveste cutremuratoare!! Fiind o zi in care doar o educatoare ave ain grija mai multe grupe de copii, el si prietenul Andrei ( care nu vorbeste, doar silabiseste la 2 ani) se jucau de-a v-ati ascunselea, si cautandu-l pe Andrei a asistat la o scena traumatizanta: Andrei ii ‘ pupa’ cucu lui Dom’ Director!!!! Copilul o rugase pe mama’sa sa ii pupe si lui cucu, ca il pupa peste tot dar acolo nu!!!Copilul are 2 ani si jumatate, este posibil sa minta, este posibil sa denatureze realitatea in speranta ca va atrage atentia, insa semnul de intrebare ramane, atat timp cat copilul poate sa redea in cuvinte descriptive detalii pe care nu avea cum sa le cunoasca altfel! Nu vazuse un organ de om matur, nici din greseala tatal lui fiind foarte grijuliu, nu i s-a vorbit niciodata de cuc sau alte lucruri de genul asta, insa e capabil sa descrie penisul lui Dom’ Director, precum si faptul ca Andrei a fost murdarit de ceva alb pe fata si ca era in funduletul gol! ” dupa ce i-a pupat cucu lui Dom Director Andrei s-a dus la baie sa se spele pe fata ca il murdarise cu ceva alb care iesise din cuc” !!! Imi este aproape imposibil sa incadrez informatiile astea in categoria minciunilor copilaresti nevinovate. Imi este clar ca ceva s-a intamplat, ca Andrei a fost ales ca victima perfecta tocmai pentru ca nu vorbeste, nu realizeaza ce i se intampla! Directorul este ca si profesie medic pediatru, ca si pattern psihologic pedofilii incearca sa se posteze cat mai aproape de victime fara sa dea de banuit…Mama martorului incearca sa dea de mama lui Andrei, sa discute cu ea si cu ceilalti parinti, nu cred ca se poate face mare lucru, nu cred ca au o baza solida pentru a acuza, insa eu ma oripilez, ma ingrozesc!!! Nu am copii, imi doresc sa am unul intr-o zi din viitorul apropiat si incerc sa imi dau seama cum as reactiona in cazul asta, momentan am un mare gol in stomac si un nod de indignare in gat, neputinta ma face sa ma intreb, oare cand se vor schimba si la nou lucrurile?! Oare cand o sa se faca controale in scoli si gradinite, cand o sa se discearna intre o educatoare specializata si una care habar nu are cum sa se poarte cu un copil? Mai are rost sa aduci pe lume un copil in mediul viciat si societatea in care primeaza interesele materiale PUNCT?

Voi cum vedeti lucrurile, ce sentimente va trezeste povestirea asta?