M-am procopsit cu o leapsa de la Sangerica, ca o bucata de pastrama sau o tuiculita nu ar da zgarcitul!

In fine, leapsa este despre mega limuzina in care eu imi cam fac veacul, zau , eu percep metroul ca fiin in intregime al meu, pun acolo cu scopul de a ma sluji, si neneii aia de conduc parca ar transporta sacii cu barabule sunt niste soferi de limuzina indisciplinati, da nu am gasit inca modalitatea de a-i concedia intr-o maniera eleganta, ca doar mi’s Cocoana si ma respect.

Sa nu mai bat apa in piua de pomana ( nu aia a porcului la care deja visez cu ochii deschisi!) prima intamplare vine de pe alte meleaguri, cum zicea si Sar, in  Londra astia au fost mai rapizi, asa de rapizi ca populatiei de rand i-a fost greu sa tina pasul, si azi auzi un anunt pentru retardati : PLEASE MIND THE GAP BETWEEN THE TRAIN AND THE PLATFORM!! Wtf!!! Ajunsesem deja in doua zile ,paranoica, deja ma gandeam ca astia or fi avand spatii mai mari intre peron si vagon si carecumva ti-ar trebui picioare de minim 1.20 sa te poti descurca, deja ma vedeam capturata de un mare hau si rotile metroului tansandu-mi diverse portiuni ale corpului..nu a fost sa fie, bine ca am scapat in viata si ca sa imi aduc aminte de tambalacul asta am luat si doua cani ( una pt mine si una pt sis a mea ) pe care se regaseste harta metroului siiiii : fraza consacrata de please mind the gap blah blah….- sa mai zica cineva ca umorul englezesc nu-i tare 😀

A doua intamplare traumatizanta s-a intamplat intamplator si fara de veste in urma cu un an, anul fatidic 2008, bine naibii ca o sa scapam de el!

Ma indreptam eu ca o viorea inspre orele de chin dureros cu instructorul de fitness, si desi nu eram in graba, mie neplacandu-mi de fel sa intarzii, goneam voioasa pe scari ( nu alea rulante, ca-i bine sa iti faci din timp incalzirea), si schimbandu-mi-se mie brusc melodia din ureche, cu una deranjanta ( dracu stie ce cauta ea pe ipodu’ meu), scot magaoaia din buzunar sa dau next, si calc, in gol…se terminasera treptele si eu am calcat anapoda = un tipat de durere asociat de obicei cu tehnicile de tortura medievala  = o injuratura printre dinti= pierderea echilibrului, timp in care partea mea dorsala a poposit pe ultima treapta a scarilor si privirea de caprioara vanata cerand ajutor unui suflet bun sa ma tarasca pana in tren ( unde speram sa prind un loc unde sa sed si  sa evaluez stricaciunile), insa, al naibii daca s-a uitat cineva la mine, nimic, s-au uitat curiosi si au trecut mai departe, dupa 10 minute si doua tramvaie pierdute mandria mea sfaramata m-a facut sa ma ridic, sa vad daca pot sa merg…moment in care un impuls dureros a plecat din varful piciorului propagandu-se repede la creier, care el, creierul mi-a zis : stai dracu’ tapana, insa cine naiba sa-l asculte, am topait sontac sontac pana la tren, unde am urcat, unde am prins si loc, unde traznita ca de gandul cel bun venit cel de pe urma ma intreb : UNDE dracu te duci tu la fitness cu piciorul beteag?! In fine, am ajuns in minunatul lacas cu o mare entorsa, umflatura, dat misiu antrenor cu diclofenac ( parca!), facut putine exercitii pentru brate si purces la un masaj care m-a uns la inima => luat taxi pana acasa, sofer ajutat la mine sa ajunga in scara blocului, unde NU EXISTA LIFT, si am urcat topain doua etaje!

Leapsa ii mai lepsuieste si pe Ada, Crocoditza, Erminusa, si Ocservatorul, pe Semafor si pe Jasmin le sar de data asta, sa se bucure ca nu-s in Bucuresti!

Asta fu tot, daca indrazneste cineva sa rada, ma apar cu bata din dotare, hai sa avem parte d eo zi frumoasa, evident, metroul nu ar trebui inclus acilea!