Vi se intampla sa fiti constienti de iminenta unui lucru insa sa aveti tendinta sa negati existenta lui? Realitatea este ca oricat ai incerca sa negi, acel lucru exista si cel mai probabil nu o sa cada in picaj direct in abisul uitarii, poate, niciodata!

Nu m-am inspirat din 2012, desi mi-a placut filmul, usurel, tras de par, insa efectele sunt de vazut, de apreciat si de urmarit cu rabdare si intensitate uneori, vreo 2 ore si ceva…sfatul meu ar fi sa nu mergeti in timpul saptamanii si a doua zi sa fiti cu ochii sparti de vinisoare rosii plus incapacitate de concentrare. Sincer, mi-a placut mai mult After 28 days si After 28 weeks, filmele astea chiar mi-au dat fiori, insa in cazul lui 2012 nu se intrevede decat bugetul colosal, o idee vehiculata si rastvehiculata,(ahhh si binili invingi! 🙂 ) si…putina actiune pe alocuri chiar aberanta, mai dragut a fost filmul cu Nicolas Cage, Amintirile unui politist…chiar funny, a avut de toate, idila, heroina, actiune, sex, insa nu despre asta voiam sa va vorbesc! Ce sa fac daca imi aleagra prin cap mii de ganduri, ca la maraton, si eu ca fraiera incerc sa le prind si sa le atasez acilea?!

Va spuneam cum se manifesta paranoia mea vis a vis de boli si imbolnavire, eh, azi de dimineata am mijit un ochi, pleoapa deja imi tremura de efort parca instiintandu-ma ca sunt nebuna sa vreau sa dezvalui ochiului zorii de zi. Odata cu efortul ridicarii pleoapei m-a lovit si un junghi si o durere care repede s-a propagat in tot corpul, m-am speriat ca o sa paralizez, de la sperietura inima a inceput sa imi bata neregulat, dar eu sunt o sfortoasa, m-am ridicat si mi-am dat seama de unde tot amalgamul asta de senzatii de durere si discomfort! Parca am si uitat ca luna trecuta aceasi durere m-a tintuit la pat cu sedativele tinandule companie antiimflamatoarelor si un somn continuu, prelung, nefiresc care ma proteja de tumultul durerii. Eh, azi sunt la birou, ma tin pe piciaorele mele, tremur, ma sedez, usor usor o sa treaca si ziua asta, imi e teama ca desi mi s-au adus garantii ca e totul in regula, ar trebui sa nu o iau de buna, sa-i dau ghes intuitiei mele si sa merg la un alt medic! Si imi alearga mii de ganduri prin minte, cum sa le opresc?? Oare pierd controlul? MA gandesc deja la salata de cuvinte fara noima a schizofrenilor! Doamne feri si pazeste 😀

Pana ajung sa imi revin in simtiri, va salut cu respect si o mana tremuranda, si va intreb asa, voi, cum reactionati la durere???