Nu ma refer la visele propriu-zise, habar nu am ce visez, de cele mai multe ori deja stiu ce-i poate pielea subconstientului meu si stie si el ca nu ma mai poate surprinde usor! Ma refream la visele cu ochii deschisi! Si visez la un covor alb de zapada, si eu ca o craiasa a iernii pierzandu-ma in zare in saua unui cal negru, culoarea fiind pentru contrast, v-ati prins, nu?

V-am mai spus cat imi place echitatia? Nu? Va spun acum, ador caii, ma dau in vant dupa echitatie, as lasa totul balta sa ma retrag in munti unde sa fiu doar eu un cal si o poteca, n-ar mai conta ca as avea fundul arsice de la atat efort! Daca nu ma insel parca Hogas Calistrat scria ceva de genul asta….in fine, ma oftic acum la gandul ca ultima mea experienta la calarie a fost de toata jena, si in loc sa ma relaxez, sa imi fie bine m-am umplut de nervi si am facut instructie cu parul pe acolo, cred ca unii de la interactionat prea mult cu balega se tampesc, si anume neneii care insista sa vina cu tine pe traseu…ca poate le furi calul, sau poate te papa lupu’ prin padure,ori poate pur si simplu asa au ei chef sa te frece la melodie, in plus o fac pe banii si timpul tau, hmmm trecem peste, important e sa stabilesti o legatura cu animalul inainte sa il incaleci, si de cele mai multe ori, un mar, un morcov fac minuni! Si sa nu vad cravasa in fata ochilor, i-as pocni cu ea peste mutra pe unii idioti! Calutii din poza de jos sunt de la centru unde merg eu cu drag, pe la Cheile Rasnoavei. Daca vreti detalii…hmm… ma mai gandesc 😛

caluti

Si tot gandindu-ma eu in mintea mea ca o sa ne facem gasca pentru Moeciu, sper sa pot face acolo echitarie daca nu…ii bai, adica e bai si e cu banat! EU sunt si fidela, v-am mai spus asta? Daaa, sunt fidela unui singur cal, desi am incalecat mai multi, pardon, multe , preponderent am calarit iepe deoarece chipurile ar fi mai docile, defapt, alta e trauma, in copilarie pe la 5 ani asa, eram calare pe un armasar, eu si stapanul armasarului, si eram fericita, ma tineam cu manutele de coama, vantul imi adia molatec prin parul scurt ( baieteste tuns cu forta de mamaie), si in viteza, si chicoteam si ma simteam fericita pana s-a ridicat din senin pe picioarele din spate atat de brusc incat abia a avut omul timp sa se dimireasca sa ne arunce ( sfortosul!) pe amandoi de pe spatele animalului turbat, pret de cateva minute dupa contactul brusc cu iarba de pe camp si pamantul de sub ea, nu am mai putut respira! Si uite asa mi-am pierdut increderea in cabalinele masculine, vorba aia, increderea se pierde o singura data! Sa va spun ca pe deal m-a alergat un armasar de era sa ma sfasie, sa ma rupa bucatele, sa ma nimiceasca…eram ca forest..rruuuunnnn Forest…rruuunn, si eu fugeam si el fornaia, scary de’a dreptul! Si am ajuns la un copac in care m-am catarat asa de repede ca nu mi-am dat seama cand m-am ghemuit pe o creanga si ma rugam sa plece animalul turbat de acolo, zau daca stiu ce naiba o fi avut cu mine?!

Hai ca v-am facut capul calendar si nu ati inteles nimic, asa e? Ideea de retinut e ca imi plac caii/mai mult iepele, ca vreau sa fiu Craiasa Iernii ( Zapezilor), imi plac de mor dobermanii si matele persane, intentionez sa administrez in viitor o gradina zoo… siiii acum imbuc un minunat senvis facut cu maiestrie si multa dragoste de Staticus 😀 Numai firmituri sunt peste tot pe tastatura..off offf! 😀

Voua ce animal va trezeste sentimente?