Oare noi , in general avem idee cat de importanta e afectivitatea in viata noastra? Cat e de important rolul ei in viata noastra cea de toate zilele, cum ne ajuta ea sa ne adaptam din punct de vedere social…are cineva habar? Eu ma gandeam azi , ca afectiunea e ca o floare de colt, pe cale de disparitie! Pentru ca noi habar nu avem  de ce ar trebui sa ne batem capul si cu asta?!Ne intereseaza munca, banii si vaicareala, sau cel putin pe mine, recunosc, sunt o fiinta simplista! Ma vaicaresc mult  🙂

Sa ne mai miram ca am devenit dereglati, ne-am dezvoltat mult prea putin autocontrolul afectiv! Sa ne mai miram ca lipseste autonomia afectiva, ca unora li se pare normal sa il sfoce pe altii si sa se simta bine facand-o? Oare de ce ne confruntam din ce in ce mai des cu situatii de relatii esuate, de ce nu facem un cumul al expectantelor vis-a-vis de partener si intr-un mod realist sa incercam sa ne recunoastem capacitatea de stapanire a reactivitatii emotionale. Eu consider ca daca am avea capacitatea de autoevaluare si evaluare obiectivo-adecvata am reusi sa razbatem fara sechele starile de frustrare, conflictele afective, instabilitatea afectiva, absenta emotiilor si lipsa inclinatiilor altruiste, toate astea sunt tulburari ale unei stari care in esenta e frumoasa, starea in care te simti implinit pe plan afectiv si nu intr-o permanenta conflictualitate din surse diverse! Pe mine personal, constientizarea lucrurilor astea ma induce intr-o stare de nervozitate maxima, am habar de atatea lucruri, si totusi ma complac in a face fix nimic! Uite asa se face ca imi merit soarta, astea fiind zise promit eu sa nu ma mai vaicaresc! 😀

Hai sa incercam sa iubim mai mult, sa oferim mai mult, sa ne asteptam la mai putin, sa dam un alt inteles perfectionalismului si sa ne dam seama ca detinem o comoara undeva acolo inauntru nostru, sa nu fim indiferenti, sa fim afectuosi!