Cabral are azi un post nostim, eu una m-am amuzat cat de usor pot fi influentate unele persoane, genul de persoane pentru care a fost inventata hipnoza, acele persoane carora li se pot induce mesage sugestibile. Oricum merita citit. Dono vorbeste despre cum se arunca vina in carca altora, pentru ca la noi se poate, e la moda de ce va timp si se mentine! Este un comportament incarcat de infantilism, asa dadea si sis a mea vina pe mine cand mai facea cate o boacana, si noi suntem cei responsabili de soarta noastra, si mai duplicitari daca le inghitim explicatiile astea irealist fondate intr-o realitate pe care o resimtim din ce in ce mai dureors…

Nu stiu de ce am simtit ca ar fi nevoie de o parte introductiva, dar mie mi-a facut placere sa citesc posturile respective, pariu ca si voua o sa va placa!

Eu vreau sa va vorbesc azi despre termenul de prietenie. Ce reprezinta prietenia pentru voi? Ce reprezinta un prieten/a, ce implicatie are in viata voastra acest concept? O sa va vorbesc despre prietenii mei, din copilarie pana in zilele noastre, lucrurile se schimba, persoanele la fel, unii iti raman aproape, de altii nici nu simti cand te-ai rupt, important este ca prietenii iti raman acolo intr-un colt de suflet si cateodata iti readuci aminte de ce impact avea acel prieten in viata ta..ODATA!

Va povesteam ieri de mestera fantanitelor pentru mormoloci, se numea Alina si eram nedespartite in copilarie, am mentinut legatura pana in anul doi de facultate, cand ea a decis ca e mai bine sa se relocheze prin strainataturi, si am pierdut legatura, numai din punct de vedere fizic, pentru ca sunt momente in care imi aduc aminte de o multitudine de lucruri pe care obisnuiam sa le facem impreuna, si amintirea ei e vie. Tot in copilarie am cunoscut-o pe Cristina, in fiecare vara isi petrecea vacanta la bunici! Eu am initiat-o in desisul cararilor de munte,excursiilor pe coclauri, porumbului copt la focul de pe marginea raului seara la asfintit s.a  Ea imi povestea cum isi petrece ea serile in Bacau, cum sta treaba cu baietii, de ce trebuie sa ai manichiura perfecta, si imi aducea o multitudine de oje colorate ( desi nu aveam voie cu unghiile facute la scoala!). Prin liceu, s-a mutat, si-a schimbat numarul, eu eram deja in alt oras, si…ne-am pierdut! Insa imi aduc aminte cu drag discutiile noastre, momentul in care am facut o adaptare in stil propriu al poemului Luceafarul…vocea ei calma, grava..super sexy, parul ei de un blond natural, ireal de frumos, ochii verzi patrunzatori..imi e dor de ea. Sper ca are o viata macar pe cat de frumoasa si-o proiecta in copilarie! In generala avea o gramada de colege, insa nu ne lega nimic, nu aveam nimic in comun decat unele joculete care trebuiau sa se joace in echipa… In liceu, am fost mai ciudatica, in sensul in care azi ( exceptand machiajul folosit prima data in ultimul an de liceu) m-as putea integra lejer in categoria EMO! Si totusi m-am imprietenit cu printesa clasei.  Se numeste Paula, era complet opusul meu ca si persoana, mereu in centrul atentiei, mereu pusa pe sotii, desi vopsita blond era de o inteligenta sclipitoare  insa lipsita de chef pentru invatatura. Am fost prietene pe parcursul liceului si putin dupa, ulterior ne-am departat, ne-am gasit interese diferite, orase diferite, cat mai putine lucruri in comun si ruptura a venit de la sine.M-a frapat egoismul atroce care parca-i guverna viata si implicatiile materiale ale unei vieti diferite de una modesta. Nu sunt deacord cu modul mai putin frumos in care s-a schimbat, desi cred ca are potential de revenire! Prin Paula am intalnit-o pe vecina si prietena ei din copilarie, Adina, si ea era mereu prezenta in activitatile nostre, Adina este si ea o persoana mult diferita de mine ca si comportament, ca si mod de manifestre, insa suntem prietene si azi, ea mamica, cu familie, eu cea care i-am botezat baiatul ” micul terorist’, ne leaga multe amintiri din trecut, multe lectii pe care ni le-a oferit viata, cand si cum prindem timp ne intalnim, suntem amadoua in Bucuresti si incercam pe cat posibil sa ne gasim activitati pe care sa le realizam impreuna, azi mi-a spus ca maine avem ora de tenis! Buna treaba, voi fi la apel! 🙂

Oana mi s-a strecurat in sufletel in timpul facultatii, o intriga modul in care interactionam cu oamenii, faptul ca socializam cu majoritatea colegilor si totusi mentinea distanta fara sa ma implic in prietenii, doi ani frumosi i-am petrecut cu tigara la bucata si cola luata pe datorie intr-o garsoniera inchiriata! Calma, realista, enervanta si mult prea incapatanata! Ea este Oana, mama full time si cu un job solicitant, inca ne vedem in Bucuresti cand avem timp liber, inca ne simtim apropiate, ar putea lipsi si 5 ani, tot as avea sentimentul ca ne-am vazut ieri! Cand Oana a decis sa plece la sot in Israel in anul doi de studii, m-am integrat intr-o gasca vesela, fete cu simtul umorului, fashoniste( unele), ciudate, dinamice, impulsive, ca fetele! Pe numee lor de scena Mariana, Alina, Geo si Loredana. Imi sunt dragi toate, a fost mult mai frumoasa calatoria de 2-3 ani din viata mea alaturi de ele! M-am simtit mai apropiata de Mariana,vorbeam mai usor cu ea, simteam ca ma intelelege si empatizeaza, de multe ori am traumatizat-o, eu fiind mai scorpiuta de felul meu si carcotasa de meserie, dar mereu cu simt practico-realist, si cred eu ca m-a inteles, in fond eu am fost aia care i-a sugerat ca s-ar potrivi cu actualul ei sot..una peste alta facui si eu ceva bun la viata mea.:D Alina e o zapacita, azi merg cu ea si alti prieteni de facultate/serviciu in parcul Izvor. Geo era partea putin pesimista a povestii, insa foarte misto ca si prezenta de spirit. Loredana nu mi-a placut la inceput, insa daca ajungi sa o cunosti iti dai seama ca e un suflet mare, rasfatata si putin imatura totusi! La nunta Marianei am lipsit, am fost la cununie numai..desi m-a dezaprobat, stiu ca sunt demult iertata, asa este ea, ii trece repede, e mereu acolo cu un sfat, o parere pertinenta, un suflet mare intr-un corp mic. V-am spus de Alina ca este aiurita, pierduta in spatiu, rade mereu, de ea, de viata, si noi deasemenea radeam de ea, de situatii :)). Sper ca trecerea timpului sa nu astearna uitatea peste noi, sa ne amintim de cum a fost odata macar de Paste si Craciun, eu ma multumesc si cu putin!

Tot la capitolul facultate am ramas, se spune ca este momentul in care se leaga cele mai multe si mai trainice prietenii. Bitch1 si 2, sunt fosti colegi si prieteni de suflet, numai tampenii faceam, cu ei puteam sa beau, sa ascult rock pana imi sangerau urechile, sa ma uit la filme de groaza si sa am insomnii. In casa lui Bitch2 m-am sintit ca facand parte din familie, si el si muma Cami si sora-sa s-au comportat exemplar, lui ii faceam referatele pentru seminarii, il ajutam la examene, il fortam sa invete… Bitch1 e aiurit, smintit, imatur si mai presus de toate un sentimental!Acum chipurile s-a maturizat, afectiv! Me loves my bitches si oricand prind ocazia ii revad, mai tragem o betie, imi mai povestesc cum s-a desirat firul vietii lor in lipsa mea. In Vama am fost prima data anul asta, si numai pentru ca bitch2 a insistat, a avut dreptate, a fost o experienta unica, si nu avea farmec daca nu ar fi fost el acolo! Bitch1 face injectii, asta seara nu o sa poata bea, ma gandesc deja cum naiba o sa il anim, sau mai exact, cum naiba sa beau eu singura??? Tragedie mare va spun!:)

Ajungem in Bucuresti, la momentul angajarii mele intr-o companie cu exact 8 femei in acelasi loc, primul meu gand a fost : probleme nenicule, unde-s atatea femei la un loc vor iesi scantei, nimic mai fals! Cu exceptia uneia mai recalcitrante, dar cu un sarm teribil, nu puteai sa te superi pe ea pe termen indelungat! Acolo a fost locul unde mi-am gasit prietene pe care ma puteam baza oricand, am impartit idei, concepte, teorii, ideologii,despicam firul in partu, si cand se termina programul ne prinde 8-9 noaptea tot la discutii, a fost cel mai grozav job! Incepand cu Pufi care este o dulce, si desi prima impresie a fost de : blonda stupida si infatuata in cel mai scurt timp mi-am rectificat  atitudinea fata de ea si impresia vis-a-vis de capacitatile ei intelctuale, e o frumusete de femeie, dupa parerea mea cu o varsta psihologica cu mult peste cea reala, uneori pesimista dar un om pe care poti conta, un om cu un suflet mare si frumos, la fel de frumos ca fatuca ei gen Barbie! Ahh, da..uneori ma enerveazo-exaspereaza, dar imi trece! :)) Sambata asta imi cumpar pantofiori, sub atenta ei supraveghere, yup, avem aceleasi gusturi la capitolul asta! Ralu, Neli ( tot am zis ca o sa facem un gratar la ea la Corbeanca, dar nu ne mai ajunge timpul), Alexa, Anca, Maria, am petrecut cu fetele astea unele din cele mai frumoase momente din viata mea! Timpul , mai exact lipsa timpulul ne-a taiat cate putin din aripi dar orice moment prindem il metamorfozam intr-o mobilizare de trupe si stam la taclare ore intregi!

Nuuuu, nu am uitat-o pe Irina, am crescut impreuna, sau mai mult ea a crescut pe langa mine, si nu s-a mai oprit, a crescut peste 1.80, cineva i-a turnat apa la radacini temeinic, nu gluma! Nu imi era tare simpatica de mica, era prietena lui sis, mentioneaza in zilele noastre ca ii era tare frica de mine :))) hihi, cum spuneam eram o mica scorpiuta…pardon, sunt una, dar acum mai mare decat atunci,deh, ne perfectionam in timp! 😀 S-a maturizat intr-un ritm alert,  imi place de ea pentru ca este realista si totusi inzestrata cu o tona de optimism, rar o vezi fara zambet pe fatuca! E in Bucuresti de 2 ani, de 3 saptamani nu am vazut-o , umbla mereu brambura si imi e un dor de stat la palavere cu ea, de doza saptamanala de opimism si infuzia de buna dispozitie!

Ce mi-am dat eu seama in cursul iesirilor mele cu Pufi si Irina? Devin invizibila! Serios, nu e frustrant, ma amuza, si totusi…ar trebui sa imi caut alte prietene???:)) Le multumesc tuturor pentru prezenta lor in viata mea, nu ar fi la fel fara ei, le multumesc ca m-au acceptat asa cum sunt cu ale mele stoluri de pasarele, ca inca ma mai suporta ca inca imi fac viata frumoasa! Pentru mine prietenia e mai mult decat acea prezenta linistitoare, acea persoana pe care pot sa o sun la 3 dimineata si sa fie acolo! Pufi spre exemplu e o sentimentala, uneori imi tine companie la o sticla de bere, desi ea nu bea, desi e amuzanta rau cand o face..:)), si lucru asta mic ma face fericita! Imi apreciez fiecare prieten/a in parte pentru ca sunt speciali pentru mine, pentru ca acolo intr-un coltisor al vietii lor ma aflu si eu, pentru ca mi-au diversificat existenta!

Acum stiti ceva mai multe despre mine,prietenii mei si implicatiile de ordin afectiv ale acestora in viata mea… nuuu, nu sunt o sentimentala!:D

In fiecare din Prieteniile descrise mai sus am investit o particica din mine, am facu-t in timp, am investiti sentimente , incredere, lacrimi uneori, si imi e tare greu sa ma dezvat de asta! Unii vor spune ca 1-2 prieteni sunt cei adevarati. Eu am mai multi si asta ma face al naibii de bogata!

Zi faina tuturor, continuati sa zambiti si cultivati-va optimismul! Este Viiiineeerriiiii!