Imi e teama de potop de fiecare data cand incepe sa ploua din senin din iarba verde, si tine-te taica bine cand se apuca de turnat scenariul e apocaliptic! Mai e si zona in care locuim…este leaganul reggaetonului, nu ca nu ar fi exact ca manelele noastre, se intampla sa mai treaca vreo masina cu muzica la maxim si din masina se revarsa zgomotos nevoie mare trilul reggetonist, asta este pana la urma pot ignora, nu se intampla mereu, daca nu ar fi sa mearga mana in mana cu ..ta ta ta tam cartelul drogurilor, primul si cel mai de tremut e la distanta de noi dar unul, destul de insemnat se afla ca cateva strazi distanta, iar oamenii cu pricina nu au nici un dumnezeu, nu le pasa de politie, nu le pasa de nimic, ba mai mult nici politia nu cauta sa aiba de a face  cu ei..cunoasteti scenariul, nu? Ei, al meu sot fiind militar nu este prea simpatizat, ca doar reprezinta legea intr-un fel sau altul si uneori este amenintat ca o sa i se execute in glont in cap…cum a zis si el ‘ Nu ma omoara Afganistanul, si ma omoara vreun tampit de pusti cu un pistol’. Ce ar mai fi…sa vedem, imi e teama sa zabovesc mult inafara masinii dupa ce am facut cumparaturi…si cu atat mai putin e ok sa zabovesti in parcarea cinematografului, astea o sa le invat din mers ca pe pe niste legi nescrise dar in momentul de fata mi se par scene scoase din filme!

Sa mai spun ca la fiecare sarbatoare , anul nou inclusiv mor cativa omeanei impuscati din greseala pe strazi? Dap, de anul nou au fost 4 persoane decedate, la petrecerea Calle San Sebastian au fost 8, si tot asa…va spun, o sa ma apuc sa-mi fac testamentul! Pana atunci ne punem de-o fiesta cu un gratar, costite si cartofi in coaja stropiti cu putina sangria sau o bere rece… sa traim bine zic!

Panseluta va flutura petalele in semn de ramas bun pana pe data aviatoare. Va pup!

Oricum de pe departe cea mai ciudata intamplare mi-a fost dat s-o reperez in noaptea de ajun, un 11 pm, intorcandu-ne acasa de la cina in familie, ma uit pe geamul masinii si ce-mi fu dat sa vad? O linie de cel putin 9 masini, asteptand cuminti la MC DRIVE! Am zis ca este mai mult decat evident ca traim intr-o lume nebuna, ce naiba doar era ajunul Craciunului!

Tot vorbim de mancare, sunt absolut indragostita de unele combinatii, si nu prea incantata de altele, pizza si pastele aici sunt cu desavarsire cele mai groaznice pe care le-am incercat, pana si jerry’s pizza in Bucuresti face pizza mai buna…pastele nu mai zic nimic de ele..catastrofale, iar chinezescul? Sa te fereasca al de sus, sa mananci aici la vreun chinezesc! Chipurile se gateste in functie de preferintele locuitorilor..asta este, e bine ca pot sa imi gatesc singura chinezesc si mai mult decat atat, am la dispozitie toate ingredientele, la Walmart Azi imi gateste sotul ( pe langa minunatele omlete spaniole, la care e as,mai bune nu am mancat nici in Barcelona), imi gateste ceva in genul musacalei noastre numai ca e facuta cu platanes, un fel de specie aparte din familia babanelor, o sa vedem cum iese. E putin nostim sa il vad dandu-se peste cap sa ma multumeasca, desi intre noi fie vorba, nu e cel mai bun bucatar…si il critic mereu, evident cu singurul scop de a-l  motiva sa evolueze.

Sper ca am scris totul intr-un mod coerent si fara de greseli, sincer m-am delectat cu o varietate de bere…am inceput cu cea mai deschisa la culoare ( asa am fost sfatuita), dupa care gradual mi-a fost adusa bere din ce in ce mai inchisa pana am ajuns, evident, la negru, dar era o bere neagra cum nu s-a mai vazut, cu gust de ciocolata si cafea…super buna, dar azi platesc tribut zeului Bahus…

Va pup Panseliticeste ca de obicei.

Azi am avut cateva momente magnifice cu al meu cumnat, care fiind de o anumita inclinatie in viata lui particulara mi-a prezentat magazinele si firmele din mall cu o cafea de la starbuck’s in mana, si brusc totul era cuprins de culoare, o sa am parte de sesiune de cumparaturi cu el cat de curand in plus e un tip cu experienta in make -up si imi ofera mereu cadouri creme si cremute scumpe si de regula imi spune ca nu am nevoie de machiaj, ce poate o femeie sa isi doreasca mai mult de la viata?

Am fost in ultimul timp la cinema, o cinema care se numeste arts cafe cinema cu filme din toata lumea, si carribeans cinemas, unde am vazut iadul dezlantuindu-se! Stiu ca m-am plans de calitatea oamenilor din cinemaurile din Bucuresti, dar nimic nu m-ar fi putut pregai pentru ce s-a intamplat in ultimul mentionat cinema, unde vazui Sherlock Holmes si tone de gunoi la plecare, nimeni nu si-a dus gunoiul, lumea vorbea la telefon in timpul filmului…cred ca am reperat pe putin 20 de sonerii diferite in timpul filmului…deci …nicaieri nu ne paradis…va urma, acum al meu cumnat imi face un cockail si ne dezmatam si noi ca fetele

Va pupa Panseluta

Aceasta mica scrisorica sper ca va gaseste sanatosi, cu o noua lista la capatai, doar e un nou an si ca in fiecare an trebuie sa fim pusi pe lucruri mari, de care, din pacate uitam pe parcursul zilelor ce trec ametitor de repede si iar ne trezim intr-un nou an si parca lista ramane mereu aceeasi…eu mi-am propus sa reancep a scrie, acum ca mi-am dobandit linistea, pacea si mult timp liber la indemana.

Stiti oare ca tampenia aia de fraza stereotipica : ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se intample, chiar se aplica uneori? Anul trecut petreceam 12 noaptea in taxi cu una din cele mai bune prietene, pe cat era ea de suparata ca intarziam pe atat eram eu de extaziata gandindu-ma ca voi calatori mult in anul 2011, putin stiam eu Panseluta  mica si nestiutoare ce imi pregateste soarta, si uite asa am ajuns sa calatoresc, foarte departe si numai in acel loc indepartat ascultand chemarea inimii. Dar si eu ca si Piaf, nu regret nimic, acum sunt intr-o vacanta a carei finalitate nu o stiu, lefaindu-ma cu nerusinare pe plaje cu nisip alb si mare de azul, cu veselie mare si oameni mai putin apasati de griji decat acasa, si da, acasa inseamna mai mult decat Romania, pentru mine acasa are conotatii dintre cele mai expansive si totusi de sarbatorile ‘ de iarna’ m aintrebam cu tristete oare unde e zapada…fara zapada nu mai au acelasi farmec…fara piftie si cozonac nu miroase a sarbatori…

Am dubii in ceea ce priveste abordarea pe blog, ar trebui sa atasez zilnic imagini ( ca sa ma urasca toata lumea de acasa, unde aud ca e frig si vreme urata), ori sa scriu ce-mi debiteaza tartacuta, asa cum am facut-o pana in prezent? Pana una alta ascult ce reclame au la televizor si sincer nu pot sa concep ca unii chiar se lasa prostiti de minciunile astea…eh noi sa fim sanatosi si sotul meu sa continue sa faca minunatiile astea de cocktailuri ca in rest ce mai conteaza? Multumesc Michaelei ca nu m-a uitat si inca a mai amintit de mine in pofida lungii absente, La multi ani si tie Mihaela, cu sanatate si multe bucurii.

Va pup, ca de obicei panseliticeste de la tropice

Buunn, daca sunteti curiosi / curioase despre ce se intampla in viata mea acum, va las aici un link : am fost fortata sa scriu articolul, serios!

Sa va spun cate ceva de sotul meu? Mai bine mai aman putin, sa fie treaba treaba, sa pot pune si o poza doua, acum nu prea am timp, sunt intre doua sesiuni de facut nimic si planuit sa facem ceva..

Va salut cu drag, si va pupicesc Panseliceste de la tropice

Panse traieste, cum mi-a zis un prieten : drac mort si Panseluta exterminata nu exista!

Vesti…plec in tari calde, nu v-am tot repetat eu ca am fost nascuta sa traiesc pe o insula, la umbra unui palmier frecand menta toata ziua?  Ehhh, chiar asa va fi…ma duc putintel in Puerto Rico, in cam 19 zile, ca deja am inceput sa numar cu nerabdare.

Posibilitate : Panse s-a manifestat si pozitionat strategic importriva institutie casatoriei, de cand se stie ea n-a atras-o deloc ideea, cu atat  mai putin sa se proiecteze ea in lumea oamenilor normali si evident casatoriti…dar exista o posibilitate ca Panse intr-un moment de nebunie temporara sa fi zis DA…nunta nu fac, ca atare nu va invit, si nici casa de piatra nu imi urati, ca nu suport  constructiile, sunt in definitiv o Panseluta delicata nu un castor lucrator la diguri S.A!

P.S Panse e nitel mai mult speriata, pe cine sa aleaga nasi, pe cine sa puna pe lista, trebuie sa ai nasi? -))

Hai cu vara si caldura si eventual poate mi se limpezesc si mie gandurile.

Pupici Panselitici

Panse si sora-sa in tren, prietenii, veselie, in drum spre mare, toate bune si frumoase, vine nasaul….saaaaaseeeeeeee – nu, nu era din pricina de nu ne-am luat bilet, era un sase ascunde-l pe blanos ca ne prinde nasul si-l smotroceste ca pe Bubico. Freddie de atata bucurie a botezat dusumeaua compartimentului cam de 3 ori, tot cam pe atunci ne-am decis sa nu-i mai dam sa bea apa, ca doar, un caine hidratat nu e neaparat si fericit…bun si am ajuns la mare, si i-a priit lui Freddie dragul de el si crestea vazand cu ochii, asa cum cresteau si cheluielile noastre sa-i luam lui mancare, si i-am trimis Mioarei o vedere de la mare ( sa nu va aud, da? ca pe timpurile mele se ‘purtau’ vederile. PUNCT), si pe vedere era un mic cutunache negru care zicea Ham Ham am ajuns si eu la mare, geniala vederea, v-ati prins nu? Freddie era negru, era la mare…hai ca nu e chair atat de greu…ehhh dragii mei si astea au fost vremurile bune si nebune si frumoase si nastrusnice…

Insa a venit o vreme cand peste tot prin apartament ne loveam de Freddie, nu ca eram multi, eram numai noi trei dar, cu regret ne-am decis ca e vremea…e vremea sa ne luam adio de la el! Asa a ajuns dragul de el la tara, cu  lantul de gat si cu suspinele in botic. Mamaia l-a iubit,atat cat stia ea, era mare falos, si ii statea bine in lant, noua ni s-a cam rupt sufletul, si lui la fel, dar macar era la caldurica, era hranit, ii era mai bine decat pe strada, si in schelalait de iti rupea inima l-am abandonat la mamaie. De fiecare data cand mergeam la tara devenea cel mai vesel caine, sperand ca am venit sa-l luam din nou acasa, asta nu s-a intamplat, ce s-a intamplat in schimb, dupa ani si ani de sperante ca ne va intra din nou in gratii, Freddie trage sa moara. Mamaie nu e genul de femeie sa dea banii pe medic veterinar pentru caine, si se uita la el cum dupa ani de iubire neconditionata , dupa ani in care a protejat curtea, si pur si simplu ne-a umplut inima de bucurie la cat de dragalas si ubitor era acum  sufera, scanceste, nu mananca, si sta abandonat in cotet facut gnemotoc, plangand, schelalaind  si nimeni nu se indura de el sa-l curme suferinta. Am tipat ieri la mamaie, asa strajnica femeie cum e ea, am tipat efectiv din toti rarunchii, am certat-o si aveam lacrimi in ochi :  ” cheama un veterinar sa-i curme suferinta, chiar n-ai pic de inima?!” sper ca nu m-a mintit si a chemat medicul iar  azi o sa-l eutanasieze…parca ma bantuie ochii lui de caine bun,bland si iubitor

Imi joaca prin fata ochilor si acum imaginea lui cutu Freddie si mi-e inima incarcata de regret…parca m-as desparti de un prieten drag, si DA am plans

Vineri  ma dau cu saniuta in Poiana Bv, asta ca sa va fac in ciuda iar la sfarsit de februarie imi pun in valiza costumul de baie, palaria, prosopelul si cateva rochitele si ma duc direct in Caraibe, nu se mai poate altfel, mi se zdruncina petalele de atata dardaiala!

Duminica am facut clatite,si nu  orice fel, ci pline de nutella, ca in fiecare saptamana, va las cu o poza, poate va e foame M-am preumblat pe unele bloguri si am aflat urmatoarele : Inji m-a facut sa raz cu  lacrimi la postul : ‘urmareste-l si te va izbavi’,  Semaforul e la fel de suparata pe lume si pe conceptul de non valoare, Sufletica e si ea nitelush in hibernare si parca nitel apatica in 2011, dar isi revine ea! Ada si-a inceput o afacere, sa ii fie intr-un ceas bun sa se bucure de succes, mai e si racita pe deasupra si evident, ca noi toate are un mic razboi cu modul in care clocesc barbatii gandurile.Crocoditza ne vrea tot fericiti cam de la Craciun incoace, ca nu a mai dat pe blog, Suflet de femeie se tanguieste la fel de frumos pe cat o facea si inainte si sincer mi-as dori sa intru la ea pe blog intr-o zi si sa o descoper fericita si inseninata. Cam atat am rasfoit, recuperez eu incet incet, asta dupa ce o sa imi plece musafirul pentru care trebuie s-o fac pe ghida in Bucuresti, sincer dragilor sunt o ghida si o gazda execrabila, dar pot sa traiesc cu gandul asta! Serios acum,poate nu sunt chiar asa o Panseluta Varza, doar am facut clatite, ba le-am si  impartit, si chiftelute si ciorba de afumatura si mazare si musaca, numai chef de gatit specialitati romanesti nu avbeam, da’ nah, daca ai oaspeti ai di tati!

Ma duc sa mananc un pranz chinezesc, nu stralucit, dar nah, macar s-au gandit si astia de la chopstix sa faca livrari! Tot e bine! Sa am pofta

Va salut respectuos si  la o buna revedere.

Panseluta tine sa va anunte ca e o nesimtita fara de seaman, ca a fost prim Amsterdam si s-a afumat vai petalele ei, si ar trebui sa ii fie rusine, dar se zica ca ” daca esti in Amsterdam, faci ca toti turistii” sau ceva in genul asta -))

Viata de Panseluta e minunata, n-am facut nimic interesant de Revelion, am lucrat de mi-au sarit petalele si pe 31, abia am gasit taxi sa ajung la meetingul de la un piano bar, clink clink si la 2 noaptea dormeam dusa, nu am pus pe caiet planuri de viitor , nici un new year resolutin, nimic nimic, dar stiu un lucru, Panse va fi * 2 in curand….Panseluta Mica si Panseluta Mama, la ce va gandeati?! Nu sariti cu felicitarile  ca inca nu s-a intamplat, dar sa fim seriosi nici greu nu e de trecut la fapte. Asta imi doresc sa fiu mama cat mai curand!

Va ureaza Panse un An nou in care cel mai bun moment din trecut sa fie cel mai groaznic din viitorul vostru.

Iertati-ma rogu-va pentru absenta, o sa ma pun eu la curent cu ce a mai facut fiecare, si reluam legatura -)

Pupici